521 matches
-
pentru Molly Beese, „asul zborului“, care s-a sinucis cu doi ani În urmă - m-am Întâlnit cu femeia pe care Anton avea impresia c-o văzuse pe vasul acela cu turiști. Slujba a fost o treabă jalnică, cu fețe posace și văluri murdare. Femeia stătea lângă mormânt, Însoțită de o persoană pe care n-o recunoșteam, În timp ce eu tremuram cu Anton În ultimul rând, sub o umbrelă exasperantă, care arăta ca o pânză Întinsă de spițe. N-am schimbat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niște muci vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura plină de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep. Unde te crezi, la Gara Centrală? — ... intimitate... o ființă umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreo privire. Rutina Îi era cunoscută. Numele treceau În urmă, la nivelul ochiului, ca niște minarete, cupole sau domuri ale orașelor În cauză, fără să ofere găzduire permanentă unuia din rasa lui. Conductorul, după cum se și așteptase, era un individ posac. Trenul e foarte aglomerat, spuse el, deși Myatt știa că minte. Era aprilie și era mult prea devreme ca vagoanele să fie pline. De altfel, văzuse puțini pasageri de clasa Întâi pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru că, oricât m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că aerul închis, stătut sau cerul ăla posac și mohorât au fost suficiente ca s-o caftesc mai tare ca niciodată. Parcă eram apucat. I-am pus piedică în fuga ei spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis, s-o dau cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și melcii dispăruseră fără urmă. Era liniște și duminică. Începuse etapa. La Vâlcea, Nicolae Secoșan anunța deschiderea scorului. Chimia conducea încă din minutul trei pe Corvinul Hunedoara. Nicolae Secoșan preda legătura. În rest, nimic. Stăteam într-un fel de tăcere posacă și priveam cum crucea, până atunci liniștită, cuminte și chiar banală, începe, încet, să se coloreze în roșu. Nu era nimic legat de Dinamo. Orac punctase din lovitură liberă. Iar dacă mai existau dubii, meciul se juca în Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am plimbat degetele pe tabloul de bord, am răsucit cheia în contact, am manevrat schimbătorul de viteze, vârându-l într-a-ntâia. Mi-am dat seama că-mi modelam reacțiile față de mașină exact așa cum o atinsese Karen pe Catherine. Erotismul posac al acesteia, distanța elegantă pe care-o așezase între vârfurile degetelor și sfârcurile soției mele, erau recapitulate în distanța dintre mine și mașină. Continuul interes erotic al lui Catherine față de secretara ei părea a fi un interes atât pentru ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fie directă. Domnul J.L.B. Matekoni ar fi mirosit subterfugiul și asta n-ar fi dat foarte bine. Un inel cu diamant, răspunse ea. Asta poartă femeile logodite în zilele noastre. Așa-i la modă. Domnul J.L.B. Matekoni continuă să privească posac în pământ. — Diamante? întrebă el cu glasul stins. Ești sigură că asta-i cel mai la modă? — Da, îi răspunse Mma Ramotswe ferm. În ziua de azi, în cercurile moderne, toate doamnele logodite primesc inele cu diamant. E un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
partea cea mai proastă a meseriei de scriitor este aceea că depinzi tot timpul de laudele primite. — Asta-i și partea cea mai proastă când ești măritata cu un scriitor, spuse Eleanor. Dacă nu te entuziasmezi în fața creației lor, devin posaci, iar dacă te entuziasmezi, pentru ei oricum nu contează. — Și bine înțeles că nu contează, comenta Fanny, zâmbind. Nu cât cronicile din reviste. — La prima lui carte Adrian a avut parte de cronici care mai de care mai laudative, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
femeie tânără Însărcinată și un bărbat Între două vârste. Urmau, În ordine, o familie de pensionari, pe partea femeii și a sa, iar pe cealaltă parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
