511 matches
-
puritatea) cu melancolia provocată de gândul (nu de spaima) morții dă naștere unui efect deseori remarcabil. În momentele sale de grație poetului îi reușesc și memorabile definiții metaforice, precum mierlele văzute ca o explozie de chihlimbare, sfecla de zahăr - o potârniche de purpură, golită de zbor, poeții „acum la sfârșitul de veac, Niagara plângând”. Sfântul Aer și prietenii săi (1996), apreciată la apariție drept cea mai bună carte a autorului, impresionează prin tonul grav (fără a deveni însă patetic), prin pedala
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
numai oamenii de pe moșiile sale, dar și sălbăticiunile codrilor, păsările cerului și peștii din fundul apelor pe care îi vâna cu plasa și cu undița, iar cerbii și căprioarele cu săgeata și cu furca. Avea șoimi cu care pleca după potârnichi și iepuri și cai sprinteni cu care alerga prin văile munților și prin desișurile pădurilor, urmărind mistreții, lupii, urșii, vulpile și alte lighioane. Nu era rău să mai nimicească acele lighioane vătămătoare, dar lui îi plăcea mai mult să fugărească
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să aducă roadă." 9. Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" 10. "Eu, Domnul, cercetez inima, și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui." 11. Ca o potîrniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decît un nebun. 12. Scaun de domnie plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în holdă, departe de sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o făcuse până atunci. Nu-i trebui mult să ajungă la primii cavaleri, care în momentul acela coborau într-un luminiș ce avea în mijloc o baltă înconjurată de stufăriș și pâlcuri de arbuști. Speriate de trecerea atâtor oameni, câteva potârnichi își luară zborul razant cu pământ, cu câteva bătăi zvâcnite de aripă, în vreme ce tăcerea cobora între copacii dimprejur. Profitând de spațiul oferit de întinderea de iarbă, Sebastianus își șfichiui calul și se apropie de silueta zveltă pe care o vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moștenirea Domnului zicîndu-mi: "Du-te de slujește unor dumnezei străini!" 20. Oh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potîrniche în munți." 21. Saul a zis: "Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, și am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în holdă, departe de sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
canale informale (atunci zvonurile sau vagile aluzii erau mult mai credibile decât orice informație oficială), au „transpirat” informația spre teritoriu. Până dimineața, toți s-au lepădat de trei ori de „odiosul și sinistra sa soție” și s-au împrăștiat ca potârnichile. În sediile lor nu mai era, în acea zi, nimeni, în afară de vreun portar rătăcit sau vreo femeie de serviciu. „Revoluționarii de 22 decembrie” au intrat în aceste sedii ca în gară; în toată țara n-a fost nici un foc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în pâclele tăcute, în singurătăți, plutea o melancolie sfâșietoare. Am umblat multă vreme, la întâmplare, mi-am pierdut direcția și m-am îndreptat și eu încotro am apucat. Din când în când, câte-un cristel ori câte-un stol de potârnichi se ridica zbârnâind de prin tufișuri de porumbrei. Trăgeam. Pușca vuia înăbușit în negură. Mă plecam în tăcere, luam paserea sângerată, o aninam în lațurile torbei, apoi porneam tăcut înainte. Câteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile de piatră. — Ce caută prunii aici, și crucile? întrebai eu. Parcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a se apleca deasupra bazinului, rămase demn la locul său. Atitudinea acestuia nu scăpă neobservată de sultan, care-i ceru o explicație. „Maiestate, răspunse Abu-l-Kasem, mă tem ca, gustând din sos, să nu mă cuprindă deodată pofta după puiul de potârniche.“ Doamne, iartă-mă! tot repeta maică-mea, fără a încerca să-și țină râsul. Am auzit povestioara asta în legătură cu mai multe personaje din ținutul al-Andalus, și nu mai știu cu adevărat pe seama cui s-o pun; numai că la Granada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stare de prostrație. Oamenii se împrăștiară vorbind între ei cu glas scăzut, căci gravitatea evenimentelor nu le îngăduia să ridice vocea. În Pretoriu, Vitellius, întins pe tricliniu, golea una după alta tăvile pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile neobosite ale împăratului. Îl invitase la cină pe Allius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
