3,622 matches
-
pe cea estetică, menționînd autonomia criticului". Deci, se impune o autorevizuire a comentariului închinat literaturii, cu o nobilă paradigmă, cea a lui E. Lovinescu, care n-a șovăit a-și revizui propriile pagini. "Din păcate, continuă dl Mincu, în perioada postbelică, tocmai critica a dat dovadă de lașitate, promovînd un oportunism agresiv, dezonorant pentru criticii înșiși, dar și pentru autorii pe care i-au susținut sau pe care i-au combătut, de multe ori, cu argumente neloiale, extraliterare". Nu critica în
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
bolșevismului, să urmărească cu o vie îngrijorare și să reacționeze, protestând prin toate mijloacele pe care le stăteau la îndemână (foarte reduse din păcate) față de abominabila tentativă de asasinare spirituală a unei întregi națiuni. În cunoscutul său studiu dedicat perioadei postbelice,Tony Judt sesiza, fapt esențial, că Stalin se deosebea de toți ziditori de imperii care îl precedaseră prin obsesia obstinată de reproducere, în teritoriile ocupate, a tuturor formelor de guvernare și organizare socială existente în Uniunea Sovietică. La finele războiului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
o veritabilă efigie a spiritului european și, în ansamblu, al omenirii din veacul al XX-lea -, piesa Rinocerii a constituit, prin sutele sale de reprezentații, începând din 6 noiembrie 1959, unul dintre cele mai răsunătoare succese de public din perioada postbelică, având în proximitate doar creații antologice precum En attendent Godot de Samuel Beckett și The Mousetrap de Agatha Christie. Ea constituia o reacție la raia nazismului, care se transformase incredibil de repede în pandemie europeană, în anii 30-40, ducând la
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de spirit. Tânărul cu inițiale convingeri comuniste călătorește în anii 1930 prin Rusia sovietică, se lămurește repede și își declară fără ezitări dezamăgirea, este printre cei dintâi care o fac. Participă la întemeierea revistei Les Temps Modernes în primii ani postbelici, dar prosovietismul ei îl irită și își proclamă dezacordul încă din 1953, într-o scrisoare deschisă adresată lui Sartre. În cartea de convorbiri cu Jean-Louis Ezine nu relatează mândru aceste concludente episoade, nici măcar o aluzie la ele - și nu face
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
Albert sunt și ele înregistrate pe bandă magnetică de același narator din romanul anterior (Zile acasă), fost profesor în Ardeal, la Daia, cel care, la șapte ani, în Sighișoara, cumpăra fursecuri cu mentă de la Capesius. În 1978, nepotul din generația postbelică (obiectiv cu istoria, dar și implicat moral și justițiar) îl descoperă pe Capesius la Stuttgart, trăind cu familia într-o opulență arogantă. Figura centrală a cărții și a comunității săsești transilvănene - expusă în centrul tentativei de înțelegere umană - dintr-un
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
Laura Pavel Într-o discuție despre hermeneutica literară a ultimelor decenii, Ștefan Borbely semnala, în cadrul criticii noastre postbelice, prezența unei linii ideatice neomanieriste, care se revendică de la Panovsky și Hocke. Ea ar fi identificabilă “pe coordonata Edgar Papu - I. Vartic - Marta Petreu”, ca și în eseurile și exegezele ce țin de “echinoxismul speculativ”. Ion Vartic își mărturisește cu
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
trimitere la Discurs). Într-un alt volum de convorbiri, editat cu 30 de ani în urmă, între poetul Florin Mugur și prozatorul Marin Preda (de care Mălăncioiu se simte legată), care e poate cel mai fascinant dialog al literaturii noastre postbelice, Mugur începe prin a-și mărturisi reticențele inițiale față de un interviu cu autorul Moromeților: „(...) am spus de asemeni că am, față de Marin Preda, o dragoste îndepărtată, de cititor adolescent pentru autorul „său” și că acest sentiment poate să exercite asupra
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
În perioada războiului lucrează ca redactor la Gazeta Transilvaniei din Brașov, colaborînd în paralel și la publicații precum Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Cuvîntul literar, Luceafărul, Ardealul. În anii 1945-1946 predă la Școala Normală din Năsăud. Dar, în deceniile postbelice, traseul i s-a frînt. De la Năsăud, Brașov și București (unde și-a făcut studiile universitare) a ajuns în detenție politică pentru patru ani (ca fost membru al PNȚ e trimis la muncă silnică, pe șantierul-penitenciar Onești Baraj), apoi e
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
