16,876 matches
-
de spectacole, amintirile din refugiu, visele, senzațiile, plimbările cu tovarășii și lungile lor discuții (dinamismul unor secvențe este la fel de bine realizat ca și la M.H. Simionescu) sau portretistica de ocazie pe care o face (plină de umor și de plasticitatea portretelor lui Costache Olăreanu) ar trebui să fie pagini de invidiat pentru tinerii prozatori de astăzi, din păcate, prematur sau excesiv preocupați de experiențe de tot soiul și, cred, nepermis de indiferenți față de ceea ce se numește stil. Să fie oare pasiunea
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
deschideri prin renunțarea la subtitlu. Acesta pare a da o sugestie de instalare în plan exclusiv biografic, sugestie întărită atât de amplul text de pe coperta a patra, extras din opera contesei Anna de Noailles, prin care aceasta îi face un portret omului Proust așa cum l-a cunoscut ea, cât și de întreaga primă jumătate a cărții, analiză mai aprofundată decât tot ce s-a mai făcut pe această temă și care demarează în forță, cu argumente spectaculoase luate din corespondența lui
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
incredibilă cu propriul spectru. Recurențele jurnalului (relatarea refuzurilor editurii, bănuiala că este urmărit) sînt însoțite de mecanismul din subsolul paginii, mult mai complex. Din cînd în cînd apare o cerere de ascultare a convorbirilor telefonice. Altă dată pot apărea scurte portrete psihologice precum: "Tănase Stelian se caracterizează printr-o structură puternic volitivă, cu înclinație către independență și autonomie; i s-a și reproșat de altfel (după cum afirmă) evidentul egoism. Sub raport intelectual este un element bine pregătit, informat" etc. Descrierile "psihologice
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
publicat la Editura Cartea Românească romanul "Luxul melancoliei", fără a avea vreo valoare literară deosebită, ori să conțină probleme interpretabile din punct de vedere ideologic." (s.m. - C.R.) Descrierile fizice sînt reci, crude, făcute anume pentru identificare rapidă. Iată, de pildă, portretul unei prietene englezoaice a urmăritului Tănase: "este o persoană circa de 30 de ani, blondă, durdulie, de înălțime medie, adică aproximativ 1,50m". Convorbirile telefonice sînt puternic codificate. La un moment dat, Stelian Tănase este invitat de Gabriela Adameșteanu la
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
Cristian Teodorescu De cîțiva ani încoace, portretul lui Ceaușescu apare la aproape orice miting sindical mai măricel. Portretul cu ramă și coadă rămas de la marile adunări populare de pe vremuri, nu copii xeroxate și mărite la nervi. Asta spune ceva despre sindicatele care ies la defilare cu Ceaușescu
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]
-
Cristian Teodorescu De cîțiva ani încoace, portretul lui Ceaușescu apare la aproape orice miting sindical mai măricel. Portretul cu ramă și coadă rămas de la marile adunări populare de pe vremuri, nu copii xeroxate și mărite la nervi. Asta spune ceva despre sindicatele care ies la defilare cu Ceaușescu între rînduri. Dar în această exasperare a sindicaliștilor care nu mai știu cui să
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]
-
nici cu privatizarea, nici cu salariul și, în general, să fie scutit de "experimentele" din precedenta guvernare. Cu ani în urmă, atunci cînd marile centrale sindicale puteau scoate pe stradă zeci de mii de oameni, n-ai fi putut vedea portretul lui Ceaușescu la aceste mitinguri. Acum, una sau alta dintre aceste centrale își inflamează mușchii agățîndu-se de cîte un miting de fabrică sau lipindu-se de vreun miting precum cel al transportatorilor și taximetriștilor. Speranța baronilor centralelor sindicale că revenirea
Viitorul portretului lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15508_a_16833]
-
lui Patapievici. Nu recurgi la artilerie grea pentru a lichida un autor insignifiant, despre care pretinzi că merită "uitat". Patapievici e, de mai mulți ani, o prezență masivă în publicistica românească. Scrie mult și, mai ales, scrie bine, are un portret stilistic pregnant, o marcă inconfundabilă. Aș adăuga că are și meritul de a fi un om de convingeri, un om care nu scrie decît despre lucruri în care crede. Ca să observi toate astea nu e nevoie să faci parte dintr-
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
fi citată: "Și casa lui devenise ceva între salon și biserică. Mi-l închipui mereu ca pe un ciudat personaj din Bernanos, "un curé de campagne" care oficiază într-un salon literar tocmai în inima Bucureștiului". Agendele literare debutează cu portrete ale scriitorilor care frecventau cenaclul, nu de puține ori fixate printr-un cuvînt a ceea ce este mai viu pătrunzător în persoana surprinsă la momentul respectiv: "Ramiro Ortiz, mussolinist convins chiar în chestia conflictului italo-grec. Camil Baltazar, sinistru; Ilarie Voronca, candid
