217 matches
-
Bădescu. Vom constata aici că, dacă majoritatea teoriilor analizate în capitolul anterior se adresează conștiinței și imediatului, viziunea noologică se adresează în primul rând orizonturilor inconștiente, nivelului latențelor, profunzimilor spirituale. De aici vine și noutatea sistemului în ceea ce privește identitatea, și anume postularea permanenței pe palierul latențelor a unor cadre spirituale. Următorul capitol, al cincilea, aduce cu sine clarificarea opțiunilor epistemologice și metodologice. Practic, aici vom defini identitatea socioculturală și vom vedea "cum poate fi studiată". Parafrazându-l pe Jenkins (1996), vom spune
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1968, 1993) în procesul raționalizării; la contemporani precum Inglehart (1997) în trecerea de la modernitate la postmodernitate; Toffler (1973, 1983) în metafora celor trei valuri, adică în trecerea de la societatea agrară la societatea industrială și apoi la cea informațională; Naisbitt în postularea celor zece megatendințe ale sfârșitului de secol XX, de exemplu: trecerea de la societatea industrială la societatea informațională, de la tehnologia forțată la tehnologia înaltă, de la economia națională la cea mondială, de la perspectiva pe termen scurt la cea pe termen lung, de la
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
aici decurge modul în care poate fi studiată identitatea, și anume prin studiul actualizării cadrelor noologice. Perspectiva noologică adaugă la dimensiunile identității colective, indicate în capitolul anterior, un nou palier, cel al orizonturilor profunde, inconștiente, latente. De aici vine și postularea permanenței, pe acest nivel, a unor cadre spirituale, activabile prin trăire la nivelul realității intersubiective. Identitatea colectivă se fixează în aceste cadre în cursul momentelor de trăire intersubiectivă profundă, spirituală, precum sărbătorile, opera eponimă, rugăciunea ș.a. Odată fi-xată pe nivelul
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pe care le-am considerat deosebite sau înnoitoare în raport cu universul paradigmelor discutate anterior. Am reținut de aici că noologia adaugă la dimensiunile identității dezvăluite deja un nou palier, cel al latenței, al spiritualității. De aici și noutatea sa, și anume postularea permanenței identității, pe palierul latențelor, a unor cadre spirituale activate prin trăire la nivelul realității intersubiective. Ținând cont de toate teoriile identității colective parcurse, am urmărit să găsim răspunsuri la întrebările: "Ce este identitatea la nivel colectiv?", " Cum putem să
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
atingem ceea ce este mai cert în cunoaștere.“ (J. Griffin, op. cit., p. 4.) 80 Vezi R. Haller, op. cit., pp. 38-39. Într-un alt pasaj, Haller găsește identitatea a ceea ce numește „filozofia austriacă“ în „sublinierea metodei logice de critică a limbajului și postularea unei baze empirice a cunoașterii, o filozofie care este caracterizată negativ prin respingerea sinteticului a priori și a metafizicii speculative a idealismului german“ (op. cit., p. 22). Încadrarea Tractatus-ului în această tradiție de gândire nu va surprinde din partea unui autor care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus-ului“, găsim într-un text al lui Richard Rorty. Axa de susținere a Tractatus-ului, afirmă Rorty, este distincția dintre realități accesibile cunoașterii sensibile și acele entități suprasensibile de care se interesează logica. Regăsim aici presupoziția de bază a metafizicii occidentale, postularea a două niveluri ale existenței: cea a esențelor pure și cea a faptelor accesibile experienței. „Obiectele logice ale lui Russell, categoriile lui Kant și ideile lui Platon trebuie să facă cognoscibilă și descriptibilă o altă mulțime de obiecte - lucrurile 210
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1. Ipostaze Mitul gnostic funcționează pe bază de ipostaze. După cum arată autorii articolului „Ipostaziere” (Hypostasierung) din Reallexicon für Antike und Christentum, ipostazele apar prin „zeificarea/personificarea unor concepte abstracte, prelucrarea unor părți sau puteri divine care devin entități active, sau postularea și sistematizarea unor entități abstracte, generative, care vor funcționa ca arkhai, constituenți sau factori de reglare pentru cosmosul nostru și ontologia sa”1. Acea parte a mitului gnostic pe care Hans Jonas a intitulat-o geneză transcendentală constă din multiplicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ambițiile utopice de transcendere cu orice preț a limitelor umanului, de destrupare și de privilegiere a minții umane artificializate asupra trupului „demodat” și dispensabil. Direcția simulaționismului (de tip Bostrom și Daintonă este încadrată în același registru discursiv criticabil, prin ambiția postulării faptului că mintea umană este o simulare de computer. De asemenea, cybervizionarismul, cu corolarele imortalității și ale omniscienței, sunt supuse dezbaterii și polemicii, astfel că sunt aduse față în față argumentele lui Gregory Stock sau ale lui Nick Bostrom și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și de lichide în zonele suferinde. În plus medicina chineză ne învață să avem o privire globală asupra a tot ce ne înconjură și mai ales consideră că o leziune trebuie să fie abordată în contextul său, ceea ce conduce la postularea noțiunii de echilibru general, structural și funcțional. Atunci când studiem un teritoriu anatomic atât de complex cum este zona coloanei vertebrale, descoperim repede că este imposibil să înțelegem funcționarea sa printr-o observație selectivă. Rezultatul examenului centrat exclusiv pe o zonă
