1,576 matches
-
traiectoria descendentă a dispersiei. Putem prezuma astfel, ca ambiguitatea rezultă din conflictul dintre cele două atitudini sau strategii de manifestare și legitimare pe care le dețin gândirea modernista - cu pretenția unei privilegieri și hegemonii necondiționate, si, de cealaltă parte, gândirea postmodernista caracterizată prin refuzul asumării oricărei atitudini totalizante și coercitive deopotrivă. Într-o altă ordine de idei, este în egală măsură incitant și sugestiv jocul pe care il întreprinde John Rea atunci când încearcă o resemnificare a istoriei muzicii filtrând-o prin
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
idei, este în egală măsură incitant și sugestiv jocul pe care il întreprinde John Rea atunci când încearcă o resemnificare a istoriei muzicii filtrând-o prin grila de lectură a binomului modern-postmodern: "După epoca lui Wagner, toți compozitorii moderniști, precum și cei postmoderniști mizează pe un «timp istoric », deoarece istoria și conștiința istorică servesc ambele categorii de artiști. În fapt, miza este anume această și nu altă! În această perspectivă Brahms este postmodern, în timp ce Wagner este modern. Brahms pariază pe trecutul istoriei și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Cartea evocă teribilul bombardament asupra Dresdei, din 13 februarie 1945, când în urma raidului aerian efectuat de Aliați și-au pierdut viața 135 000 de persoane, precum și experiența personală a autorului ca prizonier în cel de-al doilea război mondial. Romanul postmodernist include elemente de autobiografie, metaficțiune, povestiri științifico-fantastice și evocarea ororilor războiului. Kurt Vonnegut: Abatorul cinci. Editura Polirom, Iași, 2003. Preț: 149 000 lei.
Agenda2003-34-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281378_a_282707]
-
un «poem semănătorist», ‘visul cu ochi deschiși’ un «poem suprarealist», ‘vorbirea în dodii’ un «poem dadaist», ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un «poem lettrist», ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un «poem postmodernist» (inter-textualism). O clasificare pe verticală «poem vizual”, «poem sonor», «poem olfactiv», «poem gustativ», «poem tactil». Altă clasificare în diagonală: «poem fenomen (al naturii) », «poem stare sufletească», «poem obiect/lucru». În pictură, sculptura analog - toate existau în natură, de-a gata
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
integronului etc.». Altfel spus, e posibil ca autorul Bombei cu neuroni să fi pășit deja în ethosul transmodern, dacă ținem seamă și de faptul că, la dânsul, recuperarea tradiției nu devine doar prilej de „rescriere“ parodică, precum se-ntâmplă la postmoderniști. Altminteri, o dimensiune centrală a operei sale este arheitatea daco-pelasgă, arheitate care răzbate masiv, dar cu abilitate și rafinament stilistic, încă din titlul volumului de la care au pornit aceste note: Elegii din Era Arheopterix. întâlnirea „paradoxistă“ este între arheitate și
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
și metodă pe care cercetătorul o adoptă. E destul să notez încercarea să de a evidenția - împotriva ipotezei moderniste a evoluției interne, a "biologismului spiritual" -, "interrelațiile pe orizontală între curentele și autorii unei epoci". Deși Mircea Cărtărescu face din doctrina postmodernista un criteriu de unitate a demersului sau investigativ și chiar a generației optzeciste, nu le confundă, nu le egalizează, dimpotrivă, se grăbește să observe neconcordantele și raporturile ambigue. El ține să precizeze că "stilul optzecist e fixat înainte de apariția la
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
n-a cotizat la nici una din ăbisericileă timpului, cele care promovează și consacră nu doar pe criteriul valorii, ci mai ales sub imperiul alianțelor oportune. S-ar prea putea că fenomenul să se repete și azi și că noile ăscoliă postmoderniste să nu observe că au în Ilie Purcaru un precursor strălucit și în bunica Beps o strămoașa adesea mult mai tanara și mai ăvieă decat nepoții și strănepoții ce-i calcă pe urme." * În pagina 12, e publicată o parte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
Alex. Ștefănescu O ficțiune critică Ca exeget al postmodernismului românesc, Mircea Cărtărescu se află într-o situație tragicomica (postmodernista!): scrie despre un curent literar al carui singur reprezentant marcant este Mircea Cărtărescu. Modestia îl împiedică pe poetul intrat în rolul de critic să devină propriul său apologet (că Salvador Dali în Jurnalul unui geniu). El se menționează pe șine
