442 matches
-
icoanele bizantine. Constantin Lecca a fost cel care a realizat în perioada 1830 - 1870 o impresionantă galerie de portrete a boierimii românești. El s-a subordonat cerințelor sociale în ce privește opera sa, astfel încât dacă oamenii nu l-ar fi împins spre portretistică, Lecca ar fi rămas fidel tematicii istorice și al picturii bisericești. Așa cum a arătat Theodor Aman, moda locală l-a determinat pe Lecca să devină un portretist prin excelență. Din cauza numeroaselor comenzi care veneau din partea clientelei bogate din Țara Românească
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
în grabă, potrivit gusturilor comanditarilor și au insistat în opera lor asupra elementelor vestimentare, asupra fineții dantelelor și catifelelor și a bijuteriilor. Din aceste motive, picturile epocii au în prezent mai mult valoarea documentară a revistelor de modă. Totuși, opera portretistică a acelor timpuri nu este lipsită de interes și uneori de înțelegere artistică. Constantin Lecca s-a pus întru-totul de acord timpului său, portretele sale fiind diferite ca valoare artistică. Cele mai bune lucrări portretistice pe care le-a făcut
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
revistelor de modă. Totuși, opera portretistică a acelor timpuri nu este lipsită de interes și uneori de înțelegere artistică. Constantin Lecca s-a pus întru-totul de acord timpului său, portretele sale fiind diferite ca valoare artistică. Cele mai bune lucrări portretistice pe care le-a făcut au fost acelea ale prietenilor, familiei Lecca, precum și ale unor demnitari foarte importanți. Acestea sunt picturile asupra cărora a zăbovit îndelung și a căutat să reprezinte caractere morale. Lecca a început în Țara Românească cu
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
expresivă a personajelor și a peisajului, în pefectă armonie cu repartiția culorilor. Giovanni Bellini a pictat multe portrete, dobândind cunoștințe profesionale atât de vaste în acest gen, încât tablourile sale vor juca un rol important în secolul următor în apariția portretisticii ca modă la Veneția. Faptul că cineva își comanda un portret indica în secolul al XV-lea o anume demnitate și un rang social. Acest fapt este demonstrat și de portretul dogelui Leonardo Loredan, unul dintre cele mai reușite portrete
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
anul 1941 ca profesor de desen la Școala secundară particulară. A început să frecventeze saloanele Societății Basarabene de Arte Frumoase. Prima sa expoziție a avut loc în anul 1939, la Iași. Încă de atunci manifesta un interese special pentru sculptura portretistică: pictând printre altele portretele profesorilor Al. Philippide și Garabet Ibrăileanu. După cedarea Basarabiei către URSS, se prezintă din proprie inițiativă direct la NKVD și se înrolează în Armata Sovietică, fiind angajat ca principal artist la Casa Armatei Roșii din Bălți
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
încă existente în monografii, dicționare și istorii literare. Omul, ca și creatorul, manifesta, după mărturiile unora dintre contemporanii săi, o anumită parcimonie, specifică ardelenilor, în ceea ce privește intinerariul pe care l-a parcurs într-un timp nu tocmai prielnic artelor. Proza confesivă, portretistica literară și epistolele sale, nu puține, contribuie, esențial, la decriptarea și înțelegerea exactă a unei epoci din cele mai nefaste, pe care au imortalizat-o și unii dintre confrații săi. Epistolele lui Ion Vlasiu expediate unora dintre aceștia, precum Ion
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
celui spiritual: „Trecutul e marea patimă a lui Fortunat Strowski. Din ascunzișurile lui găsește cercetătorul darurile prețioase pe care, frumos curățate de praful vremii și îndemânatec luminate de adevărata pricepere, le oferă apoi celor mulți. Fortunat Strowski e un colecționar”. Portretistica lui Jianu îmbrățișează cele mai diverse personalități și din domenii foarte diferite. Iată câteva nume care-i rețin atenția: Rainer Maria Rilke, Hugo von Hoffmannsthal, Bergson, la Nicolae Evreinoff, Paul Valéry și foarte mulți alții. Fire mereu deschisă spre nou
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
în limba greacă, iar în stânga o pungă, semn al ctitorului, ca și Doamna Ecaterina. Din pictura interioară se remarcă în mod deosebit figura arhanghelului Gavriil, precum și seria de sfinți militari: Mercurie, Nichita, Gheorghe, Dimitrie și Teodor, care indică realele calități portretistice ale pictorului. De asemenea, este de remarcat prezența emblemei imperiale bizantine - vulturul bicefal încoronat, zugrăvită într-o nișă de sub fereastra altarului, simbol ce trebuie pus în legătură cu visurile de mărire ale lui Vasile Lupu, cel ""cu fire împărătească, mai mult decât
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
fără să părăsească concepția academică, puternicile influențe ale impresionismului german. Concepția academică este prezentă în opera lui Friedrich Mieß prin portretele pe care le-a făcut. Ele afișează o atitudine obiectivă și care se îndepărtează de subiect, fiind similară cu portretistica germană a lui Franz von Lenbach, Wilhelm Leibl și Wilhelm Trübner. Ca exemple se pot da: „"Portretul lui Peter Lange von Bungenhorn"” (1896) (fondatorul Băncii de Economii din Brașov) și „"Portretul lui Christian Mieß"” (1896). Portretistica tradițională este caracterizată prin