am făcut vreodată. Trec și peste faptul că niște domni care-mi scormonesc asiduu biografia (”după atâția ani de relații strânse cu prieteni de peste ocean, unii dintre ei specialiști de necontestat în stalinism, ceaușism sau alte forme de totalitarism european postbelic jurnalistul n-a aflat încă..” — oare de unde-mi cunosc ei prietenii, pentru că nu țin minte să-mi fi făcut vreodată publică agenda de telefoane?!) au tupeul să vorbească despre Dosar, și intru în fondul chestiunii. Am să-i reamintesc, pe
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
și convingătoare, dar utilizarea superlativului absolut în anumite judecăți critice, chiar dacă nu este greșită, poate deveni stînjenitoare pentru autorul supus analizei. Excelent este în schimb interviul Arhivele paradisului. În el se fac dezvăluiri importante despre climatul literar românesc în perioada postbelică, se vorbește despre modernism, despre generația ’80 și despre situația literaturii în postmodernitate. În plus, Nicolae Manolescu face o serie de confesiuni legate de unele aspecte controversate ale biografiei sale (desființează încă o dată ipoteza presupusei sale descendențe dintr-o familie
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
semnătură...» Nu m-a amenințat nimeni, eu nu pot să fac pe viteazul acum și să spun ce curaj am avut.” (p. 77) Confesiunile lui Nicolae Manolescu oferă cititorului de azi șansa de a privi din alt unghi viața literară postbelică, cu demisiile morale, compromisurile și excesele ei. Criticul pornește întotdeauna de la premisa de bună credință, are capacitatea de a se pune în pielea celuilalt și de a ghici motivațiile ascunse ale unor gesturi și comportamente reprobabile la prima vedere. Spre deosebire de
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
literaturi, despre complicatele strategii narative menite cât de cât să păcălească vigilența cenzurii, preluarea de către literatură a unor funcții informative specifice istoriei, filozofiei și publicisticii, într-un cuvânt dacă și în ce măsură hibridizarea impusă organic de către ideologia totalitaristă a afectat romanul postbelic pe termen lung, păgubindu-l de generații tinere de cititori. Romancieri de cursă lungă precum Marin Preda, C-tin }oiu, George Bălăiță și Augustin Buzura au scris la început sau măcar ocazional și proză scurtă. Prestigiul de care s-a
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
ostile la adresa puterii comuniste (deși familia sa era stabilită pe aceste meleaguri de 300 de ani și, mai mult, după război a fost deposedată abuziv de pămîntul pe care îl deținea și deportată), demonstrează că viața șvabilor bănățeni în perioada postbelică era departe de a fi una colorată în roz. Mulți vor fi probabil scandalizați de aceste dezvăluiri incomode (mărturisesc că nici măcar eu, născut fiind în Timișoara, nu am bănuit vreodată că șvabii din comunele învecinate erau supuși la discriminări pe
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Chivu Nicolae Breban este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani. Dintre cele 3-4 romane foarte bune pe care le-a scris, Bunavestire este unanim apreciat drept capodopera lui și una dintre reușitele de marcă ale literaturii române postbelice. Romanele sale au fost premiate în nenumărate rânduri, iar încununarea carierei literare a cunoscut-o odată cu intrarea în manual. Nicolae Breban este, în prezent, și director de revistă, Contemporanul - Ideea europeană, (ce-i drept, fără cititori), e invitat la toate
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
fragmente se profilează, prin însumare, cine știe, o imagine a întregului, fie ea și aproximativă" - p. 252) și, ceea ce este chiar mai important, restituie literaturii române cîteva pagini rămase albe din cauza circumstanțelor istorice complet nefavorabile. În scurtul intermezzo de democrație postbelică dintre arestarea mareșalului Antonescu și abdicarea Regelui Mihai I au fost scrise cîteva romane de luat în considerare, continuatoare ale tradiției literaturii din interbelic: Blocada, de Pavel Chihaia, Frunzele nu mai sînt aceleași, de Mihail Villara, Ferestrele zidite, de Alexandru
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
nu se opresc însă doar la literatura (proza) epocii. În stil de mare eseist, autorul face observații pertinente despre realitatea social-politică a unui interval pe care istoriile de tot felul îl înglobează fără discernămînt perioadei comuniste (se vorbea despre perioada postbelică de pînă în 1989 ca aparținînd puterii comuniste, fără a se delimita prea mult realitatea politică a primilor trei ani de după război, în care Regele Mihai se afla încă pe tron; cel puțin aceasta era perspectiva istoriilor apărute în anii
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
