777 matches
-
la doi pași de Champs-Elisées. Dezvăluiți-ne mai multe despre literații români, deveniți paznici în ,,subteranele" de lux ale Parisului! - Subterane de lux, comme vous y allez ("o luați cam repede!"). De acord, ar fi putut fi un parking mai posomorât, dar îngerul meu păzitor (pe care îl tot invocă soția mea) și-a făcut treaba într-un mod care mă copleșește de recunoștință. Ajuns la Paris în ultima zi a anului 1973, mi-am petrecut revelionul în casa doamnei Marguerite
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
transmit stimuli "direct sistemului nervos", cum declara el criticului David Sylvester. La un moment dat, în anii '60, sub semnul lui Van Gogh și al luminii Tanger-ului, Bacon, pictorul agoniei și al disperării, renunță la monocromatismul cenușiu și movurile posomorâte, descoperind - Henrietta Moraes (1966), Triptic în memoria lui George Dyer (1971) - impactul pe care-l poate avea contrastul dintre figuri "lichide", diforme și mari suprafețe pictate în culori saturate: portocaliu, verde, roz... Pasul de la inovație la manieră nu este prea
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
de munte cu dinți cariați ce nu poate scuipa Aici nici în picioare, nici jos nu se poate sta Nu e nici măcar tăcere în munți Doar tunet uscat și sterp, fără de ploaie Nu e nici măcar singurătate în munți Ci fețe posomorâte, roșii, ce mârâie și rânjesc Din usi de case de chirpici crăpate. De-ar fi apă Și nu stâncă De-ar fi stâncă Dar și apă Și apă Un izvor Un ochi de apa între stânci De-ar fi sunetul
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
Când eram în liceu am avut o profesoară de istorie pe care o chema Toltea. Doamna Toltea, de fapt. Niciodată nu i-am știut celălalt nume. Nu avea nevoie de un al doilea nume. Era o persoană extrem de sobră și posomorâtă, cu părul complet alb, tuns scurt și cu bluza încheiată până-n gât. Recunosc că la vremea aceea aveam un ușor dispreț față de seriozitatea ei și eram indignată, așa cum eram în general, de toate persoanele incapabile de discuții particulare. Cunoșteam o
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
această carte este utilă pentru copiii dumneavoastră deoarece este o carte cu o vagă temă americană, ea te motivează să fii pe primul loc, să îți respecți cuvântul dat, să negociezi... Este dovadă că educația nu trebuie să fie neapărat posomorâtă, pe „coji de nucă”, ci se poate face cu umor și acțiune.”, a zis Val Vâlcu. Imaginația și Gândirea îi face pe copii să devină mai buni Față de primul volum, Nick și Dia au mai crescut și sunt însoțiți de
O carte extrem de interesantă. "Medaliile succesului 2. Școala de vis" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/60276_a_61601]
-
la care-am ținut cu tărie, Despre-o speranță care-a ars mai domol Decât o buturugă-n vatră. Păstrează-i pudra după oglinjoară Atunci când tot ce e lumină se va stinge, Hora drăcească se va înteți Și-un Lùcifer posomorât va coborî pe-o proră A Tamisei, Hudsonului, Senei Scuturându-și aripile de bitum, pe jumătate Rupte de-osteneală, să-ți spună: e ceasul. Nu e o moștenire, o amuletă Care să poată îndura asediul musonului Pe firul de păianjen
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
pușca, celălalt giurcuțean, împreună cu Cocoș, pe coamă, în chip de hăitași. - Eu o să rămân aici, bătrânește, lângă foc, - îi încurajă bătrânul, - am grijă și de foc și de Gavrilă. N-are cum să fugă. Bătrânul spuse astea cu o voce posomorâtă. De parcă-i părea tare rău că nu-i poate întovărăși. Ceilalți înaintau. Pe una din culmile marelui munte Humpleu, cea care duce spre Muncelul Mare, înaintau șapte lupi în șir. În frunte unul mare, roșcat, cu botul în pământ și
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
stângi și nu spionajul propriu-zis. Aceeași atmosferă de anii ’70, același gust de cenușă și oțel în cerul gurii. Cenușiul decorurilor din filmul lui Alfredson se însoțește cu o atmosferă pluvială, sumbră, cu o răceală pe care o accentuează trenciurile posomorâte ale anilor ’70 preluate parcă din filmele noir ale lui Jean-Pierre Melville, pentru că ce altceva este George Smiley (Gary Oldman) decât un „samurai” al Războiului Rece, așteptând răbdător momentul ultimei mutări. Senzația de frig te urmărește tot filmul, chiar și
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