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
subiect, fiind similară cu portretistica germană a lui Franz von Lenbach, Wilhelm Leibl și Wilhelm Trübner. Ca exemple se pot da: „"Portretul lui Peter Lange von Bungenhorn"” (1896) (fondatorul Băncii de Economii din Brașov) și „"Portretul lui Christian Mieß"” (1896). Portretistica tradițională este caracterizată prin concentrarea privirii asupra figurii și asupra mâinilor, fapt ce duce indisolubil la surprinderea atitudinii și expresivității modelului. Poziția, demnitatea și sobrietatea personajului, fac ca analiza psihologică a subiectului să fie mai puțin exploatată. Implicat afectiv în
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
în care au ajuns artiștii în procesul perfecționării unei tehnici a reprezentării ”eroul pozitiv” al timpului. În acord cu perceptele realist socialiste, critica de artă a vremii este în general intens preocupată de reprezentarea ”omului nou” și de dezideratul prevalenței portretisticii (în materialele despre Expozițiile Anuale se fac statistici pentru a arăta cât de preocupați sunt artiștii de acest gen). În eseul analizat aici, autoarea reia acest deziderat, subliniind funcția realismului în garantarea accesului audienței nespecializate la mesajul artistic. Miza principală
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
materialele despre Expozițiile Anuale se fac statistici pentru a arăta cât de preocupați sunt artiștii de acest gen). În eseul analizat aici, autoarea reia acest deziderat, subliniind funcția realismului în garantarea accesului audienței nespecializate la mesajul artistic. Miza principală a portretisticii realist socialiste este identificarea: artiștii nu reușesc încă să redea eroul pozitiv contemporan în toată complexitatea lui, dar în opinia autoarei, trebuie apreciat faptul că oamenii muncii se regăsesc în lucrările lor. ”Când la prima Expoziție Anuală din 1948 a
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
și violența mișcărilor sunt caracteristicile stilului pergamonian. În perioada elenistică începu și practicarea artei portretului, până atunci neobișnuită la vechii greci. Marea personalitate a lui Lysipp precum și schimbarea condițiilor sociale și culturale au îndepărtat și ultimele reticențe din calea artei portretistice, prin care erau redate în mod fidel trăsăturile somatice ale personajelor reprezentate. În portretul lui Alexandru cel Mare, Lysipp transformă defectul fizic al suveranului, care îl obliga să țină capul ușor înclinat spre umărul stâng, într-o atitudine îndreptată spre
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
rațiuni adânci, întemeiate pe aderenta la cultura arhaica care își caută drum prin neîncetatele expierențe ale actualității. (...) Elementul antropomorf, mereu prezent în creația lui Ion Iancuț, nu apare din dorința de a dezvălui amănunte particularizatoare, care să funcționeze sub zodia portretisticii, în care domină intențiile mimetice. Mult mai importantă i se pare artistului să plaseze formă sculpturala (în general, elemetele demersului artistic, aparținând regimului volumetric, discursului pictural sau grafic) în punctul central al unei discuții despre om, despre condiția umană, în
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
o semnificație juridică de autoritate: prezența portretului împăratului dădea valoare legală actelor publice care trebuiau îndeplinite în mod obligatoriu în fața lor: prestări de jurăminte, decizii administrative, hotărâri ale tribunalelor. Obligația de venerare a imaginilor împăratului impunea norme precise de reprezentare portretistică a persoanei sale sacre. Adeseori caracterul iconografiei imperiale, nimbul auriu, atitudinea maiestuoasă, figurile alegorice, cadrul triumfal, reprezentarea curții imperiale cu fastul ei, simbolurile creștine, semnul crucii în primul rând, figurând în portretele împăratului și în scenele solemne ale picturii de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de multe ori a fi luat în derâdere și numit «Nădrăgilă» de cei ce vedeau în el un carierist politic și un intrepid speculând ignoranța țărănească și credulitatea comilitonilor... Monografia are meritul de a nu idiliza, de a nu face portretistică encomiastică, ci de a se menține în cadrele unei documentaristici obiective și de nuanță, înaintând de la faptul și aspectul istoriografic particular, local, regional, la imaginea mai generală a societății românești. Este o lucrare antrenantă, de o cursivitate netăgăduită, adăugând la
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
elenistice, dezvoltându-și imagistica proprie, specifică, în portrete și reliefuri. Busturile care reproduceau fidel subiectele erau populare grație cultului străbunilor din perioada republicii, până în 27 î.e.n. În timpul domniei primului împărat roman, Augustus, când au fost promovate științele și artele, în portretistică a apărut stilul monumental. Statuile conducătorilor, reliefurile funerare, arcurile de triumf și columnele redau scenele de luptă și evenimentele istorice. Printre cele mai valoroase monumente arhitectonice sunt: Colosseumul, Forumul Roman, Panteonul, Arcul lui Constantin. În domeniul sculpturii, printre cele mai
