455 matches
-
șeful departamentului pentru Asia, care supraveghea investițiile japoneze și coreene în România, colonelul Berindei, colonelul Culău și colonelul Mihoc 8. Controlul efectuat de Securitate asupra comerțului exterior în vremea lui Ceaușescu a oferit ofițerilor săi o poziție privilegiată în România postrevoluționară. Inerția guvernelor române de după 1989 a permis ofițerilor de Securitate, ce aveau cunoștințele necesare, legături în străinătate și o influență în cadrul Ministerului Comerțului Exterior, să creeze o adevărată mafie economică. Acești ofițeri au înființat companii particulare de import-export și, exploatând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de colaborator e unul pur statistic. Nu așa stau lucrurile cu sursa care, după „Angajament”, semnează și note informative. Turnătorul tipic, demonizat deopotrivă de discursul politic și de folclorul civic, nu e deloc un personaj inventat, o ficțiune a imaginarului postrevoluționar. De cele mai multe ori, e un tip „cumsecade”, obedient față de autorități, pe care nu le suspectează niciodată și față de care-și ține promisiunile cu sentimentul datoriei împlinite. Nu are scrupule când își toarnă rudele, prietenii sau colegii pentru că nu se îndoiește
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de traducător și de prezentator al realităților literare din unele țări slave. Traducerile și informațiile privind literatura rusă au, pe anumite segmente, un caracter sistematic. În studiile Dinamopoezia, Lirica teroarei și în alte articole, I. face o radiografie a fenomenului postrevoluționar din Rusia, iar Sufletul rus și marea, Toamna în poezia rusă sunt largi expuneri tematice, susținute de numeroase exemple. La acestea se adaugă zecile de transpuneri din scriitorii ruși, între care F.M. Dostoievski, A.P. Cehov, Al. Kuprin, Leonid Andreev, Ivan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
de normă juridică. Situația prezentă în România contemporană reprezintă un referențial semnificativ pentru sesizarea consecințelor „revoluției de după revoluție”. Așa a fost numită perioada deosebit de dificilă ce a urmat Revoluției Franceze din 1789. La noi, după 1989, termenul utilizat pentru perioada postrevoluționară a fost cel de „tranziție”. După îndepărtarea subită a multora dintre reperele instituționale corespunzătoare vechiului regim s-a accentuat degringolada datorată atât absenței criteriilor, cât și inversiunii valorilor. Toate acestea au avut un impact semnificativ asupra (sub)dezvoltării sociale din
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
datoriei externe, adică o stare de faliment a economiei naționale. Decizia politică luată de conducerea comunistă a statului a fost de a restitui integral datoria externă înainte de termen, renunțând la procedura uzuală de refinanțare și reducând drastic importurile. Dincolo de retorica postrevoluționară anticomunistă, analize bine fundamentate (Văcărel, 2001, pp. 15-39; Ionete, 1993) conturează în mod clar, pe baza unor indicatori obiectivi, situația economică a perioadei. Aceste analize scot în evidență o serie de aspecte esențiale: forțarea exporturilor, reducerea la minim a importurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
v-o propun azi spre dezbatere derivă, pe de o parte, din câteva experiențe personale pe care le-am Încercat În ultimii ani, iar pe de altă parte, din observarea empirică a unor aspecte intelectuale, sociale și politice ale României postrevoluționare. În mod inevitabil, cele două planuri se intersectează, motiv pentru care Îmi cer Îngăduința să vi le detaliez, nu Înainte de a vă preciza că opțiunea mea pentru stilistica interogativă a acestui text de pornire e deliberată. Prefer să pun Întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
azi. Am mai scris și În alte locuri, cu acuratețea relativă a unei obsesii (unele dintre aceste nedumeriri pot fi găsite În volumul Opoziții constructive, din 2002, altele În Cercul de grație, din 2003), că ușurința cu care societatea românească postrevoluționară a trecut peste generația ’80 În distribuția funcțiilor decizionale și politice reprezintă o neatenție destul de bizară și cu siguranță contraproductivă pe termen imediat și lung. De bine, de rău, generația ’80 atinsese maturitatea umană În momentul revoluției din decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
solidarizare intelectuală pe care ni le oferea Timpul (1956, 1968, 1977 etc.), dar așa se explică - după părerea mea - și autosuficiența culturală a acestei generații, căreia Îi datorăm, În ultimă instanță, o cutumă de lucru foarte rezistentă, pe care perioada postrevoluționară abia reușește să o clintească: aceea de a trebălui mereu doar În propria noastră ogradă, fără a ne uita peste gard la ce anume fac vecinii. Generației ’60 i se poate imputa - În opinia mea - faptul că sentimentul nostru cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