stație, cu furie de fiară, În tramvai, îmbulzindu-se-n grabă mare, Urcă lumea. Și iar vitrinele se perindară, Casele și felinarele și străzile murdare. Case, palate, poduri - totul e cunoscut - Luminile tramvaielor cu apel bucuros; Ca totdeauna, pe granitul posomorât, - Petru cel Mare-ncremenit pe calu-i fugos. Spre ce tindeți și cam ce ați dori? Oricum, conductorul va anunța: iată Sfârșitul biletelor roșii. Și iar veți prinde-a rătăci Prin ceața rece înrăită gloată... Dar nu mă voi lăsa prins
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
de pământ, de sub salată și de sub frunzele de fasole înclinate, găurite de cărăbuși, se închid la culoare, murate, frunzele de deasupra lor sclipesc, picură în lumea vegetală ce împărtășește pretutindeni secretul ploii. Rabbit își ia ochii de pe chipul încăpățânat și posomorât a lui Nelson și se întoarce la revista lui. Cel mai bun tip de prăjitor de pâine cvadruplu, citește el, este cel cu control separat pentru fiecare pereche de fante în care se introduc feliile. Stavros și Melanie, ca să vezi
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
comunistă tăcea sau mințea, dar rolul ei era derizoriu, căci lumea putea deosebi negrul de alb, adevărul, fie și relativ, de minciună, fie și absolută. Azi, „starea economică precară, lipsurile cotidiene” s-au reinstalat, situația fiind iarăși deteriorată și orizontul posomorât. Vinovatul e mai greu de identificat, forfota centrelor de interes ia forme amețitoare. Teoria „creierelor spălate” e un subterfugiu pentru a scuza poticnirile celor două decenii de democrație. Mișunul diabolic al securiștilor în toate straturile societății - o concesie făcută modei
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
tot pasul. Ele arată cam așa: „Mai departe, între răsărit și miazăzi, Bălțăteștii, cu mărețele-i grădini și așezămintele sale de băi, păreau că vor să se ascundă după nesfîrșitele șiruri de plopi înalți, de mesteacăni blonzi și de brazi posomorîți; cu toate acestea o rază de soare, căzută din cer peste acest cuib de zînă pierdut între îndoiturile verzi ale dealurilor, răsfrîngea pînă la noi lumina strălucitoare de pe plăcile metalice, cu care e acoperit. În față orizontul era închis de
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
cine nu-i impresionat să părăsească sala! Sigur că tu vezi în textul meu lucruri pe care nu le-am prevăzut, și lucruri pe care nu le-am intenționat — asta-i esența dialogului intelectual. Îți apreciez analiza chiar ca ardelean posomorât ce sunt! Sunt, de asemenea, de acord că disputa despre care din moderniști și avangardiști sunt mai boemi decât alții e sterilă. Înainte de a deveni vicii și boli, drogurile și nevrozele le-au servit tuturor ca instrumente de cercetare. Pe
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
gândit atunci că va fi mult mai bine să dau „scrisoarea”23 ta „Tribunei”, urmând ca tu să trimiți în cel mai scurt timp încă un material, așa cum promiți, pentru revista noastră clujeană. Spui că, la voi, e o vreme posomorâtă, invidiindu-ne pentru timpul de la noi. Cei care ți-au spus că e tare frumos la noi ori vroiau să te necăjească, ori poate că, la București, în adevăr era cald și senin, la noi însă primăvara a fost cam
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
Era o vreme superbă, cu soare la apus. După aceea, în orașul lumină, ne-a plouat ca pe hoții de cai. Una peste alta, alunec fără luptă și fără disperare din bucuria de a fi încă viu în tristețea, frecvent posomorâtă, a vieții de om bătrân. „Nu mi-s de nici un folos!” |sta-i vers? Și totuși! E de Ezra Pound.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
pod. E curios să aibă atâta chef de viață un om pe care nu-l atrage mai nimic. Slavă Domnului, am ajuns la vârsta când pot arde gazul fără să mă simt vinovat. Așa că-i dau cu tifla inconturnabilului supraeu posomorât. Am de scris patru pagini de proză belferistică în cam zece zile și-mi tot spun, degeaba, astăzi mă apuc. E dimineață, stăm de vorbă despre programul săptămânii. Adică, ce ar fi mai important de făcut. La capăt: „- Deci, ce
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
totodată, într-un context nou, instrumentele criticului literar”. Biblioteca ocupă prim-planul o dată cu Anatomia unui miracol, prima carte din proiectatul triptic Clujul interbelic (au rămas în manuscris Viața cotidiană și Dicționar de personalități). Reveriilor memorative le ia locul, sub orizontul posomorât al prezentului, evocarea nostalgic-admirativă, febrilă, a unei epoci exemplare. Eseu și studiu de istorie culturală, „cartea aceasta vrea să fie în primul rând un manifest. Ea descrie, poate puțin idealizat, formele prin care românii au reușit să concretizeze într-un
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
