7,887 matches
-
noștri care parcă își spovedesc în scris, fiecare după puterea curajului său de a fi sincer cu sine, recunoscându-și de cele mai multe ori starea inconfortabilă de a se surprinde imperfect și neputincios în respectarea Decalogului, sau și numai unei singure porunci dumnezeiești de la rigoarea căreia alunecă, alunecăm și neputincioși abdicăm, cu părere de rău (și foarte contrariați de asprimea iubirii ce ni se aplică de la bun început, ca să fim desăvârșiți) de la propria desăvârșire. l Prea sf. Bartolomeu, Episcopul Clujului ne atrage
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
Vechiului Testament, arătându-le că El este un Dumnezeu gelos. Michael Finkenthal face o scurtă și utilă istorie a Decalogului în antichitatea iudeo-creștină, accentuând asupra exclusivității stăpânului absolut, Dumnezeul gelos și iute la mânie, imperativele morale stabilite de cele zece porunci, despre implicarea creatorului în creația sa, și condiția fără de care nu se poate omul dumiri, căci "o poruncă nu poate fi înțeleasă fără cunoașterea celui ce o poruncește. Ioan Buduca, întrebându-se cine te învață calea discernământului? Tradiția? Istoria? Toate
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
a Decalogului în antichitatea iudeo-creștină, accentuând asupra exclusivității stăpânului absolut, Dumnezeul gelos și iute la mânie, imperativele morale stabilite de cele zece porunci, despre implicarea creatorului în creația sa, și condiția fără de care nu se poate omul dumiri, căci "o poruncă nu poate fi înțeleasă fără cunoașterea celui ce o poruncește. Ioan Buduca, întrebându-se cine te învață calea discernământului? Tradiția? Istoria? Toate la un loc? Dan Stanca, despre interedicția luării Numelui Domnului în deșert, ca să fii ferit de ispita relativizării
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
mai puțin în problema în dezbatere. între aceștia se detașează prin frumusețe și adevăr Liviu Ioan Stoiciu cu Să nu-ți faci chip cioplit. Despre Legea sau tragicul existenței? și mărturiile literaturii scrie dl. Ion Vlad, iar Elisabeta Pop, despre porunca a șaptea, Să nu preacurvești! O amintire emoționantă despre copilul naiv care a fost, mințind și lăsându-se prins și vindecat, ne oferă Mihai Dragolea. Leon Volovici despre Porunca a opta, Să nu furi! o amintire din copilărie, când n-
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
și mărturiile literaturii scrie dl. Ion Vlad, iar Elisabeta Pop, despre porunca a șaptea, Să nu preacurvești! O amintire emoționantă despre copilul naiv care a fost, mințind și lăsându-se prins și vindecat, ne oferă Mihai Dragolea. Leon Volovici despre Porunca a opta, Să nu furi! o amintire din copilărie, când n-a rezistat tentației de a fura o carte despre jocul de șah. Băiatul a înțeles: Legea e mai presus de noi, trebuie să ne-o asumăm; dacă o ignorăm
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
cosmică. Despre Adaosul de preț, în ideea că viața nu este nici pe departe tărâmul inocenței, că greșelile odată săvârșite nu se mai pot întoarce, dar se pot perpetuu plăti, scrie dl. Alexandru Vlad. Dl. Ion Vianu, despre A unsprezecea poruncă, despre minciună, textul sacru omițând în mod semnificativ minciuna qua minciună. Oare de ce? Ea poate fi o expresie a slăbiciunii, omul poate minți din rușine, din teama de pedeapsă. Faptul că minciuna a căpătat, în limbile moderne, accepțiunea de manipulare
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
km de Arad). Autorul manuscrisului precizează: “S-a trudit cu această scrisoare preapăcătosul Nicola diac, fiul popei Nicola din țara Srenului, din localitatea Neradin. S-a terminat această carte în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte este a Mănăstirii Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului, care, în traducere, este următoarea: “Nicola diac am scris această carte”. De la Păuliș, acest manuscris trece în posesia Mănăstirii Ostrov (Călimănești), de unde este adus în Șcheii
