117 matches
-
Filmele lui Spike Lee În anii '80, Hollywood-ul s-a alăturat lui Ronald Reagan și administrației sale în privința neglijării problematicii și a preocupărilor negrilor. Puține filme serioase din acea perioadă au avut în distribuție negri, aceștia fiind, în mare parte, portretizați stereotipic în comedioare, de către actori de comedie precum Richard Pryor sau Eddie Murphy (Guerrero 1993b: 113ff). În acest context, filmele lui Spike Lee constituie o prezență semnificativă în cadrul filmului hollywoodian. Abordînd, din punctul de vedere al negrilor, diferențele de rasă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Pellea (care, zice Furdui, nu numai că nu fusese exterminat de Ceaușescu, cum insinua un zvon, dar chiar își dorea să devină... membru în C.C.!), Tudorel Popa, A. Teică, Ludovic Antal ("invidios, turnător"), Fănuș Neagu, Petre Bărbulescu, Richard Oschanitzky (excelent portretizat, cu dragoste și cîntărire a cuvintelor!), Petre Țuțea, Cioran, Pîcă, Săraru, Paler, Tudor George, mari artiști străini M. Jarov, Vîsoțki, Liubimov, E. Samoilov, Oleg Strijenov, Ulanova, dar și politicieni ca Dej, Leonte Răutu, Maurer, Nicu & Nicolae Ceaușescu, Viorel Păunescu, Gogu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
restrînsă ca dimensiune și canonizată de teoria literară a secolului - deși Întrega fișă bibliografică a lucrării se Întinde pe 17 pagini numai un mic procent al ei este așezat sub reflector - , de aici focalizarea centrală pe Barthes, adevăratul erou, romantic portretizat (Înger și demon pentru critica franceză), scos la rampă În aproape fiecare dintre cele șapte capitole, un erou al timpului său care, odată proiectu-i Înțeles, devine eponimul unei episteme critice. Credința lui Compagnon este că ideile teoretice discreditate la un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier o așază pe Leda în partea stângă, iar lebăda în dreapta (figura 54). În ovalul vertical, ponderea focarului superior poate fi folosită, după cum menționam, pentru a reprezenta ca dominant capul unei persoane portretizate mult mai convingător. Deși zona centrală a pânzei poate fi ocupată, de exemplu, prin decorarea piepturilor bărbaților și femeilor, precum și prin jocul mâinilor, capul, încununat de bolta superioară, deține centrul superior destul de ferm. Dimpotrivă, un grup de persoane poate ocupa
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și parizienii fac parte din subiectele majore, care țin de ansamblul literaturii franceze. Totodată, descumpănește bibliografia extrem de modestă a cercetărilor de sinteză despre parizieni și pariziene 1. Paradoxul legat de femeia pariziana constă în faptul că, fiind printre cele mai "portretizate" figuri ale modernității, omniprezentă în literatura timpului, ea nu a devenit subiect de cercetare nici în Franța, nici în altă parte. Actualitatea și necesitatea studiului este determinată, astfel, de absență în literatura critică a cercetărilor privind identificarea femeii pariziene ca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Cecilia, Prudenția, bătrânele din povestirile târgoveței din Bath și ale fratelui cerșetor, soțiile din fabliau-uri, Dorigena) nu doar vorbesc, se fac auzite, ci folosesc această libertate foarte eficient. Personajul feminin se găsea într-un fel de claustrare, așa cum apare el portretizat atât în operele boccaccești cât și în cele chauceriene, de aici și dorința intrinsecă de libertate care se manifestă permanent, prin toate actele pe care le întreprind. Trădarea soțului devine o formă de manifestare a libertății și poate de aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care alcătuiesc acest grup reprezintă o îmbinare echilibrată între persoane reale și simboluri. Sunt asemănători cu nimfele din Ameto, care întruchipează doamne distincte ale Florenței, dar în același timp și virtuți abstracte, deoarece au calități emblematice. Dioneo, cel mai bine portretizat, caută plăcerea și este inteligent și comic, Filostrato este serios și grav, Emilia ni se înfățișează meditativă și timidă, Pampinea - înțeleaptă și senină. Nu știm cine erau în realitate, dar prin amănuntele pe care autorul le oferă în legătură cu relațiile de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
extraconjugale câte au și soții lor. Filostrato, așa cum ne așteptam, este iubitul nefericit, îndurerat; le cere celorlalți să spună povești triste de dragoste astfel încât ziua pe care o guvernează să reflecte fidel propriile sentimente. Aceștia trei sunt cei mai bine portretizați. Putem spune că Panfilo (<<toată dragostea>>) este asociat cu virtutea; nu face niciodată nicio remarcă ironică la adresa femeilor, și guvernează ultima și cea mai morală zi. Aceste personaje pot fi interpretate și ca diferite măști ale autorului și ale noastre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