opere ale lumii a tragediei lirice enesciene. Chiar pentru cineva familiarizat cu vituperăile năucitoare ale lui Argetoianu, a cărui părere despre sine era, prin contrast, superlativă, rândurile scrise despre Enescu te lasă mut: „14 martie. Prima zi a Babelor — vreme posomorâtă și vânt rece. Aseară a avut loc la Opera Mare din Paris «premiera» multașteptatului ședevru al lui George Enescu, Oedipe. Opera a fost transmisă prin telefon și radiofonie, cu solemne precuvântări în toate unghiurile României. Pentru toată fustărimea, pentru tot
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
Anaïs Nin a fost cea care mi l-a prezentat pe Conrad Moricand. L-a adus în biroul meu din Villa Seurat într-o zi din toamna anului 1936. Primele mele impresii n-au fost întru totul favorabile. Omul părea posomorât, încăpățânat, egocentric și avea un ton moralizator. Întreaga sa ființă era dominată de un aer fatalist”. Observațiile lui Miller sunt însă subtile și ele alcătuiesc de la bun început, din câteva tușe, un portret interesant, care intrigă cititorul și stârnește curiozitatea
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
și intervalul de timp incert, iluzoriu, când în Place Pigalle se lasă întunericul și se aprind primele lumini... ...Tiberiu Manicatide a trecut pe lângă Rose Ndiaye în acea amiază ploioasă și, pentru câteva clipe, umbrele lor s-au suprapus. în lumina posomorâtă, cenușie-albă-albastră, tighelată de razele unui soare pierdut în abisul unor înălțimi de neînțeles, Place Pigalle avea înfățișarea unui circ hidos, unui teatru părăsit în care doar decorurile învechite și inutile mai iradiază străluciri false. A măsurat-o încet din cap
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
Vorvoreanu se culcă succesiv cu oamenii de încredere din bogata rețea de entremetteuri a regelui. Sînt ultimele zvîcniri ale acestei ultime generații de moșieri sleiți și în derivă. Plictisul și frica sînt singurele stări care îi vizitează între chefurile lor posomorîte. Indivizii își pierd treptat trăsăturile definitorii și devin o turmă apatică speriată de istorie ca de un pustiu nesfîrșit ivit deodată în fața ochilor lor obosiți. în schimb, în paginile cărții se instalează acum un personaj omniprezent și copleșitor: neantul, pe
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
teatrul lui Alecsandri, cu mult timp în urmă, utilizarea formelor și a sensurilor (fără a contrazice dicționarele) pare mai apropiată de cea de azi: ,Am alergat aici în Iași, nădăjduind c-oi găsi distracții care să-mi gonească gîndurile cele posomorîte" (Iorgu de la Sadagura). Desigur că distracția era totuși vulnerabilă, frivolă și vulgară: Camil Petrescu folosește verbul cu evidentă distanță sarcastică: ,Și era adevărat că mai toate femeile tinere și acceptabile ca femei Ťse distrauť la fel" (Ultima noapte...). În DEX
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
nefericire, pentru Mariana Marin nici libertatea n-a durat prea mult. Nu dețin, cum văd că are mai toată lumea, un paradis pierdut al copilăriei. Copilăria a fost ca tot ce i-a urmat. Momente bune și perioade terne, când nu posomorâte. Dacă las afară vacanțele, inclusiv „vacanța” de la Bordeaux, singurul timp și favorabil, și oarecum durabil este acum. Nu de moarte mă cutremur, ci de toată tevatura ei. Nu mi-e frică de boli cât mi-e frică de medici, nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3875_a_5200]
-
zi dimineața bărbatul merse la geamgiu să-i monteze alt geam la fereastră. Îl chemă apoi pe tâmplar și spre norocul lor acesta avea în atelierul său o ușă pe măsură. După amiază plecară spre casa parohială. - După cum arătați de posomorâți, iar v-au deranjat forțele diavolești, zise preoteasa grijulie. - Prin credință îi vom birui, interveni preotul încurajator. - Nu numai că ne-au deranjat, dar ne-au produs și pagube, rosti Pătru. Răul trebuie distrus de la rădăcină. Într-o bună noapte
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
momentul de tulburare bruscă a eului, în contact cu tablouri fulgurante, sunt principalele prilejuri ce declanșează trăirea poetică. Descoperirea unui semn “rătăcit” al caducității, “o frunză în cădere lină”, o castană uitată pe un raft ori ”bătaia unui clopot - / reper posomorât al absenței” etc. stimulează, totodată, de cele mai multe ori, întrebări existențiale, legate de propria ființă, interogații privind locul pe care-l ocupă el însuși, eul rătăcitor, într-o anume istorie familială, relația sa cu mediul și, mai ales, cu acele inefabile
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]