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
în posesia Mănăstirii Ostrov (Călimănești), de unde este adus în Șcheii Brașovului, cu siguranță înainte de 1562, de către (probabil!) popa Toma, fostul copil de casă al banului Craiovei, cunoscut colaborator al lui Coresi. În 1574 și 1575, Coresi a tipărit singur, din porunca lui Alexandru Vodă al Țării Românești (1568-1577) și a mitropolitului Eftimie, Octoihul Mare în două volume, fără să se menționeze locul tipăririi. Se presupune că acest Octoih ar fi o reproducere a celui tipărit de Macarie, la Târgoviște, în 1510
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
gol la ora aceea, Cafea!... cei dinăuntru se repeziră să o culeagă de pe podeaua unsă cu motorină a vagonului.. Ca și cum ar fi fost normal să fi plouat cu cafea ; ca și cum era o noutate în Bucureștiul răzbit de foame, Dumnezeu dând poruncă să se plouă în capitală cu cafea, fie și verde, netrecută prin foc, dar să aibă ceva lumea necăjită... Nu era o pungă prea mare, vreo jumătate de kil, cafeaua însă se dusese, trebuia să împrumut, nu pot fără ea
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
îngerului exterminator vae soli se-aude de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe urmă cuvânt pe buzele tale sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale unei vechi porunci din inscripțiile gotice de pe pereții fosforescenți ai antimateriei se ivește din când în când câte un mic animal apocaliptic cu picioare de nichel stă și privește în lungul esenței divine de parcă ar aștepta să cadă din clipă în clipă orologiul
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
sunt de nașterea ta! În roșu și verde, trei zile vom arde Împreună În vatră! Din iubirea fără sfârșit ți-am Împletit cunună de brad și vâsc roditor. Niciun Moș Crăciun nu apare! La geamul din mine, rodii și inătoare poruncă! Ce Ignat divin! Ce plugușor În adâncul ființei din lucruri, ce buhai zgomotos de-ntristare, cu Bădița Traian, cu Vicleimul ascuns, cu irozi fulguiți, strânși laolaltă Într-un bulgăre de zăpadă. Sub mantia albă, strălucitoare de cântec, covoare albe și
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
certificatul lui de botez fusese scris nu numai numele ci și menirea lui în viață: funcționar clasa a II-a. De atunci nu-l mai văzuse niciodată. Știa că lucrează la etajul superior, că de la el ar trebui să primească porunci, ordine, indicații sau rugăminți, că la el ajung toate dosarele pe care vine să le ia Marfa Stanilova, întotdeauna la ora 11 fix, sau pentru a fi mai concreți, exact după ce se șterge la gură cu mâneca hainei după al
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
sau alături de noi, Cei blînd prea dedați la plăcere, Cu ochii legați în trifoi Și-n cîrpe prelinse din miere; Și tot ce-i lumesc pe sub fulgi Ascund. Ei n-au sîni și nici coapse, Ci numai de legi și porunci Li-s gurile strîmte lin arse. Asemenea mie și tu Trăiești într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o poarte...
Asemenea mie și tu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9723_a_11048]
-
mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se dumiri că nu visează, îi atinse ca un fulg degetele picioarelor, unul câte unul, urmând porunca buzelor, ce-l trăgeau pe nebăgate de seamă în sus, mai sus, până când pufulețul din triunghiul vieții, blestem diavolesc, îi ceru să i se supună. Spilka își îndreptă ochii spre cer, făcu o cruce mare și șopti cu evlavie: - Iartă
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
face Frăție și egalitate, Cu dumnezeu Satan, în pace Ca niște vite, dobitoace, Îi vom slavi atunci, prin munca, Pe cei ce pâinea ne-o aruncă În timp ce Dumnezeu va tace Privind ce inima, ne face, Și nu vă dă nicio porunca...
