254 matches
-
cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), erete-vânăt ("Circus cyaneus"), scatiu ("Carduelis spinus"), grangur ("Oriolus oriolus"), sfrâncioc-roșiatic ("Lanius collurio"), presură galbenă ("Emberiza citrinella"), codobatură ("Motacilla alba"). Flora are în componență o gamă diversă de arbori, arbusti, ierburi și flori; caracteristică Masivului Postăvarul, grupare montană ce aparține lanțului carpatic sudic al Orientalilor (Carpații de Curbură). Vegetația forestieră are în componență specii de arbori, arbusti; printre care: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
Pe partea stângă, în colțul de nord-est este Bazilica Sf. Maria, care are cel mai vechi și mai mare iconostas gotic din lume. În centrul Pieței, înconjurat de case dispuse în șir (kamienice) și reședințe nobiliare, se află Sukiennice, (Hala postăvarilor) construit în stil renascentist, flancat de Turnul Primăriei ("Wieża Ratuszowa").
Calea Regală din Cracovia () [Corola-website/Science/329241_a_330570]
-
a acesteia aflându-se mai multe obiective de interes turistic (cabane, peșteri, cascade, canioane, zone de agrement), accesibile urmând potecile marcate. Aria protejată reprezintă o zonă montană (regiune biogeografică alpină) aflată în Masivul Piatra Mare care face parte împreună cu Masivul Postăvarul din "Munții Bârsei" (grupă muntoasă ce aparține Carpaților de Curbură). Situl prezintă un relief diversificat (abrupturi calcaroase, vârfuri stâncoase, ace, coloane, văi, cascade, cheiuri), delimitat la nord de Depresiunea Brașovului, la est de valea Gârcinului Mic și râul Gârcin, la
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Masivul Postăvaru este alcătuit din calcare jurasice și conglomerate cretacice, având un pronunțat profil de piramidă. El înconjoară stațiunea Poiana Brașov, pe latura ei nord-vestică, printr-un brâu de munți cu aspect de măguri — Munții Poienii Brașovului. Un pinten al Postăvarului, întins către NNE, îl reprezintă muntele Tâmpa, formațiune calcaroasă ce se ridică la 400 m față de municipiul Brașov. Măgura Codlei este alcătuită în principal din conglomerate, gresii și marnele flișului cretacic. Zonele de munte din cadrul Țării Bârsei prezintă "soluri brune
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
versantul estic al Perșanilor apar, în timpul primăverii, mișcări de aer cu caracter de "föhn", numite popular „vântul mare”. Acesta topește zăpada în doar câteva zile. Datorită condițiilor topografice și climatice, inversiunile de vegetație constituie un fenomen des întâlnit în zona Postăvarului. Astfel, în Poiana Brașov, la altitudinea de 1.050 m, "gorunul" crește alături de "molid". Tot aici, și în prelungire, pe Tâmpa, "bradul" pătrunde adânc în zona gorunului, iar molidul coboară până sub 800 m, la Noua. Speciile de foioase împăduresc
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
câștigurile magazinului nu erau suficiente pentru a compensa pierderea lui. Nemaifiind capabili de a se susține financiar familia a decis să își plaseze copiii ca învățăcei la diferite ocupații. Din 1881 până în 1883 Wells a avut o nefericită perioadă ca postăvar la Southsea Drapery Emporium. Experiențele sale au fost mai târziu utilizate ca inspirație pentru nuvelele "Roțile Norocului" și "Kipps". Mama și tatăl lui Wells nu se împăcau prea bine unul cu celălalt (ea era protestantă iar el un liber cugetător
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
Sussex) o condiție a locului de muncă a fost ca să nu aibă spațiu pentru soț sau copiii. Ca urmare, părinții săi au dus vieți separate deși nu au divorțat niciodată și nu au avut alte relații. Wells a eșuat ca postăvar dar și ca asistent chimist. După fiecare eșec se ducea la Uppark, unde își petrecea timpul la bibliotecă. Acolo citește lucrările multor clasici, incluzând "Republica" lui Platon și "Utopia" lui Thomas More. În 1883, șeful lui Wells l-a dat
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
Postăvarul (arie naturală) este un sit de importanță comunitară - SCI desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a unor habitate de interes comunitar aflate în partea sud-estică a Transilvaniei
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, terenuri cultivate) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Postăvarul (grupare montană a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Muntele Postăvarul (1.025,50 ha). Din punct de vedere geologic Masivul Postăvarul este alcătuit din calcare jurasice (Cheile Râșnovului și Muchia Cheii, culminând