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
care frecventau cenaclul, nu de puține ori fixate printr-un cuvînt a ceea ce este mai viu pătrunzător în persoana surprinsă la momentul respectiv: "Ramiro Ortiz, mussolinist convins chiar în chestia conflictului italo-grec. Camil Baltazar, sinistru; Ilarie Voronca, candid și pueril". Portretele animă scena desfășurării de ambiții în cenaclu mai mult sau mai puțin îndreptățite să se numere printre scriitori reușind prin insistență și prin pregnanță să determine reconstituirea peisajului uman al literaturii în vederea unei biografii. Contribuie altfel interesant cuplul Tudor Vianu-Ion
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Tudor Vianu-Ion Barbu, de exemplu, schimbările de umoare ale lui Camil Petrescu, privirea piezișă a lui Ion Călugăru, frecvența cuplului de o fină intelectualitate Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu și, cu o notă aparte chiar pentru surprinderea trăirilor autorului lor, suita portretelor lui Anton Holban, pînă la cel de pe urmă, rostit la căpătîiul nepotului dispărut. Atmosfera cenaclului nu este întotdeauna trecută cu îngăduință prin spiritul critic al lui Lovinescu, cu toate că i se reproșa energia irosită în ascultarea oricărui cititor, ca și cum l-ar
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități fizice sau mintale care-l privează de responsabilități, punîndu-l în poziția proscrisului paradoxal combinată cu completa dependență față de grupul social care-l sprijină în existență" (Marian Popa). Într-un asemenea portret robot să recunoaștem că s-ar putea regăsi mai lesne autori precum Eugen Barbu sau Adrian Păunescu decît Divinul critic! Situat pe o treaptă supremă a condiției intelectuale și a înzestrării literare, G. Călinescu răspunde însă și el, pînă la
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Duiliu Zamfirescu, Lydda, face și mai clară opțiunea autorului pentru clasicism: lungile discuții filosofice (care au făcut să se vorbească despre această carte ca despre o posibilă încercare de a scrie un roman de idei), livrescul, "starea naturală a personajelor", portretele care apar "obsesiv și, neapărat, în momente-cheie", ș.a.m.d. Acribia pe care Mircea Dinutz o pune în alcătuirea și comentarea dosarului critic, în cazul Lyddei, se transpune în prezentarea romanelor de război apărute în perioada interbelică, străine și românești
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
schimbului de idei dintre intelectualii din paginile romanului, nota lor gravă și esențială, în ritm de poemă și mărturisire de credință, piese de teatru comentate, cu jocul actorilor adus în prim planul atenției, personaje reale trecute prin sita sensibilității scriitorului, portrete și autoportret, legate între ele de probleme literare, de experiențele creației, de viața politică și socială. Fără să fie teoretician, Gala Galaction se lansează în observații, adesea exprimate printr-un joc de cuvinte, printr-o anecdotă, în strânsă comunicare, în
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
de ce viața mea mondenă e extrem de săracă și searbădă. Pe scurt, sunt un ins, mai degrabă, dificil, inclusiv sau, poate, mai ales, în disputele cu mine, cum am recunoscut în “Deșertul pentru totdeauna”. De altfel, mi-am întocmit acolo un portret onest, cred. Iată un fragment luat la întâmplare: « Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să mă cruț de bilanțuri, am încercat să mă uit la televizor. N-am avut, însă, ce vedea. Aproape totul e vulgar și de prost-gust. Inevitabil
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
prozatori, îi compătimești, dar atât. Povestea pe care ne-o spune E. Negrici este adevăratul roman realist-grotesc al celor '50 de ani de proză sub comunism. Fundalul politic, traseele romanelor, contextul nașterii lor, intrigile chinuite sub supravegherea orwelliană a cenzurii, portretele morale ale prozatorilor, în fine, bizarul destin al prozei românești sunt - veți vedea - mai interesante decât orice roman literar din epocă. Acest studiu se poate reciti la infinit, romanele despre care vorbește (cu excepțiile de rigoare, bineînțeles), chiar și cele
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii se face pornindu-se de la elementele generative ale presocraticilor. Aerul, Focul, Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor patru anotimpuri: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Genul lor proxim este chipul uman, portretul, garanție clasico-renascentistă a unității și a desăvîrșirii. Elementele sunt sugerate prin însumarea unei infinități de forme, de repere finite care le poartă substanța și le exprimă atributele. Apa aglutinează formele de viață specifice - pești, plante, crustacee etc.-, Focul este reprezentat
