289 matches
-
și a veșniciei. Numaidecât fantomele adevărului au ieșit din mormintele proaspete. La cel dintăi popas pe drumul Istambulului, icioglanii care despoiaseră pe șahzadè s-au înfățișat la marele stăpân, îngenunchind și întinzându-i hârtiile găsite asupra mortului. Soliman s-a posomorât. Masa fusese bună. Îl aștepta hodina pe piei de tigru a ceasului de după-amiază. —Ce-i asta? Îmi aduceți alte dovezi ale vicleniei osânditului? —Slăvite stăpâne, a răspuns cu mare umilință mai-marele caligrafilor, n-am fi îndrăznit să tulburăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aproape ai fi observat că eram altfel. Am început cu Pădurea tropicală, unde erau mai ales maimuțe sau primate sau care-o fi numele lor științific. Erau toate soiurile de maimuțe - săreau prin copaci și se scărpinau și se uitau posomorâte în gol -, prea multe ca să mai fie interesante și singurele care mi-au atras atenția au fost cele cu funduri roșii strălucitoare pe care le scuturau în fața mulțimii. —Arată de parcă și-au ras fundul, a zis Mitch. Sau de parcă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sfârșit misiunea și i-am povestit amănunțit fiecare vorbă, fiecare gest. I-am înmânat darurile lui însoțite de cuvintele cuvenite, iar ca încheiere, i-am povestit despre minunata mea surpriză. Ajuns la acest punct al istorisirii, unchiul meu s-a posomorât. — Ți s-a spus că sclava asta vorbește araba? — Desigur, și am putut să verific acest lucru pe drumul de întoarcere. — Nu mă îndoiesc. Dar, dacă ai avea mai mulți ani în spate și mai multă înțelepciune, ai fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar și nici nu mi-a acordat mâna fiicei sale. Nu sunt așadar nici hoț, nici nelegiuit și nu risc să mă pomenesc azârlit în focul Gheenei. Numai că sora mea este tot printre leproși! Chipul lui Harun s-a posomorât. — Ai să te duci curând s-o vezi? — Aștept un cuvânt de la șeful cancelariei domnești. Prefer s-o văd după aceea, poate că voi avea vreo veste să-i dau. În săptămânile care au urmat, mi-am reluat câteva cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu sunt decât prietenul fratelui ei și că pot visa la ea așa cum un bărbat visează la o femeie. Apoi nenorocirile au început să se abată peste fata cu ochii tăcuți. Strălucitor de fericire până în clipa aceea, chipul Iscoditorului se posomorî la ultima frază. După care se destinse iarăși. — Chiar de-ar fi trădat-o lumea întreagă, amintirea de la hamam m-ar fi împiedicat s-o abandonez. Astăzi ea este soția mea, o voi salva așa cum ea m-a salvat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și cremă?“ Va trebui să fiți foarte strict cu el. S-a cam înfuriat, dar i-am ordonat să facă pulao cu legume și curry de berbec. De asta a refuzat să vină la gară, sunt sigur că încă stă posomorât pe scaunul lui... A, și după ce mâncați, domnule, ar trebui să mergeți să-l vizitați pe Baba al Maimuțelor. Trebuie să faceți asta, domnule, altfel o să dea prost. E de așteptat să faceți așa. Între timp, clătinându-se și sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
s-a spus să nu-ți vorbesc de asta. — Despre ce-i vorba? A oftat învinsă. — E mai bine să știi, să nu faci cine știe ce tâmpenie. Au hotărât în Birou să te pună organizatorul grupei din anul vostru. M-am posomorât dintr-odată. „Iar încep?“, mi-am spus înciudat. Credeam că m-au uitat de data asta. Plecasem în armată așa cum plecasem. Intrasem în partid acolo, e drept, dar o făcusem doar că mă sfătuise colonelul Pr. Era povestea cu Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chiar, o vreme. Apoi te-am scăpat. Făceai faima facultății, doar! Ai dus-o chiar mai departe...