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
arta medievală românească pune accent pe decorațiuni. După mijlocul secolului al XIX-lea, se dezvoltă în România sculptura "ronde-bosse". Karl Storck, german la origine se stabilește în București și având un stil neoclasic, realizează o operă variată, remarcându-se în "portretistică" („portretul lui "Theodor Aman"”) dar realizând și numeroase monumente, cum ar fi: "„Domnița Bălașa”", "„Spătarul Mihail Cantacuzino”" (București). Acest sculptor are o contribuție deosebită în ceea ce privește începuturile învățământului academic, predând la catedra de sculptură din București. Fiul său, Carol Storck fiind
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
impresionat de arta lui Rodin și luând contact și cu atmosfera Art-Nouveau-lui. „Gigantul” (1907), una din capodoperele sale, este destinată parcului Filaret, fiind singura comandă importantă care a primit-o după întoarcerea în țară. Paciurea se va împlini doar în portretistică realizând lucrări ca „Himerele”. Acesta execută numeroase portrete ale contemporanilor săi: Petrașcu, Luchian, Hașdeu, sau a unor personalități ale culturii universale: Spiru Haret, Beethoven, Tolstoi, Shakespeare. Constantin Brâncuși, remarcat prin talentul său, frecventează cursurile Școlii de Arte și Meserii din
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
a intrat în anul 1896 la Școala de Belle Arte din București ca bursier, prin concurs, până când și-a luat diploma în anul 1901. A fost elevul lui George Demetrescu Mirea, care l-a consiliat în unele probleme legate de portretistică și artă decorativă. În primul an de studii a obținut medalia de bronz clasa a II-a la concursul pentru natură statică, iar în cel de al patrulea an de studii a obținut medalia de bronz pentru categoria „"dupe Compoziție
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
la uniformizarea tiranică a impulsurilor creatoare, astfel că pecetea lui Mirea asupra operei lui Baltazar a fost mai mult decât evidentă în perioada de început a artistului. Ea nu a fost însă durabilă și s-a manifestat mai ales în portretistica făcută de Apcar Baltazar în anii de început ai secolului al XX-lea. Studentul Apcar Baltazar i-a făcut o bună impresie lui Alexandru Tzigara-Samurcaș, care era profesor de istoria artei și care l-a considerat în presă „"... un elev
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cu precizia magistrală a desenului, fiind un neîntrecut creator de atmosferă. Criticii de artă au vorbit de o amprentă Apcar Baltazar în arta decorativă și pictura istorică. Au vorbit, de asemenea, despre crearea imaginii novatoare a mahalalelor bucureștene și despre portretistica sa, caracterizată de o adâncime psihologică remarcabilă. Nu în ultimul rând s-a vorbit despre "" lucrat negru pe negru și despre "" lucrată alb pe alb. Apcar Baltazar a avut un aport în domeniul teoriei și criticii de artă. Ajutor în
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lemn sculptat și aurit, adevărată capodoperă a artei din epoca post-brâncovenească. Biserica nu are decorații în interior-tocmai pentru a pune în evidență catapeteasma sculptată în lemn. În cadrul ansamblului se disting ușile împărătești, pictura icoanelor lucrate în culori vii, bine executate portretistic. Icoana Sfintei, reprezentând-o pe Maica Domnului și pruncul Iisus este o ilustrare a îmbinării iconografice ale Hodighitriei și Eleusei. Deși cronologic aparține aceleiași perioade cu iconostasul, expresia tristă, combinată cu tandrețea de pe chipul Mariei indică opera unui alt meșter
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Gabriel Dimisianu, Nicolae Velea, Cezar Baltag, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mihai Zamfir, Gelu Ionescu, Damian Necula, Magdalena Popescu-Bedrosian, Dana Dumitriu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea), puțin detaliate caracterologic în alte pasaje ale cărții. Lipsă completă de simț anecdotic și de talent portretistic, discreție, indolență? Cert e că, deși Ion Ianoși a frecventat asiduu, în calitate de instructor CC și de membru aproape permanent al Comisiei de Critică a USR, lumea scriitoricească din ultima jumătate de secol, lipsesc cu desăvârșire din cartea lui tocmai portretele
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
textului și a apropierii de discursul compact. Pe bună dreptate, unii critici au văzut aici o încălcare intenționată a amintitului principiu modernist. „Tipică poezie narativă, tipică poezie cu personaje: procedeele ei cele mai evidente sunt, pe de o parte, descriptive, portretistice sau de prezentare a spațiilor de joc, pe de altă parte, epice, în sens deopotrivă comportamentist și analitic, introspectiv”361, afirma Ion Bogdan Lefter în legătură cu ciclul mopeteiana, adăugând apoi, cu îndreptățire, că memorabil este mai cu seamă protagonistul, mopete, „un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]