printr-o relație eroică, responsabilă, stabilită cu prezentul. Într-un mod de-a dreptul bizar Însă, dintre toate generațiile aflate În dispută În momentul revoluției din decembrie 1989, optzeciștii au fost cei care au „forțat” cel mai mult, În perioada postrevoluționară, racordarea noastră la trecut. E o ciudată reconversie aici, care elimină teza unui optzecism monolitic, „Încremenit În proiect”, care a acționat, după revoluție, la fel cum a făcut-o și Înainte. Dimpotrivă, orientarea tematică, temporală a optzecismului s-a modificat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
multe observații, iar ele sunt În general punctual prilejuite de frazele și ideile tale. Le voi rosti În maniera În care le-am făcut pe măsură ce am citit textul. Vorbești, chiar În punctul de plecare, despre „ușurința cu care societatea românească postrevoluționară a trecut peste generația ’80 În distribuția funcțiilor decizionale și politice”. Dacă te referi la generație În partea ei culturală, cred că generația ’80 se găsește În niște funcții de decizie, În conducerea unor reviste și chiar a unor instituții
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
inclusiv optzeciștii tehnocrați), ajungi inevitabil la concluzia că majoritatea dintre ei au fost „bălțați” sau „dalmațieni” Înainte. Făceau parte din anumite structuri de influență (Ministerul de Externe, Industrie, Comerț Interior și Exterior) pe care le-au exploatat În favoarea ascensiunii lor postrevoluționare. Nici unul dintre optzeciștii culturali nu a beneficiat de o asemenea trambulină. Și mai este aici un lucru, absolut tulburător. Urmăriți cariera atipică, absolut spectaculoasă, de după ’89 a unor oameni și veți ajunge la concluzia că există o singură explicație pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tocmai de către propagandiștii vechiului regim: Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu. Este evidentă istețimea editorilor care au transformat în titluri de publicații termeni și nume ce urmau a fi foarte utilizați în limbajul tinerei democrații. În prima perioadă a democrației postrevoluționare, au existat câteva mituri dominante, Lucian Boia identificând chiar activarea celor patru mituri politice fundamentale descrise de Raoul Girardet (1997): Conspirația, Salvatorul, Vârsta de Aur și Unitatea. Conspirația venea din partea teroriștilor, "golanilor" din Piața Universității, moșierilor, ungurilor ș.a.m.d.
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
reclădim împreună speranța" (Teodorescu et al. 2005, 60). Lupta electorală nu a avut teme care să trimită la ideea europeană. În concluzie, putem spune că primii doi ani ai democrației postcomuniste românești au fost dominați de confuzia specifică reașezărilor politice postrevoluționare și de grija vechii nomenclaturi "democratizate" de a nu deranja vechile loialități față de Rusia și față de propriii oameni din teritoriu. În această perioadă se găsesc premizele duplicității celei ce va urma. Duplicitatea ca ieșire din dilemă (1992-1996) În această perioadă
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
perioadă dificilă și îndelungată pentru ca realitatea să se reconfigureze. A fost cazul Revoluției Franceze, care a pornit epoca așa zisei „revoluții de după revoluție”. La noi, perioada postdecembristă corespunzătoare a fost numită „tranziție”, dar a prezentat aceleași caracteristici ca orice perioadă postrevoluționară de oriunde și de oricând. Mare parte a structurilor instituționale care dau ființă Statului pot fi destructurate peste noapte ca unică soluție pentru schimbarea unui regim politic nelegitim. Restructurarea însă nu mai poate fi realizată la fel de rapid. Disfuncțiile asociate revoluțiilor
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
se împlinească într-unul perlocuționar printr-o dublă finalitate: estetică și pragmatică. 2.3. Polemica subiect de meditație și obiect de studiu. În limba română, cuvântului "polemică", intrat pe filieră franceză, o dată cu nașterea presei autohtone și importurile masive din Franța postrevoluționară, i s-a atribuit aceeași semnificație, însă cu un sens ce va oscila între extremul peiorativ, validat de suburbanitatea și trivialul intervențiilor publice, și accepțiunea pozitivă, chiar meliorativă, care conferă polemicii un statut privilegiat într-o democrație și cultură autentice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eclectic din punct de vedere al conținutului, să aibă drept numitor comun "doxa" ca expresie a subiectivității unui gazetar angajat, formator public prin statutul său social. Descoperindu-și vocația de homo politicus, scriitorul devine "intelectual" în controversatul sens din Franța postrevoluționară, pe care Julien Benda, conotându-l negativ, l-a pus, fără să vrea, și mai mult în lumină 273 și va fi, de acum încolo, mereu tentat să ia parte la viața publică a cetății, fie urcând în arena politică, fie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
valori, a stării de bine psihologic și a tendinței de internalitate/externalitate implică în mod evident referințe la trecutul societății românești din perioada comunistă, un asemenea demers nu a fost lesne de angajat. Politica uitării promovată la toate nivelele societății postrevoluționare a făcut dificilă o arheologie a trecutului și, implicit, o evaluare corectă a situației prezentului. Studiile de antropologie culturală și psihoistorie au evidențiat aspecte importante ale mentalității românești, acea entitate care reunește de fapt toate ideile, concepțiile despre realitate, atitudinile