“ Am dat să-l contrazic, „aiurea“, dar mi s-a părut nedelicat să-i mai stârnesc și alte amintiri. Mă gândeam doar nedumerit, posomorât la cât decăzuse faima facultății, dacă și eu ajunsesem să fiu un simbol al ei, peste timp. Îmi dădeam seama câtă jale se pogorâse în Lume de când absolviserăm eu și toți prietenii mei de atunci. După alte obișnuite amabilități pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o stare de înaltă bucurie le umplea ființa. Atunci erau convinși că ziua le va fi bună și nimic nu-i va tulbura. Dacă vreunul din trib nu ajungea la timp să se pună în legătură cu Uniunea Stelelor, toată ziua era posomorât și se simțea ca un elev rămas în urmă. Tam-tam-ul era salutul lor către Univers. Lui Norai, când împlini 15 ani, îi veni și lui rândul să participe la ceremonie, dar nu simți nici prima, nici a doua, nici a
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
La prima înfățișare voi încerca să scot o amânare și o să încerc să trag niște sfori ca să te mutăm la Greenberg. O să te placă la nebunie. Cum merge show-ul cu marele juriu? — Merge bine. Atunci de ce arăți așa de posomorât? Ascultă, crezi că există vreo șansă să fii avansat înainte să se întrunească marele juriu? Mal zise: — Nu, Jake. Care-i strategia ta după amânări? Kellerman își vârî degetele mari în buzunarele vestei. — Mal, o măcelărim pe Celeste. A abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. 47 ÎNFIORĂRI LIRICE Te chem să vii, Deschide iute poarta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
direct pe Mahomed și fusese la un pas de a-l ucide. Iar acum Ștefan Îl ataca direct pe Soliman, deși diferența de forțe era uriașă. De pe dealul unde se aflase Ștefan, Alexandru privea uriașul spectacol al bătăliei. Cerul se posomorâse din nou după ce câteva raze de soare se iviseră, stinghere. Dar ceața se ridicase de tot, iar Vasluiul devenise tabloul viu al unei Încleștări pe care nu și-ar fi putut-o imagina niciodată. Nu Își propusese să dovedească nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care însă soarta mă ferea de o prăbușire. Nu există ființă care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei. La oameni el agită presentimentele cu atât mai mult cu cât rațiunea nu-și dă seama de nimic. Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a căror expresie îl împiedica, pesemne, să înțeleagă avertismentele turburi pe care le simțea zdruncinîndu-i credința în steaua mea. Ce eram eu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trăiesc mai departe. Vreau să trăiesc pentru a mă asigura că lumea asta violentă își va regăsi pacea. Ah, numai de-aș fi sănătos, l-aș putea ajuta pe stăpânul meu din toate puterile. Dintr-o dată, glasul lui Hanbei se posomorî. — Dar nici un om nu poate decide cât timp va trăi. Ce pot face, în starea asta? Privindu-l în ochi, Oyu simți că o năpădea durerea. Oare fratele ei îi ascundea ceva? Clopotul Templului Nanzen anunță ora amiezei. Deși țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o situație politică extrem de învrăjbită, un adevărat viespar, o harababură dăunătoare pe plan internațional. După orele 16 am scris d-lui Oprea patru pagini ca răspuns la scrisoarea primită și cronica publicată în revista „Elanul”. Între timp vremea s-a posomorât. Se chinuie să plouă, burnițează subțire... când pământul însetat are nevoie de atâta ploaie, de atâta apă... vegetația stagnează datorită lipsei apei din sol. Peste noapte, totuși... a plouat chiar bine, observ băltoacele din fața casei. Semn bun. Narcisele galbene înviorate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe dumnealui logofătul din cumpărătura acestui loc ca să-l ia în sama mănăstirii Hadîmbul... Deci așa am dat rămas pe Paisie egumenul de Galata din toată legea țărei, ca să dea bună pace dumisale lui vel logofăt”. Bătrânul a ascultat destul de posomorât cele scrise în judecata lui Mihai Racoviță voievod. I s-a luminat însă chipul abia când i-am spus ce hotărâre a luat vodă. Aș fi rămas tare mâhnit dacă vodă i-ar fi dat câștig de cauză egumenului. Așa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe oră, spre disperarea lui Helen) și a arătat înspre o vale. Eu și Helen ne-am aplecat capetele pe fereastră ca să vedem mai bine. în timp ce priveam, în tăcere, căsoiul întunecat, în stil gotic, care se ridica în mijlocul unui peisaj posomorât de iarnă, mi-am dat seama că mi se pusese un nod în stomac. —Janey, arată ca o casă a ororilor! Helen părea impresionată. La drept vorbind, eram puțin îngrijorată. Chiar trebuia să arate ca o casă de nebuni? Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