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, terenuri cultivate) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Postăvarul (grupare montană a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Muntele Postăvarul (1.025,50 ha). Din punct de vedere geologic Masivul Postăvarul este alcătuit din calcare jurasice (Cheile Râșnovului și Muchia Cheii, culminând în partea înaltă a masivului cu Vârful Postăvarul-1799 m.) și din conglomerate și gresii atribuite erei geologice a
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Postăvarul (grupare montană a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Muntele Postăvarul (1.025,50 ha). Din punct de vedere geologic Masivul Postăvarul este alcătuit din calcare jurasice (Cheile Râșnovului și Muchia Cheii, culminând în partea înaltă a masivului cu Vârful Postăvarul-1799 m.) și din conglomerate și gresii atribuite erei geologice a cretacicului. Rețeaua apelor de suprafață aparține în mare parte bazinului hidrografic
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
calcare jurasice (Cheile Râșnovului și Muchia Cheii, culminând în partea înaltă a masivului cu Vârful Postăvarul-1799 m.) și din conglomerate și gresii atribuite erei geologice a cretacicului. Rețeaua apelor de suprafață aparține în mare parte bazinului hidrografic al Oltului. Situl Postăvarul prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 12 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
Frumușani (în trecut, Frumușani-Cuștureni) este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată din satele Frumușani (reședința), Orăști, Pasărea, Pădurișu, Pițigaia și Postăvari. Comuna se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județele și , pe malurile râului Câlnău. Este traversată de șoseaua națională DN4, care leagă Oltenița de București. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Frumușani se ridică la de
Comuna Frumușani, Călărași () [Corola-website/Science/301112_a_302441]
-
la Frumușani și Petrăchioaia), o școală mixtă și o moară cu apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Știubei-Orăști, în plasa Dâmbovița a aceluiași județ, ea fiind formată din satele Canela, Filastache, Orăști, Orasca, Postăvari, Pițigaia, Poșta și Păroaia, având 1190 de locuitori, patru biserici (la Filastache, Orăști, Postăvari și Pițigaia), o școală mixtă și cinci mori de apă. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Budești a aceluiași județ. Comuna Frumușani
Comuna Frumușani, Călărași () [Corola-website/Science/301112_a_302441]
-
vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Știubei-Orăști, în plasa Dâmbovița a aceluiași județ, ea fiind formată din satele Canela, Filastache, Orăști, Orasca, Postăvari, Pițigaia, Poșta și Păroaia, având 1190 de locuitori, patru biserici (la Filastache, Orăști, Postăvari și Pițigaia), o școală mixtă și cinci mori de apă. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Budești a aceluiași județ. Comuna Frumușani avea 1724 de locuitori în satele Câlnău, Cuștureni, Frumușani și Pasărea. Comuna Știubeiu-Orăști avea
Comuna Frumușani, Călărași () [Corola-website/Science/301112_a_302441]
-
mori de apă. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Budești a aceluiași județ. Comuna Frumușani avea 1724 de locuitori în satele Câlnău, Cuștureni, Frumușani și Pasărea. Comuna Știubeiu-Orăști avea în cpmpunere satele Filastache, Orăști, Pițigaia și Postăvari (satul Poșta fiind transferat comunei Bobești-Bălăceanca) și cătunul Orasca, toate având 2600 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Vidra și apoi (după 1952) în cea a raionului Oltenița din regiunea București; în 1964, satul Filastache din
Comuna Frumușani, Călărași () [Corola-website/Science/301112_a_302441]
-
arhitectură: biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” (1817) din centrul satului Orăști; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1833) din satul Pădurișu; biserica „Sfântul Nicolae” (1796) aflată la 2 km nord de satul Pițigaia; și biserica „Sfântul Dumitru și Sfântul Nicolae” (1841) din satul Postăvari. Celelalte două monumente, clasificate ca monumente memoriale sau funerare, sunt două cruci de piatră: una datând din secolul al XVIII-lea, aflată la 2 km sud de satul Frumușani pe un drum de pământ ce duce către Vărăști; și o