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
particular, al analizei semantice și textuale. Obiectul său este limbajul, în general, și limbajul plastic, în particular. întregul univers imagistic este, astfel, o demonstrație privind natura convențională a informației vizuale, dar și o denunțare a instabilității și a iluziei percepțiilor. Portretele, sume de imagini reductibile, restituie individul regnului, elementul categoriei și devin noțiuni care transcend cadrul particular al formelor, fie ele vegetale, animale sau minerale. Imaginarul arcimboldesc ajunge, în felul acesta, o friză de concepte plastice, mărturie a unei vocații integratoare
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
simplificatoare, ar putea fi sugerate trei momente ale intervenției în imaginarul arcimboldesc și în mecanismul intim al construcției formelor sale plastice. Ele sunt: 1. denarativizarea, 2. disoluția și 3. abstractizarea. în prima etapă, Ion Gheorghiu suprimă identitatea formelor integrate în portretele lui Arcimboldo; pești, animale, păsări, obiecte de recuzită și tot ceea ce înseamnă imagine descifrabilă se transformă în pete și în accente cromatice. Fără ca imaginea să sufere perturbări în ansamblul ei, percepția este astfel simplificată prin eliminarea fluctuației între parte și
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
fotografia păstrată la Muzeul Asociațiunii, pe cel mai mare și depresiv moralist francez al secolului XX". Tot acolo, un urmaș, probabil, al familiei Lungu, schițează istoricul fabricii. Iar căruța reprodusă după un desen de epocă este o minune. C Un portret pe număr îl are ca protagonist pe poetul Petre Stoica. Din nou, ilustrația este la înălțime: cîteva fotografii ale poetului, absolut senzaționale. Cine să fie autorul? Dacă e menționat undeva, ne-a scăpat. Și ne pare rău. C Bună ideea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
model, nu mai puțin odios: Stalin. "...pentru mine între 13 și 17 ani, Stalin a simbolizat bunătatea, viitorul, pacea, bunăstarea, umanitatea și tot ce era bun pe lumea asta. Generalissimul Iosif Visarionovici Stalin devenise un model absolut. Bineînțeles cu ajutorul enormelor portrete pictate pe care le vedeai pretutindeni, cu ajutorul panourilor, lozincilor, chemărilor, a îndoctrinării și cultului personalității dominate de figura lui Stalin, cel care luptase împotriva lui Hitler, împotriva Reich-ului German și ne eliberase, singur, fără ajutorul nimănui." (p. 61) în mod
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
de aventuri care condimentează parabola prințului "actualizat". Autorul își construiește narațiunea ca un spațiu interstițial între sarcasmul mușcător și ironia à la manierè de "Cațavencu", pe de o parte, și observația lucidă, de gust tragic, pe de cealaltă parte. Culoarea portretelor tinde spre caricatural, spre grotesc, excepție făcând personajele disidente și Dracula, singurul lucru care i se poate reproșa fiind mustățile imense, răsucite până spre urechi, care încadrează figura bărbatului în floarea vârstei. Acțiunea este condusă, în cea mai mare parte
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
n-au pus mâna în viața lor pe un șurub, pe o piuliță sau motor. Niște primitivi față de masa uriașă de lucrători mecanizați ai URSS-ului. Tot scriitorul italian mai spune că acești inși înapoiați, dând prin satele rusești de portretul lui Stalin, scriau dedesubt: Aiurea. Atât doar; verdictul nostru glumeț când ceva nu-i în ordine. O dată, într-un sat, Curzio Malaparte, simpatizant al fascismului în tinerețe - se întâmplă să vadă un portret și mai mare al dictatorului pe fundalul
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
inși înapoiați, dând prin satele rusești de portretul lui Stalin, scriau dedesubt: Aiurea. Atât doar; verdictul nostru glumeț când ceva nu-i în ordine. O dată, într-un sat, Curzio Malaparte, simpatizant al fascismului în tinerețe - se întâmplă să vadă un portret și mai mare al dictatorului pe fundalul unui decor industrial gigantic. La pagina 57 a ediției italiene, scriitorul mărturisește că rupsese cu mâna lui partea de jos a afișului pe care "mârlanii" scriseseră iarăși Aiurea... Ah, Malaparte! Să confunzi cultura
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Paris, la 50 de ani ai curentului: "Am fost singura care eram de părere că, dimpotrivă, este vorba de o mișcare de reînnoire, după cum am fost cea dintâi care am scris la "Viața românească" încercări asupra simbolismului". Mai rețin, din portretul lui Jean Moréas, rolul atribuit lui în dezvoltarea mișcării simboliste. Manifestul său lansat în "Le Figaro", comentat de Anatole France, în "Le Temps", precum și al doilea răspuns al său adresat lui Anatole France, "adevăratul credo al școlii simboliste", insistă cu
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]