proaspăt. Un soldat câștigă șase sute de sesterți pe an, adăugă, punând țiparul pe masă. Pește proaspăt, dădu el verdictul. — Toate astea costă mult mai mult... Ați mai văzut vreodată atâția țipari și atâția pești exotici? Ați mai văzut vreodată atâtea potârnichi și păsări flamingo, atâția fazani și păuni? Cu cât au fost plătiți pescarii și comandanții vapoarelor care au adus toate astea până aici? Dar vânătorii? Bucătarul-șef trecea prin fața coșurilor pline de pești, urmat de ajutoarele sale. Oftă. — La banchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Căuta să sporească în permanență numărul păsărilor pe care le vedea în zonă; observarea păsărilor îl liniștea și-l relaxa așa cum nu mai reușea nimic altceva din viața sa înregimentată. Cormorani, berze negre, egrete indiene de baltă, egrete de vite, potârnichi micuțe, granguri, păsări drongo, spărgători-de-nuci cu burta castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și curat, făcut din struguri furați de prin viile IAS-ului, pielicele de astrahan, borcane cu miere, purcei numai buni de băgat Întregi la cuptor, covoare și macate țesute de babele satului la războaie de lemn, fazani, iepuri, prepelițe și potârnichi braconate prin lanurile patriei și câte și mai câte: era greu să ții În școli la oraș pe singura odraslă, odor de preț, dar fără tragere de inimă la carte. Cinstitele fețe bisericești de la seminar Își rotunjeau buzunarele și cuvioasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soldaților care, Întinși pe iarbă, beau vin pe inima goală, ascultau muzica tarafului și se Îmbătaseră la rându-le binișor. Pe o foaie de cort În jurul căreia așteptau cu nerăbdare hămesiții poposiră de-a valma toate bunătățile lumii: prepelițe și potârnichi fripte la foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În țest, pe foi de nuc; un castron de porțelan plin cu icre negre de morun; cârnați fripți, brânză, păstrugă la grătar, purcel de lapte, măsline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de diamant, și căzu fulgerător asupra prăzii. Lovitura dată cu ciocul în capul victimei sună scurt și sec în liniștea albă a fânețelor. Stârniți de mirosul sângelui, copoii începură să latre. Marioritza își îndemnă calul spre locul în care căzuse potârnichea. Șoimul o aștepta acolo cu capul ridicat și ghearele înfipte în ghemul de pene și carne. Ciocul și zăpada din jur erau stropite cu sângele prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și la prinț. Gestul ei răsplătea nu numai îndemânarea păsării, dar și măiestria celui care îl dresase atât de desăvârșit, căci Além îi aparținea prințului. Scoase apoi cuțitul și își puse un genunchi pe zăpadă, pregătindu-se să taie capul potârnichii. Prințul zâmbi admirând de departe nu numai grația, dar și precizia cu care ea decapită pasărea. Scurt, dintr-o singură lovitură, fără ezitare. În general, femeile evitau să facă asta, considerând operația mult prea crudă. Sau o făceau în silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe care artizanul încrustase mai multe scene dintr-o vânătoare regală cu șoimi. Ultimele instrucțiuni fură date de un vătaf, unul dintre cei mai pricepuți șoimari ai prințului, apoi se alcătuiră echipele, ținând cont de vânatul preferat al fiecăruia. Pentru potârnichi, Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și Guibert zâmbi când văzu calul acestuia galopând strâns lângă calul ei. Pentru început, copoii stârniră mai mulți iepuri și vânătoarea se dovedi extrem de fructuoasă pentru șoimul lui Nicolae. Dar Guibert se ținu departe de acel „măcel”. Urmară la rând potârnichile și medicul apucă să o vadă pe Marioritza stând într-un genunchi și tăind scurt capul păsării, iar pe Apostolache grăbit să ajungă la ea, cu o pereche de potârnichi atârnând la oblâncul șeii. Intenționase, desigur, să-și ofere serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Guibert se ținu departe de acel „măcel”. Urmară la rând potârnichile și medicul apucă să o vadă pe Marioritza stând într-un genunchi și tăind scurt capul păsării, iar pe Apostolache grăbit să ajungă la ea, cu o pereche de potârnichi atârnând la oblâncul șeii. Intenționase, desigur, să-și ofere serviciile, dar nu mai apucase. Copoiarii își mânau deja câinii spre alte tufișuri, ca să stârnească păsările și pentru șoimul lui Grigore-Feirat, fiul prințului. În marginea pădurii cu copacii desenați în albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Căuta să sporească în permanență numărul păsărilor pe care le vedea în zonă; observarea păsărilor îl liniștea și-l relaxa așa cum nu mai reușea nimic altceva din viața sa înregimentată. Cormorani, berze negre, egrete indiene de baltă, egrete de vite, potârnichi micuțe, granguri, păsări drongo, spărgători-de-nuci cu burta castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă sau de miel, spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia unei bucăți gustoase, ea e oferită unui vecin care trebuie onorat. Nizam mănâncă puțin. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]