985 matches
-
ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar și metisul Mendoza părea să fie conștient de schimbarea din comportamentul stăpînului său și, cu toate că nu avea nici acum Încredere și păstra distanța cuvenită, Încercînd să nu schimbe cu portughezul mai mult de cîteva cuvinte, ce reprezentau strictul necesar, era totuși „ceva” nedefinit În atitudinea lui și În atmosfera de pe insulă În general care-l Însuflețea pe Gamboa. Chilianul Îl ura pe Oberlus și avea prin urmare mai mult chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oarecare libertate de mișcare, poate chiar făcuse rost de o armă și se ascundea În vreun colț al insulei, gata să năvălească prin surprindere asupra lui. Era iarăși posibil, iar În asta consta poate cel mai mare risc, ca intenția portughezului să fie aceea de a rămîne ascuns pînă la sosirea unui vapor, arătîndu-se atunci și reușind, de data asta cu ajutorul echipajului de la bord, să dea o lovitură, să-i descopere ascunzătoarea și să-l distrugă. Nu-i rămînea prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ochii, murdari, slabi și terorizați - și Își dorea cu ardoare să se Întoarcă la rutina zilnică, lungit pe culmea falezei, veghindu-și regatul, citind ore Întregi și bucurîndu-se de frumosul trup al prizonierei sale. Se gîndi chiar la posibilitatea ca portughezul să se fi sinucis, dar ideea i se păru improbabilă, fiindcă pentru asta nu s-ar fi străduit atît de tare să-și rupă lanțurile. Nu era logic nici să se fi lăsat tîrÎt de mare legat de un lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
implorare supusă de a nu mai continua să o chinuiască găsise o plăcere specială, pentru simplul fapt că, după cum era de așteptat, stăpînul ei monstruos nu o ascultase. Soarele se afla la zenit, fluxul la punctul cel mai scăzut, iar portughezul Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, dormita În ascunzătoarea lui, la umbră, lăsînd să treacă acele atît de greu de Îndurat ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
direct spre el. Neregularitățile de pe fundul apei Îl făceau să se Împiedice, stînjenindu-l În Încercarea de a-și menține echilibrul, dar, cu apa pînă la brîu, ajunse pe nisipul de pe o plajă micuță, care se Întindea aproape pînă la picioarele portughezului, și se opri. Trase aer În piept și scoase Încet maceta lungă și ascuțită care-i atîrna la brîu. Se priviră. Știau amîndoi că era vorba despre o luptă pe viață și pe moarte, fără nici o milă pentru nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nisip pînă cînd ajunseră În apă, Încercînd să se rănească reciproc, lovindu-se, mușcîndu-se și trăgîndu-și șuturi, Într-o Încleștare feroce și disperată, fără noblețe și stil, cu josnicia și furia cîinilor vagabonzi care abia așteaptă să se facă bucăți. Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar Oberlus era mai agil și mai viclean și avea, mai ales, infinit mai multă experiență În acel gen de bătăi, la care fusese nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de mare pentru a se apăra de insultele altor băieți. Profită prin urmare de prima ocazie În care adversarul său nu era atent să-și apere testiculele și ridică brusc genunchiul, strivindu-le cu o lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În legătură cu care Îi avertizase dintru bun Început, era fără drept de apel: tortura și pedeapsa cu moartea pentru toți trei. În timpul zilei Îi obligă să muncească Într-un ritm și mai alert, refăcînd, Înainte de toate, depozitele de apă; unul dintre portughezi, Ferreira, care se arătase recalcitrant, primi treizeci de lovituri de bici ce-l lăsaseră lat vreme de o săptămînă și Își salvase viața numai datorită robusteții sale, din dorința de a trăi În această lume, de neînțeles la cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din bogățiile sale nu mai rămăsese decît aurul, care nu-i slujea la nimic acolo, iar dintre toți prizonierii nu mai trăiau decît norvegianul și cei doi portughezi. Dar chiar și așa, avea să supraviețuiască. Să lupte, să muncească, să lovească și să se Înfurie erau singurele lucruri care-i rămîneau pe lume, și din pricina asta putea fi văzut deseori pradă unei activități febrile, care-l Împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strădui să se pună În locul vînătorilor, căutînd o formulă care să-l oblige să li se Înfățișeze, pînă Își aminti de o frază pe care chiar el o rostise cînd Îi trebuiseră aproape zece zile pentru a-l localiza pe portughezul Gamboa: „Dacă aș avea un cîine bun, l-aș face să iasă din ascunzătoarea lui...” CÎini! I se făcu frică. Cercul se Închidea și era stupid să stăruie În convingerea că se putea ascunde pentru totdeauna. Sosise clipa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu ne mai rămîne, prin urmare, decît un singur loc unde să mergem: continentul, și de voi depinde dacă vom reuși sau nu. Nu primi răspuns. Norvegianul Knut nu Înțelesese, ca de obicei, nici un cuvînt din ce spusese el, iar portughezii erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i Îngăduie să pătrundă În toți porii ei, pentru a ajunge să se transforme la rîndu-i În ocean, În Pacific, În imensitatea care să nu accepte granițe, să nu permită să fie legată În fiecare noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să fie legată În fiecare noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În acel ritm lent, monoton și constant pe care-l impusese din prima clipă. Portughezul Ferreira, care asistase la desfășurarea scenei cu indiferența unui somnambul, se ciuci pe banca lui ca și cum nimic din toate acelea nu ar fi avut vreo legătură cu el și adormi imediat. VÎslind fără Încetare, Oberlus o lovi ușor cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Spune prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă n-o faci, o să cred că am murit și eu și că sînt condamnat să trag la vîsle, ducîndu-te pe tine spre nicăieri... Spune ceva! Îi trase un șut lui Ferreira. Portughez nenorocit, spune ceva, sau te arunc și pe tine În apă. Nu ești decît o povară. Vorbește sau vîslește, dar fă ceva... Celălalt abia deschise ochii: - Mi-e foame, murmură. - Vai, vai, vai! Ce amuzant! exclamă Oberlus, batjocoritor. Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de treabă, care i se părea zadarnică de-acum, Încercînd să facă ambarcațiunea să Înainteze - mereu către răsărit - fie și numai cu cîțiva centimetri. Din nou zăpușeala puse stăpînire pe ambarcațiune. Niña Carmen se lăsă să cadă pe saltea, iar portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi făcut un efort supraomenesc să-i ajungă aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai tîrziu, portughezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi făcut un efort supraomenesc să-i ajungă aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai tîrziu, portughezul șopti din nou ca prin vis: - Mi-e foame... Fu ultimul lucru pe care Îl mai spuse. Puse fruntea pe marginea bărcii, rămase foarte liniștit și Încetă cu totul să mai respire. CÎnd nu mai Încăpu nici o Îndoială că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să ne slujească la rîndul lor drept momeală ca să prindem alții și să o luăm de la Început... Deschise mîinile cu palmele În sus. Pentru că aici plouă și sînt mulți pești, putem să supraviețuim luni Întregi - arătă spre locul unde trupul portughezului dispăruse sub apă. Ce contează că peștii Îl mănîncă cu totul sau Încep cu ficatul? - Ești un monstru! - Frumoase vești! Cu mișcări abile spintecă un pește mare, Îi tăie capul, Îi scoase mațele și i-l oferi imitînd gestul amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
2002. Prin preocuparea sa directă, au fost traduse și publicate diverse lucrări privind literatura și istoria României în Portugalia: Antologia nuvelei românești moderne; Formarea statului național unitar român; Istoria poporului român; România, o broșură pentru uzul elevilor, studenților și publicului portughez interesat de realitățile românești. Cu participarea sa nemijlocită, la Lisabona a fost publicată cartea "România, numai pământul s-a cutremurat" de ziaristul Henrique Antunes Ferreira, fiind prima lucrare din lume dedicată cutremurului din martie 1977 din țara noastră. La Brasilia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
mine dacă nu vroiai să-i auzi făcându-te albie de porci. Adevărul e că până și În felul lor de a cere pomană, neamurile se deosebesc Între ele: nemții cântă În grup, francezii cerșesc servil cu rugăminți și vaiete, portughezii cu tot felul de plângeri, italienii cu depănarea nesfârșită a tuturor necazurilor și belelelor, iar spaniolii cu harță și amenințări, obraznici, plini de ei, nesuferiți. Am plătit noi un cuarto la prima poartă, trei la a doua - obol pentru spitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doar literar, nu și politic? Mă întreb cât de adevărate și cât de iluzorii sunt unele dintre suferințele actuale diagnosticate. Scrisul? Dar "în lumea literelor românești nu mai există o veritabilă ebuliție" (35). Cititul? Aici îl citează pe F. Pessoa: portughezul prefera, într-un moment, observarea vieții directe, cărților care nu-l învățau și nu-i produceau plăcere (34). Chiar literatura română rămâne o idee cam forțată. Scrisul românesc constituie o literatură, în care domeniile interferează, dar realizează cu mari cazne
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
și María de Padilla. Însă tinerii sunt obligați de părinții autocrați și diplomați să facă două partide regești: cu Constancia de Peńafiel și, respectiv, Blanca de Bourbon. Ambii bărbăței își tratează cu silă consoartele, visând la însoțirea cu adevărata iubire. Portughezului, după cum am văzut, nici măcar îngroparea iubitei nu-i poate pune stavilă... În fine, pentru ca paralela să fie perfectă, există și într-o parte, și în cealaltă un bastard cu vise de uzurpator, care dă târcoale tronului și e purtat de
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
cam sever, dar drept. Pedro, în schimb, e un maniac al unicei sale iubiri, în funcție de care judecă și însângerează totul. Singurii care nu se tem de el, la Curtea lusitană, sunt frații lui Inčs, veniți din... Castilia. Restul lumii, adică portughezii neaoși, se află cu spectrul satârului deasupra capului. Nu ai cum să te plictisești citind un asemenea roman; n-ai timp nici să respiri. Radu Paraschivescu conduce bine povestea, în alambicările ei iberice, și știe să creeze, din detalii precise
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
să invite și Vini Fantini, din liga a 3-a, alături de formații de top, inclusiv din ProTour, precum Katiușa, Orica Edge, Cannondale sau Androni Giocattoli. Ediția 2014, a 21-a, a Turului Sloveniei s-a încheiat cu succesul final al portughezului Tiago Machado, urmat la 23 secunde de Zakarin Ilnur și la 23 secunde de italianul Matteo Rabotini.
Ciclistul român Eduard Grosu, locul 2 în ultima etapă a Turului Sloveniei by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/73867_a_75192]