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
morale; cum să construim societatea, colonia ideală (Ștefania Balașiu) • adolescența; prietenia (Florentina Horelița) • de ce avem nevoie în viață; ce lucruri ar trebui să ne preocupe (Andra Ciocan) • măștile religiilor (Cristina Ognean) • infinitul (Iarina Aliteea Zăvoianu) • efectele dictaturilor comuniste asupra tineretului postrevoluționar; influența postmodernismului în politica secolului XX și viceversa (Silviu Tuca) Precizați două puncte "tari" ale acestor cursuri. "faptul că proiectul și cursurile și-au atins scopul; cursurile au transformat totul, didactica școlară și au constituit o nouă abordare inteligentă și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
necesitatea unui manual de Relații Internaționale în limba română, scris de autori români, a apărut din ce în ce mai evidentă. După o lungă pregătire și în urma consultării cu editorul , s-a alcătuit o astfel de echipă de cercetători ai domeniului formați în perioada postrevoluționară, pentru transpunerea în fapt a acestui proiect. Inițial și prin prisma experienței noastre didactice , manualul a fost conceput ca fiind destinat cursului introductiv de Relații Internaționale la specializările de profil (Științe Politice și Relații Internaționale). Datorită vastității subiectelor abordate, ce
RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU, RADU-SEBASTIAN UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1503]
-
abia pe locul 3, cu un modest procentaj de doar 8,2%, fiind surclasat În studiul național de Nicolae Ceaușescu (32,8%) și Ion Iliescu (12,9%). Istoricii profesioniști au fost și ei Împărțiți, voluntar sau nu, În primii ani postrevoluționari, de umbrele trecutului. S-au creat grupuri favorabile și nefavorabile, critice și necritice, apropiate și neapropiate puterii, s-au enunțat teorii care mai de care mai „inovatoare”, iar cel mai bun exemplu Îl constituie semnificațiile simbolice hiperbolizante care i s-
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
și muzicale, articole pe teme sociale, științifice, rubrici de sport, de umor și divertisment, horoscopul și programul TV, ba chiar și o rubrică de sexologie, plus caricaturi și fotografii mai puțin sobre, în acord cu atmosfera relaxată a primilor ani postrevoluționari și cu stilul unui supliment de weekend, în general. Primii redactori ai suplimentului (Mihai Caranfil, Constantin Stănescu și Victor Vântu) l-au „împărțit”, de fapt, în niște fascicule tematice, A. l. și a. fiind unul dintre ele (alături de „Adevărul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285187_a_286516]
-
relaxare, dezinhibare (stilul multora dintre redactori și colaboratori - în frunte cu redactorul-șef - fiind foarte incisiv și expresiv). În schimb, structura revistei rămâne relativ stabilă, ca și paginația, A. l. și a. dobândind astfel un profil distinct printre revistele culturale postrevoluționare. Articolele de pagina întâi, totuși rare, și fără ambiția de a consacra un editorialist (apar texte de Cristian Tudor Popescu, Cornel Radu Constantinescu, C. Stănescu, Gabriel Rusu), „Revista revistelor culturale” (ținută de C. Stănescu, multă vreme sub pseudonimul Interim - căci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285187_a_286516]
-
simultană a opiniilor istoricilor intelectuali și sociali 28. Atât Bailyn, cât și Wood au remarcat predominantă republicanismului clasic în literatura critică de tip pamflet și în tratatele politice ale tinerei Americi de secol XVIII, cu preponderenta în perioadele revoluționară și postrevoluționara. Bailyn, în studiul sau asupra pamfletelor din StampTax Act, publicat că The ideological origins of the American Revolution în 1967, s-a refugiat într-o puternică retorica a libertăților comunale și a dreptului la rezistență mai curând decât în expresiile
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
precum și izolarea sa ulterioară au împiedicat întreținerea unor relații diplomatice normale. Mai mult, diplomatul rus este emisarul unui guvern totalitar care pedepsește cel puțin cu destituirea orice eșec și chiar discreția excesivă în interpretarea ordinelor oficiale. În consecință, diplomații ruși postrevoluționari și-au conceput în mod tradițional sarcinile - mai ales după sfârșitul celui de-al doilea război mondial -, rezumându-se la transmiterea propunerilor guvernelor lor, pe care alte guverne ar putea să le accepte sau să le respingă, după cum cred de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este cunoscut sub denumirea de „criza reproductivă” a sfârșitului de secol, fenomen În care se Încadrează majoritatea țărilor europene dezvoltate. Liberalizarea deciziei cuplului sub aspect reproductiv, după revoluția din 1989, a condus rapid la scăderea populației, Înregistându-se la primul recensământ postrevoluționar pentru prima dată În istoria României un spor natural negativ (-0,2), adică o scădere a populației cu 386.685 locuitori În numai 2 ani. Această scădere avea să se accentueze la al doilea recensământ (2002) ajungând la un spor
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]