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
luarea în discuție a celor trei poli care-l configurează: viziunea despre lume, viziunea despre cunoaștere și viziunea despre om. 2.2. Caracteristici 2.2.1. Viziunea transdisciplinară despre lume Unul dintre conceptele-cheie ale viziunii transdisciplinare despre lume îl constituie postularea faptului că Realitatea este în același timp și unitate deschisă, și pluralitate complexă. Autoconsistența (principiul bootstrap al autoconsistenței) sugerează faptul că la nivelul realității există un principiu al organizării informaționale care e totodată un principiu structurant al nivelurilor de Realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
automatizată a creierului. Iar mentalul este cel care diferențiază, care operează fragmentări, care menține ruptura om-natură și-l determină pe om să cucerească natura în loc să respecte necesitatea unei cooperări armonioase cu ea (B.N., 2002a,p. 139). Pe de altă parte, postularea unității dintre Subiect și Obiect (dată de zona comună de non-rezistență) face posibilă emergența unui nou tip de cunoaștere. Fiecare nivel de Realitate trebuie perceput de la un anumit nivel de percepție dinlăuntrul nostru. De pildă, nivelul cuantic nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
crucial al diferențierii pare a fi 1987, când lui Luca Pițu i se publică prima parte a încercării despre alteritate. Ideea centrală a sistemei sale eseistice (naveta dintre pleonasm și oximoron a oricărei gândiri care se respectă) îl conduce spre postularea a patru ispite în relația cu Celălalt. Schema s-ar fi aplicat pe om, text, cultură, civilizație iar fundamentarea praxiteoretică pe heterologia lui Georges Bataille (imposibilă ca știință, după cum rezultă dintr-un autor citat de Luca Pițu în note) și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Tractatus-ului“, găsim într-un text al lui Richard Rorty. Axa de susținere a Tractatus-ului, afirmă Rorty, este distincția dintre realități accesibile cunoașterii sensibile și acele entități suprasensibile de care se interesează logica. Regăsim aici presupoziția de bază a metafizicii occidentale, postularea a două niveluri ale existenței: cea a esențelor pure și cea a faptelor accesibile experienței. „Obiectele logice ale lui Russell, categoriile lui Kant și ideile lui Platon trebuie să facă cognoscibilă și descriptibilă o altă mulțime de obiecte - lucrurile sensibile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Între oameni. Numai că la Lévinas este vorba de o asimetrie tranzitivă, generată de poziția Întotdeauna. IV. Pentru o etică a responsabilității Responsabilitatea - principiu fondator al unei noi etici privilegiată a celuilalt În raport cu subiectul responsabil, În timp ce la Jonas asistăm la postularea și demonstrarea unei asimetrii În planul unei diacronii temporale: subiectul responsabil care Își asumă datoria - deci și culpabilitatea - pentru actele comise În trecut nu are aceeași poziție cu cea a celui care Își asumă responsabilitatea repercusiunilor celor mai Îndepărtate În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
tot timpul să fie repusă în cauză în numele altei preferințe care întrunește majoritatea. Postulatul nr. 4: Nonlimitarea alegerilor previzibile. Nici o chestiune, nici o propunere, nici o soluție nu este a priori exclusă de la procedura alegerii colective. Este vorba, în acest caz, de postularea unei libertăți minimale de expresie: toate preferințele individuale pot fi luate în seamă în elaborarea alegerilor colective. Postulatul nr. 5: Independența alegerii de alternativele nonpertinente. Aceasta semnifică faptul că alegerea societății între X și Y nu depinde decît de comparația
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Rosenberg, picturile contemporane realizează un act creator dublat de un act critic, revizitarea trecutului cel puțin a celui recent fiind încorporată într-un comentariu asupra istoriei artei. În arhitectură, de asemenea, puritatea geometrică și funcțională a modernismului este înlocuită prin postularea unui "oraș cu memorie", deoarece, așa cum ține să precizeze arhitectul Portoghesi, "nu cultul memoriei, ci pierderea ei este aceea care ne va transforma în niște prizonieri ai trecutului"32. Charles Jencks 33 discută relația dintre trecut și prezent pornind de la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
politice, ideile postmodernismului nu se constituie într-un corpus care să justifice perspectiva rupturii dintre cele două curente. Chiar dacă există diferențe semnificative între ele, teza continuității și chiar aceea a crizei în interiorul modernismului i se par mai adecvate realității decât postularea existenței unei ere complet noi, care a eludat legăturile cu perioada precedentă. Astfel, Harvey concluzionează că "există mai multă continuitate decât diferență între întinsa istorie a modernismului și mișcarea numită postmodernism. Mi se pare mult mai de bun simț s-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