unor scriitori, unele dintre ele perpetuate în forma lor eronată la nivelul opiniei publice. Ca un indicator de mare precizie criticul pune întotdeauna lucrurile la punct. El scoate în evidență voltele etice și estetice ale lui Tudor Arghezi din perioada postbelică, vorbește despre curajul unuia dintre stîlpii de susținere ai poeziei proletcultiste, Dan Deșliu, de a demisiona în anii '80 din partidul comunist și de a se opune deschis politicii lui Nicolae Ceaușescu într-un moment în care dictatura personală instaurată
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
care urmează. Dar sunt binișor exagerate aprecierile că romanul Cel mai iubit dintre pământeni ar fi "dintre cele mai grandioase romane-epopee" ale tuturor timpurilor (p. 919), sau că Biblioteca din Alexandria ar fi "una dintre cărțile fundamentale pentru analiza perioadei postbelice" (p. 922). Mi-a plăcut observația că romanul lui Dinu Săraru Dragostea și Revoluția are un stil "greoi, nemaleabil, rudimentar, didactic - ecou onest al limbii de lemn" (p. 947). Dar despre Facerea lumii nu am mai putea încheia astăzi atât
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
formă de propagandă fascistă. Această reglementare, îndreptățită, dar infinit interpretabilă, a fost utilizată pentru justificarea unor acte de vandalism în spațiul culturii, așa cum utila și aparent inofensiva șurubelniță este folosită de unii infractori pentru săvârșirea unor crime. În perioada imediat postbelică - 1945-1948 - s-au elaborat în grabă, fără discernământ, cu o evidentă plăcere sumbră de a distruge biblioteci, liste ale cărților condamnate la dispariție, prin ardere, topire sau trecerea lor în diverse "fonduri secrete" (practic, un fel de închisori ale cărților
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
întunericului. O altă utopie, a literaturii, începea să dubleze realitatea tot mai sordidă a unei lumi fără nici un sprijin spiritual și moral, religios ori civic, în afara artei. în acest spirit profund utopic s-a format noua paradigmă literară a generației postbelice, o paradigmă neomodernă a stilului înalt, pur și grav, în care ironia era exclusă, iar jocul era luat în serios, avându-și riscurile lui. Categoria "înaltului" și cea a "idealului de zbor" reluau și continuau mai degrabă pe orizontală, pieziș
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
fără "metafizica transcendentală" a acesteia, interzisă în epocă și înlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai în gestul sacru al creației. Această stranie "metafizică a artei", dominantă în deceniile șapte-opt, a iscat în rândul generației postbelice o poetică a imaginarului absolut, generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice.
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
etc.), stilul sincopat, telegrafic, și neprevăzutul unor comparații. Ș. Cioculescu le-a "descifrat" pe unele cam în felul în care o va face și cu "obscuritățile" argheziene. Nu e nimic totuși hermetic în Lamento, considerată cap de serie pentru poezia postbelică a lui Vinea: Ploi de martie, tragedie citadină, arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio, plîngeți lacrămi de făină, printre sonerii, lumină, de Sfîntul Bartolomeu al afișelor Nici în Ev, pe care C. Emilian a declarat-o
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
unei revizuiri semnificative, a unei lecturi critice de autoritate (o lectură integrală, fundamental nouă), care să însemne înnoirea argumentelor de perpetuare a rangului ei estetic. Contestările au vizat numai un segment limitat și conjunctural al operei argheziene și anume perioada postbelică acuzată de oportunism. Însă negația nu se poate exercita fără a face distincții și departajări. Pe de o parte, rămân perfect valabile și păstrează legăturile firești cu etapele anterioare poezia senectuții, poezia universului domestic și poezia sensibilității metafizice din ultimele
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
insula Lesbos din anul 427 pot fi puse în paralel, spune Marta Sordi, cu insurecția ungară din 1956 și cu evenimentele din Cehoslovacia din 1968 și cele din Polonia 1980. Marea deosebire a faptelor analizate de Tucidide și lumea modernă postbelică este că, în primul caz, războiul �mondial� a avut loc, în timp ce în al doilea coexistența pașnică n-a fost în mod serios pusă în cauză. Robert Gilpin este însă de părere că nu a existat în timpul războiului rece vreun stat
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
un fel, țin locul Jurnalului la care Zaciu va lucra din deceniul opt al secolului trecut, numit de el "deceniul satanic". Este în aceste scrisori mai ales un document sufletesc și o cronică a vieții literare a Clujului din anii postbelici. Rămas la Cluj, de care n-a reușit să se apropie sufletește niciodată, intră în învățământul universitar, va ajunge un profesor respectat, dar până la această recunoaștere va suferi numeroase piedici și vexațiuni: să amintim numai rechemarea intempestivă de la lectoratul din
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]