299 matches
-
gătat, conașilor, zice dânsa. După care, își duce trei degete încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin mai departe, un cîine brun, semeț, cu botul și urechile ascuțite, mă privește grav, cu o pereche de ochi bicolori. Ceea ce simt nu se mai cheamă de mult
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care mă privește curios, fără să scoată un sunet. CÎnd deschid ochii, cîinele e chiar În fața mea. E un cîine brun, de talie mare, ascuțit - are urechile și botul ascuțite. Are un ochi verde și unul albastru. E diferit de potăile de afară. Cum a ajuns aici? Pe unde a intrat? Mă privește o clipă, apoi se duce la ușă. În acest moment oprește un tren. CÎinele dă din coadă, anunțîndu-mă că e timpul să mă ridic. Ieșim pe ușă Împreună
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
această șansă, dar ea și cu Stella avură câteva Întâlniri pentru a discuta treburile necesare Începerii afacerii. Stella era o femeie elegantă și destul de arogantă, cu o față incredibil de netedă și cu un locțiitor de copil sub forma unei potăi lătrătoare pe nume Blanche. Prima lor Întâlnire a avut loc la The Sanderson. În momentul În care Stella a pus ochii pe Ruby, s-a ridicat pe vârfurile pantofilor ei de piele cu toc pătrat cu gura-i ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pentru a schimba câteva vorbe cu prietena. Următoarele mișcări erau tipice pentru caracterul Stellei. Îi făcu imediat cunoștință cu prietena sa lui Ruby, dar nu și lui Chanel. Și o ignoră de asemenea și pe fetița ei. Abia când Blanche, potaia lătrătoare a Stellei, sări la copil, speriindu-o și făcând-o să plângă, Stella fu obligată să observe prezența fetiței. Ah, ăsta e doar felul ei de a-ți arăta că te place, gânguri Stella, nefăcând nici un efort să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Mulți, mari, nemâncați, stăteau trântiți În praful din mijlocul drumului și abia așteptau ca vreun străin să le calce locurile. Dacă acela nu s-ar fi apărat cu un băț ori cu pietre, n-ar fi scăpat Întreg din colții potăilor. Ale dracului jigodii, nu se repezeau să-i muște decât pe cei cu pielea albă; la ceilalți doar lătrau, dar nu-și săltau burțile din țărână. Însă de data aceasta, cei doi băieți nu trebuiră să se bată pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lemn pe care o ținea sub pat. A doua zi, trei sferturi dintre soldați plecară către casele lor. Era o liniște nelalocul ei, barăcile deodată se făcuseră uriașe și pustii. Se auzea pentru Întâia oară ciripitul vrăbiilor, iar lătratul potăilor costelive se prelungea În ecouri nefirești printre magaziile de tablă. Camioanele verzi se arătau de tot pașnice, așa cum zăceau tăcute pe platformă și Își Încălzeau străvechea tăblărie la acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Satul cu Sfinți și rămăsese mai mult de o jumătate de an. Medicul avea, astfel, cu ce să se deplaseze mai repede la domiciliile pacienților, de unde șareta se Întorcea - făcându-l pe bietul Canafas să scoată limba de oboseală precum potăile - plină cu sticle, damigenuțe, păsăret de curte, găletușe cu ouă sau săculeți cu boabe de fasole. Doctorul Însă, nepriceput În ale animalelor, nu alocase nici un ban din fondurile Dispensarului pentru hrana calului; Își Închipuia, În mintea lui de orășean cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fi oarecare, Îi spusese că, oricum, el nu se ducea acasă În seara aia, ci la văru-său, așa că n-ar fi fost nici o nenorocire dacă ar fi ocolit nițeluș pe ulița ei și-ar fi apărat-o de Înspăimântătoarele potăi. Lui Ectoraș Îi era o frică aproape nefirească de câini, Însă atunci se simțise mai bărbat decât oricând și se știa gata să le ia beregățile cu dinții. Din fericire, ca să ajungă la casa așezată pe o uliță de pe culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câinii ne-au însoțit. Un ogar rusesc, gri cu alb, care semăna bine de tot cu Nikita pe care l-am iubit atât de mult și care iarna trecută a fost devorat de lupii din pădurea de la Posada, apoi o potaie mică cu zgardă de argint, roșcat și negru, foarte certăreț, ca toți cei din rasa lui. Îl cheamă Trick. Deodată, prințul dă ordin să fie adus un poney de Shetland, care e în grajd, căci nimic nu e mai amuzant