profil n-ar fi fost decât un oval incert de lumină: chipul celui fără pasiuni, al individului care face totul cu un oftat de ușurare la sfârșit, cu bucuria meschină a datoriei Împlinite. Se pregătea să-i adreseze un zâmbet posac când observă cu stupoare că din oglindă Îi zâmbea un alt chip. Foarte cunoscut dar, tocmai de aceea, tulburător. Se frecă la ochi, Își masă ceafa, făcu și trei rotiri prudente ale trunchiului, un simulacru de gimnastică matinală după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poem tradus în cîteva limbi) le explica școlarilor de ce rîndunica de tip nou nu-și mai face cuib sub streașină. Pentru că inovase locuința în prun. Țelul înalt al păsăricii era să vadă mereu cerul. Cer proletar, mult mai senin decît posacul cer burghez. Repede "orientată" și "limpezită" după îndrumarea dascălului A. Toma, Veronicăi i se încingea condeiul: "O, Europă, te simt în vine,/ Te simt în mine". Ghidușul epigramist a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu credeam c-o ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu pălărie albă pe cap, cu obrajii viu colorați și cu un ied albastru la picioare. Și nici cățeii de porțelan care râdeau lătrând, peștele de sticlă și el râdea în tăcere, stră-stră-străpisica celei din prezent, o birmaneză mofluză, râdea posac, stră-stră-strătrandafirul celui de-acum se înroșise de râs, chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și clienților săi aleși: piețari, băutori de carieră, bromfagiii cartierului de pe vremea copilăriei, colorată cu țigări din mătase de porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb și foame din zori și până în zori. Cargobot strânse mâinile consumatorilor precum Președintele Republicii, întrebând posac și mecanic pe fiecare de sănătate. Află că încă unul de-al lor a dat colțul la vârsta matusalemică de 45 de ani, rata de viață fiind cunoscută aici cu media cuprinsă între 38 și 42 de ani. Cargobot făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era o casă. De fiecare parte a casei era cîte o grădină și în fiecare grădină cîte un grădinar. Cele două parcele erau foarte diferite. Una era plină de bălării crescute peste măsură, iar fermierul care o îngrijea era foarte posac. Smulgea buruienile înjurînd fără încetare. Cealaltă grădină era însă o adevărată încîntare pentru ochi. Creșteau flori pretutindeni și totul era nespus de frumos. Grădinarul de aici părea să aibă totul sub control fără nici cel mai mic efort. Văzînd acestea
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
unui Denis, a unui Tiberiu, a unui Nero sau Ludovic XI; a tiranului Basilewits etc. Vom vedea că acești monștri, demenți și furioși deopotrivă, au sfîrșit în modul cel mai mizerabil cu putință. Omul crud este, prin temperament, mizantrop și posac. Dacă nu-și combate această dispoziție a organismului de la cea mai fragedă vîrstă, va deveni cu siguranță un smintit furios. Chiar dacă n-ar exista nici un fel de justiție pe pămînt și nici un Dumnezeu în ceruri, ar trebui, cu atît mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
jur era atât de uman și monoton, iar trecutul îl lăsa să-i revină mereu în urechi sub formă de ecou și cu o rezonanță nesigură de apartenență la o realitate. Astfel încât. Tuși și își suflă nasul. Răcise. Umbre alergau posace sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile lui Emil, i le privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
onoare, sugeră Licențiatul Calzas. Don Francisco apucă altă carafă. — În orice caz - făcu o pauză ca să bea -, onoarea e pentru regescu-i cur. Hârtia era clasa Întâia, de juma’ de ducat topul. Cu cel mai frumos scris al meu. Era destul de posac, fiindcă timpurile nu-i erau favorabile, nici lui, nici prozei, poeziei, finanțelor sale. Abia cu câteva săptămâni În urmă al Patrulea Filip catadicsise să anuleze ordonanța, Întâi de Închisoare, apoi de exil, care atârna asupra lui de la căderea În dizgrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zborul./ De-aceea, dragă doamnă, mereu la tine vin.// Iar trupu-ți mlădios se leagănă agale/ Cântat de triluri multe și glasuri mii și mii./ Nespuse vietăți sunt slujnicele tale/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă: "la mine când mai vii?!"/ Veneam posac la tine să-mi tângui întristarea./ Și-mi oblojeai durerea cum numai tu o știi. Feciorii tăi sunt falnici și răspândiți ca marea/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă, la mine când mai vii?!// De-ar fi să cadă stele și