între două stadii ale oglinzii. Scriitura se relevă ca fiind un pliu al limbajului, o repliere asupra lui însuși, ceea ce transformă literatura într-un spațiu productiv al dublurilor. Lipsită de subiect fondator sau de origine, așa cum au decurs ele din postularea discontinuității, scriitura devine o suprafață, iar literatura limbaj ca mecanism de multiplicare a suprafețelor. Metaforele adâncimii sunt excluse, din moment ce nu mai există un set de principii originare și absolute care să-i imprime o mișcare dintr-un exterior idealizat înspre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate fi făcut către referenți externi sau realitatea obiectivă (précession des simulacres). Într-o modalitate argumentativă diferită de aceea a lui Deleuze, și având o perspectivă literară asupra fenomenului, Peter Barry face două observații interesante. Prima se referă la dificultatea postulării unei baze pentru o teorie literară dacă se acceptă ca fapt ceea ce Baudrillard numește pierdere sau satelizare a realului, deoarece aceasta duce inclusiv la negarea distincției dintre suprafață și adâncime, distincție pe care se bazează toate interpretările literare, de la cea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Punând sub semnul întrebării standardele clasice de judecată, precum și fundamentele oricărei certitudini, reprezentanții postmodernismului, printre care se numără și Baudrillard, impun pluralizarea și domnia mai multor voci de lecturare, înțelegere, interpretare. Într-un asemenea demers general poate fi integrată și postularea seducției ca factor deconstructiv al unor date și scheme de gândire încetățenite în mentalul comun. În aceeași manieră de respingere a conceptelor "tari", Baudrillard repudiază chiar discursul de tip interpretativ, considerându-l incapabil de a surprinde mișcarea disimulată a cuvintelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
observa în ce măsură abordările baudrillardiene au condus la o serie de performanțe discursive specifice. Cu alte cuvinte, există o serie de modificări discursive care ar proveni din adaptarea scriiturii la teoriile prezentate? Ce consecințe în planul limbajului derivă, de pildă, din postularea simulării și a hiperrealității? Procesului de implozie prin care este caracterizată lumea în care trăim, restructurărilor determinate de viteza transmiterii informației, de accelerarea în toate domeniile de activitate, de schimbarea valorilor și a punctelor de reper le corespund un set
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriitură, întrețeserea dintre teoretizare și jurnale de călătorie, aforisme și însemnări din jurnal, confesiuni și modelări cibernetice abstracte prezintă o provocare adusă formelor convenționale de cercetare, metodologie și scriitură"569. De aici trebuie extrasă drept cheie a înțelegerii operei sale postularea fundamentală a polemos-ului, care este extins și la nivelul stilului și scriiturii sale, ca o provocare adusă scriiturii de tip academic, rigid. De aceea se întâlnesc în textele sale referiri la discursuri alternative (cum ar fi graffiti), ce pot fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la reprezentanții idealismului clasic german. Evoluția și rafinarea intelectuală a eului i-au permis lui Blake să imagineze comportamentul eului în viziune, care este convertit într-o autoritate înzestrata cu o facultate de cunoaștere transcendență, legată de prezență sacrului. Totuși, postularea existenței eului este doar începutul a ceea ce se dezvăluie a fi o problemă dificilă a artei vizionare. Unitatea acestui eu cu acces la gnoza absolută poate fi un deziderat în teorie; în practică însă, lucrurile stau cu totul altfel. Asupra
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este cel ce percepe universul înconjurător (datele problemei se vor schimba abia în secolul al XX-lea, odată cu apariția științelor cognitive, dar ele nu mai au relevanță pentru cazul lui Blake). Totuși, pentru a îndepărta contradicțiile care se ivesc din postularea unui eu monolitic și pentru a aplica în chip coerent conceptul la procesul creației artistice (fenomen care implică trăsături epistemice și estetice), ar trebui să facem distincție între două tipuri de eu. Distincția în cauză este crucială din perspectiva unei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sarcina unui subiect uman, a unui eu creator care își asumă sarcina de a elabora opera și al carui rol nu poate fi nici macar relativizat, necum eliminat. Din nou, singurul mod în care se poate evita acest paradox este prin postularea unei conjuncții multietajate, deja menționate, între agenții inspirației și imaginație 152. Mai mult, aici rezidă paradoxul spațiotemporal radical al viziunii. Experiență vizionara transfera eul creator la nivelul unei noi scări ontologice, susținute de Eternitate. Dar, în acest caz, artistul nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]