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
devină propriul său apologet (că Salvador Dali în Jurnalul unui geniu). El se menționează pe șine - pe parcursul a 568 de pagini - numai de 4 ori și anume atunci când îi enumeră pe autorii volumului Aer cu diamante sau reproduce listele de postmoderniști alcătuite de alti critici. Drept urmare, din monografia unui curent literar lipsește protagonistul lui. Este ca și cum Alexandru Macedonski ar fi scris o monografie despre mișcarea de la Literatorul omitându-se pe șine. În compensație, Mircea Cărtărescu vorbește pe larg despre toți reprezentanții generației
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
inventează că scriitori, numai pentru a avea din ce să-și construiască studiul. În foamea să de material de construcție, autorul identifica precursori în generațiile anterioare (pe care îi prezintă că pe niște aspiranți fără noroc la supremul titlu de postmoderniști) și aruncă și o "scurtă privire asupra literaturii anilor ^90". În plus, el discuta despre postmodernitate și postmodernism în lume. De altfel, cartea chiar așa începe, cu o imagine panoramica a civilizației secolului douăzeci, care a făcut necesară apariția unei
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
consideră compromițătoare ideea de progres, pe care o atribuie moderniștilor, Mircea Cărtărescu prezintă trecerea la postmodernism că pe un mare progres făcut de literatură. Argumentele sunt puține și neconvingătoare. Printre ele se numără umorul pe care l-ar avea scriitorul postmodernist: acesta, renunțând la exclusivismul modernistului, știind de la început că nimic nu înseamnă nimic, privește cu înțelegere și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos în textele sale. Practică literară dezminte însă aceasta aserțiune fermă. Mulți postmoderniști
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
postmodernist: acesta, renunțând la exclusivismul modernistului, știind de la început că nimic nu înseamnă nimic, privește cu înțelegere și duioșie, cu sentimentul relativității, formele literare revolute și le valorifica generos în textele sale. Practică literară dezminte însă aceasta aserțiune fermă. Mulți postmoderniști profesează umorul cu o flagrantă lipsa de umor. Regulile aparțin nu unei estetici supraindividuale, ci personalității. Modernistul - sau, în sfârșit, prepostmodernistul - Nichit Stănescu are de o mie de ori mai mult "umor" și o mai mare capacitate de valorificare a
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
flagrantă lipsa de umor. Regulile aparțin nu unei estetici supraindividuale, ci personalității. Modernistul - sau, în sfârșit, prepostmodernistul - Nichit Stănescu are de o mie de ori mai mult "umor" și o mai mare capacitate de valorificare a stilurilor literare desuete decât postmodernistul, cu legitimație, Ion Stratan care face în mod programatic jocuri de cuvinte. Mircea Cărtărescu însuși dă dovadă de mai putina grație în parodierea-valorificarea poeziei de altădată, a subculturii etc. decât autorul Necuvintelor; în versurile sale, acesta evocă, fulgurant, nenumărate stiluri
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
oricine, printr-o lectură competența? Dacă citești literatura că literatura, așa o citești, cu umor, cu o înțelegere integratoare, cu un sentiment al relativității valorilor. Înseamnă această că toți criticii literări sau toți cititorii cu o minimă educație estetică sunt postmoderniști? Multe dintre meritele atribuite de Mircea Cărtărescu generației sale sunt inventate. Exegetul consideră, de exemplu, că inițiativa unor critici că Ion Negoitescu sau Nicolae Manolescu de a scrie istorii ale literaturii ține de o prejudecată specific modernista, conform căreia ar
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
loc imediat după terminarea facultății în redacțiile revistelor literare sau au reușit cu greu să publice cărți. O adevarată nenorocire i se pare faptul că unii dintre optzeciști făceau naveta la țară, ca profesori! Și aceasta în condițiile în care postmoderniștii americani fac navete de căte 2000 de kilometri, cu avionul... Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, postfața de Paul Cornea, București, Ed. Humanitas, 1999, 568 pag.