George Lyman Kittredge, The Book of the Duchess, în Chaucer and His Poetry, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1915, p. 37, text disponibil la adresa http://www.athensams.net., iunie 2007. (trad. n.) 633 Alciona este un model de donna angelicata, portretizată superlativ de către poet în text: „domniță preastrăluce”. Suferă nespus văzând că soțul ei plecat departe pe mări nu se mai întoarce, ajunge chiar în pragul nebuniei, se roagă Junonei, care i-l trimite pe Ceyx în vis, pentru a-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Augustin înainte, ea a fost percepută ca o figură centrală pentru definirea eticii seculare și a ideologiei Romei, în special atenția exagerată acordată onoarei și faimei. Dante însă nu o plasează în Infern, personajul feminin cunoaște o existență oarecum binecuvântată, portretizată fiind în mijlocul unui cor care glorifică noțiunea de onoare. Dacă la începutul Evului Mediu credința și dorința ei disperată de a-și păstra onoarea au fost apreciate, pe parcurs însă intenția și alegerea finală au început să fie privite cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a întâlnit și în societatea cavalerească a secolului al XII-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna demonicata va fi mult mai vulcanică, mai pasională, nu va accepta să devină o sacrificată pe altarul orgoliului masculin. Personajul feminin negativ
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prăvălindu-le în creștet culegerea de probleme cu cele 400 de pagini ale sale, domnului inspector general îi vine greu să creadă că există profesori pe care elevii nu îi ascultă și că "unui copil zburdalnic", cum cu delicatețe era portretizată una dintre victime, o profesoară tânără și neexperimentată îi poate striga de o mie de ori să nu intre în apă că e periculos, că el oricum o ignoră. Dacă i-ar sta în putere, sunt convins că domnul Talpalaru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
inconvenientele sale majore: autoportretul din jurnal e o creație ea Însăși temporală, nu „obiectuală” ori spațială, ca În artele plastice. El e creat „În timp” și descifrat „În timp”. Deși mai puțin expresiv, reflectând cu infinit mai multă strălucire chipul portretizat, imaginea din jurnalul intim e o dispunere muzicală, care modulează ritmul interior și fluxul mărturisirii. Dimensiunea plurală a autoportretului se relevă, desigur, prin actul lecturii, redimensionându-se de fiecare dată În funcție de unghiul și intensitatea descifrării textului. Lucrul cel mai surprinzător e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
discutată. Kellner, de pildă, consideră că analizele gânditorului francez sunt mai pesimiste decât cele ale reprezentanților Școlii, însă teoria consumului dezvoltată de Baudrillard este "mai activă", în sensul în care consumul reprezintă o manipulare activă a semnelor, spre deosebire de teoria consumului portretizată de Școala de la Frankfurt, care este văzut sub semnul unui mod pasiv al integrării sociale. Cu toate acestea, Kellner subliniază și faptul că Baudrillard nu a dezvoltat mai departe o teorie a acțiunii: "manipularea activă a semnelor nu implică încă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tinerilor scriitori români”, în cuprinsul primului tom fiind anunțat și un roman al lui Mihail Sadoveanu, Frații Potcoavă. De asemenea, alături de ediția de lux pe hârtie satinată, revista este scoasă și în ediție populară. Rubricile obișnuite sunt „Figuri literare” (sunt portretizați Haralamb G. Lecca, D. Nanu, A. Steuerman-Rodion, G.Tutoveanu), „Note de călătorie”, unde scrie Radu D. Rosetti, „Revista revistelor” și „Știri literare și artistice”. Sub titlul generic „Opere noi” se fac scurte comentarii despre Fecioara în alb de Ștefan Petică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
întunecă umorul, de bună calitate uneori, și face să treacă pe un plan secundar virtuțile de poet satiric ale lui Orășanu, altfel deloc neglijabile. Scriitorul recurge adesea la portretul satiric în proză sau versuri, îngroșând însă trăsăturile negative ale celor portretizați. F. devine astfel, spre deosebire de revistele scoase de Orășanu înainte de 1875, o foaie strict personală, ilustrând inimicițiile redactorului. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286960_a_288289]
-
de artă. Este ca și cum Virgil Cioflec i-ar fi pozat pictorului pe fundalul unui alt tablou, un peisaj care la rândul său este artificial, iar acest peisaj este menit să transmită ca un spațiu de rezonanță ceva din sensibilitatea celui portretizat. Maladia devine semnul unei elecțiuni când este legată de artă, putem vorbi chiar de o temă decadentă, cea a artistului bolnav, complementară celei a geniului. Maladia completează cartea de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]