Editura Destine Literare by Liviu Florian Jianu () [Corola-journal/Science/76_a_319]
-
sânge si dezdurerare, ci poemul acesta de iască și catifea... INIMĂ PE EȘAFOD Coastele sufletului meu sunt bolnave. La doctor, de mult n-am mai fost! Privindu-te, Înalto, ca pe un munte de azimă și chihlimbar vaporos, mă supun poruncii divine: În cele din urmă, capul aplec! Te iubesc numai din disperare... ULTIMA PEDEAPSĂ Ultima factură, cea cuprinzând absintul nebăut, cea doveditoare că n-am fost haiduc de mioare, cea grăitoare În alfabetul poftelor Împlinite, să o achite Damian! Numai
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
338. footnote>. Origen, comentând asupra pasajului biblic I Tes. 4, 14-7<footnote „Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, ca noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiți, pentru că Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
109. footnote>. Atât la Sfântul Grigorie, cât și la Sfântul Macarie (Pseudo-Macarie), se afirmă necesitatea căutării permanente a împlinirii spirituale, descoperită în har, și personificată de credință. Sfântul Macarie, în special, se concentrează pe rolul Duhului Sfânt, și pe analizarea poruncilor, în participarea progresivă a creștinului<footnote Collection III, E. Klostermann și H. Berthold (ed.), Neue Homilien des Makarius/Symeon, Berlin, 1961, 27.7. footnote>. În „Colecția I Omilia 31.-6”<footnote Collection I, H. Berthold (ed.), Reden und Briefe. Die
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
rugăciunea lui Iisus, referindu-se la cauzele îngăduirii ispitelor de către Dumnezeu, învață că „după a Sa rânduială sloboade Dumnezeu spre suflete cercarea prin multe feluri de ispite și de suferințe, ca să fie arătat cel ce iubește pe Dumnezeu. Că fără porunca lui Dumnezeu nici un fir de păr din capul nostru nu va pieri. De aceea nu voiește Dumnezeu să fie omul fără cazne nici o zi, fiindcă știe că fără acestea nu se poate mântui ... La toată fapta bună vine ispită, fie
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Gregory of Nyssa and the Song of Songs”, în Anglican Theological Review, 80, 4, 1998, p. 528-529. footnote>. O primă cunoaștere a lui Dumnezeu, pe care o amintește Sfântul Grigorie de Nyssa, este aceea prin cuvântul Sfintei Scripturi Și prin poruncile Legii. În calitate de cuvânt al lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură este cel dintâi mijloc de cunoaștere a Lui, căci Hristos (Cuvântul), zice el: apropie firea omenească de Dumnezeu urmând o cale continuă<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
de orice cunoștință și de orice vedere prin cunoștință. Aceasta pentru că nimic nu e mai presus de sălășluirea și de arătarea lui Dumnezeu în noi, nici egal, nici apropiat de ea, iar pe de altă parte, noi știm că împlinirea poruncilor lui Dumnezeu procură și cunoștință, și încă adevărata cunoștință. Căci doar prin ea singură vine sănătatea sufletului. Dar cum ar fi sănătos un suflet rațional a cărui putere de cunoaștere ar fi bolnavă? Deci poruncile lui Dumnezeu procură și cunoștință
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
parte, noi știm că împlinirea poruncilor lui Dumnezeu procură și cunoștință, și încă adevărata cunoștință. Căci doar prin ea singură vine sănătatea sufletului. Dar cum ar fi sănătos un suflet rațional a cărui putere de cunoaștere ar fi bolnavă? Deci poruncile lui Dumnezeu procură și cunoștință. Dar nu numai cunoștință, ci și îndumnezeire. Iar aceasta o dobândim primind și văzând în noi slava lui Dumnezeu, în Duh, când va binevoi Dumnezeu să ne introducă în tainele Sale <footnote Ibidem, pp. 287-288
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
pot cuprinde tot soarele cu privirea, să nu văd nici cât este de ajuns pentru trebuința mea? Sau, pentru că nu pot să mănânc toate fructele mare grădină (...) vrei să ies cu totul flămând? Laud și să slăvesc pe Făcătorul nostru: poruncă dumnezeiască sunt aceste cuvinte: <<Toată suflarea să laude pe Domnul>> (Ps., 40,5) (...) Știu că nu voi putea să-l slăvesc după vrednicie, totuși socotesc lucru evlavios să încerc cel puțin. Slăbiciunea mea o mângâie Domnul prin cuvintele: <<Pe Dumnezeu
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
alungată de simțirea iubitoare”<footnote Idem, De Oratione dominica, IV, P. G. XLIV, col. 1164C; PSB, vol. 29, p. 433. footnote>. Sfântul Grigorie, relatând istoria evreilor și șovăielile acestora În credință și virtute, zice că „... legea Duhului nu Îngăduie, după porunca lui Moise, intrarea În Sfânta Sfintelor, celui ce nu-și spală cămașa conștiinței sale, dacă s-a atins de vreun gând muritor și vrednic de osândă”<footnote Idem, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 789A; PSB vol. 29, p.
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
cu zel și râvnă voinței materne, dacă se Întâmpla (ca mama - Sfânta Emilia - n. n.) să-i ceară aceasta, desăvârșindu-se pe două căi: cu osteneli Își istovea tinerețea, iar prin supunerea față de mamă era bine călăuzit spre Dumnezeu prin Împlinirea poruncilor divine<footnote Idem, De vita S. Macrinae, P. G. XLVI, col. 968C. footnote>. Păcatul este, Într-adevăr, răul sub toate formele lui, fiind În dezacord cu legile lui Dumnezeu, ale naturii și ale vieții; cu toate acestea Însă, dacă păcătosul
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]