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
urmează o strîmbătură și remarca, în hohotele sălii: Cine a scris chestia asta?"... Chestiile astea" le scriu, evident, profesioniști redutabili, care - ediția 2000 a dovedit-o din plin - știu să înlocuiască, din mers, pompa cu spiritul ludic. Într-un filmuleț "postmodernist" foarte amuzant, Billy Cristal se plimbă prin diverse filme celebre, ajungînd inclusiv sub un duș, a cărui perdea e dată la o parte de Kevin Spacey: "-Salut! Numele meu e Lester Burnham! - Din American Beauty? - Da. Ce cauți în dușul
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
Suficient să spun că profunzimea argumentelor lui pentru o reconciliere filozofică a relativiștilor cu adepții unui fizicism intransigent pune într-o lumină foarte nefavorabilă superficialitatea remarcilor lui Sokal și Bricmont. Senin declar că mă număr printre cei sastisiți de obscurantismul postmodernist, și prin urmare am deschis plină de speranțe volumul celor doi mai sus pomeniți, în nădejdea că voi jubila văzîndu-mi propriile nemulțumiri validate de doi oameni de știință, că voi rîde, cum ar veni, pe socoteala unor giganți de mucava
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
în Sokal și Bricmont, doi amatori la fel de iritanți pe teritoriul științelor sociale și al umanioarelor pe cît de iritanți sînt, pentru ei, umaniștii intrați sub tirul artileriei lor. Oricît de mult mi-aș fi dorit să văd demolate false monumente postmoderniste, tăvăliți în smoală și apoi în fulgi ridicolii idoli ai ultimelor decenii, Sokal și Bricmont nu m-au convins deloc să particip la răfuiala lor. Comentariile lor pe marginea unor texte aparținîndu-le lui Lacan, Kristeva, Baudrillard, Bruno Latour, Deleuze și
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
Țara mea (oare nu I. S. Nenițescu îi șoptea lui Em. Bucov titlul poemului-maraton, ajuns și acesta mascotă pedagogică?) au devenit campioanele cărților de citire, unele versuri din ele circulînd autonom, cu valoare de slogan. Nici chiar reciclările ironice ale postmoderniștilor nu le-au slăbit vraja hipnotică. După o scurtă ezitare, crestomațiile de azi le reiau în inventar". Cuvinte în care putem desluși blamarea tuturor kitsch-urilor agitatorice, izvorîte din emfaza patriotardă, de la aripa inflaționistă a producției pașoptiștilor pînă la contemporanii
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
citit pe Vonnegut, Barth, ultima carte a lui Andrei Codrescu sau pe Mircea Cărtărescu, mai ușor va fi să înțelegeți, decît să reeditați pe cont propriu, reacția criticului american. Pynchonianismul de care e contaminată o bună parte din literatura numită postmodernistă a slăbit, inevitabil, tocmai vlaga originalului. Pe cîtă vreme în cazul lui Nabokov, povestirile scoase din paginile îngălbenite ale unor numere de revistă din timpul războiului, sau de imediat după, trăiesc prin însuși farmecul caducității lor declarate, al nabokovianismului ușor
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
afară, către lumea largă, și devine lumea largă. Dar cum să evadezi în propria-ți țesătură? Nu sînt deloc tentată să interpretez această metaforă ca fiind semnul autoreferențialității sau a asumării ironice a ficțiunii în roman, deși știu că jargonul postmodernist mi-o permite. Mai curînd aș asocia-o cu alte două imagini emblematice din carte: obsesia traumatică a lui Maas, soțul Oedipei, și licitația cu care se încheie romanul. Maas e chinuit de imaginea unui enorm spațiu de parcare, unde
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
în vreme ce încercam să desenez o zebră/ care mi se părea un biet cal în zeghe de pușcăriaș/ ecologic mai imaginîndu-mi cum de mare durere de/ insuportabilă febră zebra și-ar contracta dungile negre a/ spasm/ pentru ca în fine oarecum frivol postmodernist să-mi zic/ că zebra ar fi prototipul xeroxului - ...dar/ să nu mă prea abat de la abătutul subiect despre/ starea de inevitabilă contradicție între/ o mînă și alta/ chiar dacă uneori ele se spală reciproc; adică/ mă gîndeam că de două mii
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
pînă la a fi insesizabila în desfășurarea tramei. Tradusă extrem de prost, cu multe, nesuferite calcuri franțuzești și cu o neglijență mutilatoare cîteodată, Hoții de frumusețe e o carte, pînă la un punct în de-acum clasicizata tradiție a multiplei oferte postmoderniste: policier, love-story, metatext filozofic, povestire cu ramă, găsiți aproape tot ce căutați. Narațiunea propriu-zisă se dezvoltă că dialog între două personaje, un bărbat cu o istorie bizară, ajuns pacient într-un spital de nebuni, si psihiatra căreia i se confesează
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
Informație bibliografica falsă", fapt care ne aruncă direct în spațiul literar al... postmodernismului, cu autori care își inventariază necontenit sursele, ca Borges sau și le parodiază că Mircea Horia Simionescu (Bibliografia generală). De altfel, Alexandru Călinescu va zăbovi, în Utopia postmodernista, asupra principiilor postmodernismului, înregistrând, printre altele, redescoperirea trecutului (caracterul sau "istorist"), poziția critică față de structuralism (prin reluarea dialogului cu textul pe care acesta îl întrerupsese), aspirația spre o lume care să stea sub semnul, plăcerii "narativității", ironiei, pluralismului și, nu
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
și aventurat în industria filmului transoceanic de mai bine de un deceniu, vezi remake-ul Body Snatchers) a elaborat tactică unui reflex subliminal. Care funcționează căci de la primul cadru acționează asupra spectatorului fascinația filmului tradițional (ce poate conviețui perfect cu cel postmodernist gen William Shakespeare^s Romeo and Juliet a lui Buz Luhrmann!), căci pe ecranul lat simți cum respiră porii Veneției de secol XVI. Și aceasta în ciuda faptului că deschiderea că și alte momente, cum ar fi cel al duelului poetic
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]