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
prin imprecații, prin disperare și prin naștere, ea îi readuce, mereu și neobosit, în orizontul vieții. Nici un bărbat nu funcționează la întreaga lui capacitate dacă nu are alături (nu este sfîșiat de) una, zece, o sută de femei. Singur, este posac și noduros ca un copac ocolit de păsări. Cred că toate astea pot fi numite, fără prea multă imaginație lexicală, manipulare. N.B. Fragmente din acest interviu au apărut în revistele "Femeia" și "Playboy", iar întrebările au fost formulate de către revista
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
Cărtărescu se confesează la fel de firesc: "Sunt nervos și plictisit cînd nu sunt înțeles. Iar cînd totul vine din rea-credință, invidie și ură personală, cum mi se-întîmplă tot mai des în ultimii ani, deprimarea mea ajunge la un fel de mizantropie posacă. Echilibrul mi-l găsesc greu, abia atunci cînd revin la gîndul că singura mea armă este scrisul, că singurul fel în care pot răspunde e să scriu mai departe din toate puterile mele." Un număr reușit al Luceafărului de dimineață
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
mai bună. Această atitudine reiese clar, de pildă, într-un pasaj destinat copiilor: "...copiii care prin părțile noastre fac atâta larmă pe străzi, atâtea ghidușii, și poartă cu ei atâta lumină, soare și dragoste de viață, în Kukunia sunt gravi, posaci, îmbătrâniți..." (p. 272). În cele din urmă, eroul se poartă ca și cum ar fi unul dintre kukunezi, numai că, spre deosebire de ei, are două avantaje: o luciditate extraordinară și cunoașterea intimă, din interior, a sistemului de guvernare totalitară. În text găsim diseminate
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
faptul amiezii: E timpul prosopul a fi schimbat (Stă răzmuiat la fundul găleții) Și pe vreo cupolă să fie înfășurat. În urbe - vorbitoare membrane, Târâiș de răzoare și păpuși dolofane. Draperia trebuie cusută, te gândești: Umblă, pășește ca un mason posac. Ce adormitor e - să trăiești. Să te săruți - ce insomniac! Abia venit de pe drum Murdar, orașu-n așternut cade. Acum, de după stepa-ndelungă, Prima oară adie a sănătate. Nicicând nu se va termina A numelor negre duhoare. Stele, loc cu tichet
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
anticii elini încoace: "ce ți-e și cu viața asta", - mi-am zis, oprin-du-mă scurt, cum și cutremurul a fost. Pentru că, din fire, sunt adversarul sistemelor. Am cugetat și m-am liniștit. Dimineața se anunța radioasă, cu vestiri de ploi posace pe seară, poate cu ceva lapoviță, peste noapte: înainte de a se încălzi, până a ne fierbe ca pe niște raci, clima se răcește, după întunecatul april urmând năzurosul mai. La ora și în locul potrivit, motanul negru îmi sări în poală
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
certați rău cu geografia. întrebau mereu dacă Berlinul e departe și câți kilometri mai sunt până acolo. Memorialistul conchide semnificativ: "De la "Sehr gut" la "Harașo". Culoarea pitorească și atmosfera destinsă din Târgul Moșilor dinaintea războiului e deodată înlocuită cu una posacă și încruntată, lăutarii și petrecăreții din cârciumi, cu tâlharii și speculanții, urmăriți prin toate colțurile țării de către faimosul comisar Alimănescu, spaima infractorilor pe care-i trimitea fără prea multă ezitare la moarte. Și curând s-a instaurat o altă teroare
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
muzica timpului lor care nu ține cont de granițele ideologice, întocmai precum adolescenții nesiguri ai lui Mircea Cărtărescu din Nostalgia sau cei ai lui Mircea Nedelciu pentru că aceea este epoca, anii '80. O întreagă generație apolitică crește sub privirile vigilente, posace și prostești ale activiștilor politici de toată teapa, însă este clar că legatul revoluționar cu utopismele lui prăfuite nu mai are la dispoziție cureaua de transmisie a unei noi generații. Dragostea pentru Miriam, frumusețea cartierului, curtată de un tânăr din
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]