Comuna Frumușani, Călărași () [Corola-website/Science/301112_a_302441]
-
fierului și bronzului, prelucrarea fierului și a lemnului, olăritul, țesutul se dezvoltă. Meșteșugarii se grupau în asociații profesionale numite collegia, cel mai cunoscut fiind colegiul făurarilor-collegium fabrum, din care făceau parte dulgherii, olarii și zidarii. Mai erau colegii de aurari, postăvari, lemnari, pietrari, corăbieri, plutași și purtători de lectica. Membrii unor colegii aveau rol de pompieri în orașe, fiind împărțiți în decurii și organizați în colegii de tip paramilitar. Centre importante erau și așezările rurale, ca Micia unde era prelucrata piatră
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
La recunoașterea să s-au adăugat elaborarea foarte realistă a detaliilor, paletă cromatică rafinată și soluțiile decorative îndrăznețe. s-a născut în Borgo Sân Sepolcro (astăzi: "Sansepolcro"), un mic oraș din Toscana, fiu al lui Benedetto de' Franceschi, cizmar, tăbăcar, postăvar și negustor. Din aceste meserii se îmbogățește, devenind unul dintre cei mai înstăriți cetățeni ai orașului. Mama sa, Română di Perino da Monterchi, provenea și ea dintr-o familie bine situată. Istoricii fixează dată de naștere a artistului în anul
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
înscrie într-un pension din Poissy. Elevul Corot, silitor în cursul primar, vădește uninteres tot mai scăzut pentru învățătură. În anul 1814 revine la Paris și este angajat funcționar în prăvălia negustorului Ratier. În 1815 trece în serviciul domnului Delalain, postăvar în strada St. Honoré. (""Nu vei avea niciodată geniul afacerilor"" , îi va spune patronul său.) La 26 de ani, a abandonat o promițătoare carieră de comerciant în favoarea artei, arătând de la început o vocație puternică pentru peisaj. Domnul Corot, deși foarte
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
generală a manufacturii irlandeze", 1720), în care îndeamnă poporul irlandez să nu mai cumpere mărfuri englezești, ci să-și dezvolte o industrie proprie. Mai târziu, Swift publică anonim o serie de pamflete sub titlul ""The Drapier's Letters"" ("Scrisorile unui postăvar", 1724) și lucrarea ""A Modest Proposal for Preventing the Children of Poor People in Ireland from Being Burden to their Parents"" ("O propunere modestă pentru a feri pe copiii săraci din Irlanda să devină o povară pentru părinții lor", 1729
Jonathan Swift () [Corola-website/Science/300836_a_302165]
-
Munții Postăvarul (în , în ) sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este vârful cu aceeași denumire Vârful Postăvarul (numit popular „Postăvaru”, fără "l"), având 1799 m. În Postăvaru există 30
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
Munții Postăvarul (în , în ) sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este vârful cu aceeași denumire Vârful Postăvarul (numit popular „Postăvaru”, fără "l"), având 1799 m. În Postăvaru există 30 de trasee alpine omologate cu grade diferite de dificultate. Munții Postăvarul fac parte din Carpații de Curbură, alcătuind împreună cu Masivul Piatra Mare grupul de Munți ai Bârsei. Sunt
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este vârful cu aceeași denumire Vârful Postăvarul (numit popular „Postăvaru”, fără "l"), având 1799 m. În Postăvaru există 30 de trasee alpine omologate cu grade diferite de dificultate. Munții Postăvarul fac parte din Carpații de Curbură, alcătuind împreună cu Masivul Piatra Mare grupul de Munți ai Bârsei. Sunt localizați între depresiunea intracarpatică a Brașovului, deasupra căreia se înalță cu peste 1.200 m și versantul nordic abrupt al Masivului Bucegi. Munții
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
iar în sud-est valea largă a Râșnoavei (afluent al Prahovei) îi separă de culmea prelungă a Clăbucetului Baiului. Între aceste limite Munții Postăvaru au o suprafață de aproximativ 173 km. Denumirea lor provine de la numele unui proprietar de oi - Stoica Postăvarul din Schei (vechi cartier românesc al Brașovului), de la începutul secolului al XVIII-lea. În arhive a fost descoperit un document în care apare stâna „Posztovarul sive Christianul”, ceea ce înseamnă că noul proprietar era la acea dată comunitatea din comuna Cristian
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]