știam ce să fac. Nu voiam să fiu singură, așa că m-am decis să cobor la parter să văd ce se întâmplă. Pe scară m-am întâlnit cu Mike. Așa cum făcuse și Chaquie cu câteva minute în urmă, Mike privea posomorât pe fereastră. —Bună, am spus eu, nerăbdătoare să vorbesc cu cineva. Ce faci? —Vino-ncoace, mi-a spus el arătându-mi ceva pe fereastră. O femeie și trei copii veneau pe alee, poticnindu-se prin ploaie. Păreau epuizați și înghețați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la el cu un mesaj. — Nu se poate mai târziu? întrebă Wilt. — Dânsul zice că este extrem de urgent. — Probabil o să te anunțe că până la urmă te-au numit totuși lector, îi zise vesel Braintree. — Mă îndoiesc, aruncă Wilt și ieși posomorât din sala de mese, apucând-o în sus pe scări. Avea el bănuiala oribilă că promovarea era ultimul lucru pentru care voia să-l vadă directorul-adjunct. — Prin urmare, domnule, zise inspectorul după ce se așezară amândoi în biroul oferit de director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la țară? În zilele care au urmat, am dezbătut toate acestea de sute de ori, dar, în afară de faptul că a renunțat la apartamentul lui minuscul și s-a instalat în locul lui Harry, deasupra anticariatului, Tom a continuat să șovăie, stând posomorât pe gânduri. Din fericire, nu era obligat să ia o decizie pe loc. Testamentul lui Harry se pregătea să pornească pe lungul și complicatul drum al autentificării și aveau să treacă luni de zile până când beneficiarii își vor primi actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a fost un dezastru. Un dezastru total. Am făcut toate eforturile posible și imposibile de a face conversație, de a glumi și de a fi amuzantă. Dar Jack a mai răspuns la Încă două apeluri, iar restul timpului a fost posomorât și distrat și, sinceră să fiu, pare să fi și uitat că exist. Îmi vine să plâng de dezamăgire. Pur și simplu nu Înțeleg deloc. Totul mergea de milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu greu să nu izbucnesc În râs. Nu, nu e Paul! De unde până unde ți-a putut veni o asemenea idee ? — Te văd uitându-te Întruna În direcția lui. Arată spre locul din apropiere unde se află Paul, care bea posomorât dintr-o sticlă de bere. La fiecare două minute ! — Ba nu mă uit deloc la el ! spun iute. Mă uit doar... nu fac decât să mă las În voia petrecerii. — Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
La asta mă refer. Tu ești singura persoană care‑mi spune ce trebuie să aud, chiar dacă nu‑mi face nici o plăcere. Ar fi trebuit să am încredere în tine de la început. Am fost... nu știu. Arogant. Tâmpit. Pare atât de posomorât și de necruțător cu sine, că mă întristez. — Luke... — Becky, știu că ai cariera ta, și respect asta. Nici măcar nu te‑aș întreba dacă nu aș crede că asta ar fi bine și pentru tine. Dar... te rog. Se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și cremă?“ Va trebui să fiți foarte strict cu el. S-a cam înfuriat, dar i-am ordonat să facă pulao cu legume și curry de berbec. De asta a refuzat să vină la gară, sunt sigur că încă stă posomorât pe scaunul lui... A, și după ce mâncați, domnule, ar trebui să mergeți să-l vizitați pe Baba al Maimuțelor. Trebuie să faceți asta, domnule, altfel o să dea prost. E de așteptat să faceți așa. Între timp, clătinându-se și sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]