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
fie adus un poney de Shetland, care e în grajd, căci nimic nu e mai amuzant decât să vezi cum îi fugărește calul pitic. Se organizează scenariul. Calul va fi urmărit de ogar, mai rapid și mai mare decât el, potaia va anima, cu furia sa, partida în care el nu va fi decât spectatorul. El e cel care-i determină pe rivali să alerge și să se depășească. Înnebunit de lătratul neîntrerupt, îi incită la luptă, îi insultă cu vocea
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
lăsând urma copitelor și a labelor pe covorul de iarbă mătăsoasă. Noi am început să alergăm pe urmele lor pentru a-i incita și, poate, pentru ca să facem la fel ca ei. La fiecare galop circular al calului și al ogarului, potaia, incapabilă să țină pasul, stă nemișcată la capătul traseului pe unde rivalii vor trece în mod obligatoriu, pentru a le lătra în față și a-i provoca la luptă. Ciudată și distracția asta a noastră! La această oră și în
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Iată, de exemplu, „Câinele cel răutăcios”: A fost odată un câine afurisit care, cum trecea cineva pe aproape, se năpustea pe tăcute la călcâiele omului și îl mușca, iac-așa. Până la urmă, stăpânul a fost silit să lege la gâtul potăii un clopoțel, ca să se audă când se mișcă. Ei bine, câinelui lucrul acesta i-a plăcut tare mult și s-a pornit să cutreiere prin oraș clopoțind, mândru nevoie-mare. Însă un dulău bătrân i-a spus... (Getzels și Jackson, 1962
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de la Moscova: „Trageți în acești câini turbați![...]. La dracu’ cu hultanul Troțki ale cărui bale veninoase întinează marile idealuri ale marxism-leninismului! Să nu li se mai permită să facă rău acestor fățarnici, acestor măscărici, acestor pigmei nemernici, acestor javre, acestor potăi, care îndrăznesc să-și arate colții elefantului![...]. Să terminăm odată cu aceste jalnice corcituri de vulpi și de porci, cu aceste hoituri împuțite!” Teroarea e necesară bunei funcționări a limbii de lemn care întruchipează puterea „Partidului” și capacitatea lui de a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai categoric în tot ceea ce spune e un veterinar: „Câinii sunt punctul lor slab. Un deputat care mi-a adus un caniș intoxicat cu parizer mi-a promis că-mi face rost de-o fabrică de rulmenți, dacă-i salvez potaia. Chestia e că n-aveam ce face cu atâția rulmenți și i-am cerut un loc de casă. Însă pentru locuri de casă, sunt mai buni consilierii primăriei. Iar dacă prinzi unul cu pisica bunicii beteagă, om te faci“. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a enervat: „Ce-ai, mă, udemeristule, cu Mona mea, vrei scandal în Alianță?!“. Lucrurile ar fi rămas probabil aici, dacă tot corcitura cu cap de buldog și picioare scurte nu s-ar fi încăierat, aparent fără nici un motiv, cu o potaie oportunistă, care se lipea când de o haită, când de alta, după cum se schimba dulăul-șef. De fapt, nu se schimba de la sine. Pe șefi îi mai adunau noaptea hingherii, iar haitele se formau și se risipeau ca partidele, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
într-o noapte raportul de forțe între haite. Becali, un ciobănesc flocos și cu coada sus, i-a luat jumătate dintre șarlele lui Vadim, un cățelandru colțos care latră tot timpul, dar de mușcat n-a mușcat încă pe nimeni; potăile liberale, care-și fac veacul lângă hala de carne, au început să îngroape ciolane în straturile cu flori și au încasat-o de la paznici; Hrebenciuc și Mușetescu, cele două coteici pesediste care umblau nedespărțite, au dat râie la toată haita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
românesc, câinii nu latră” <endnote id="(670, p. 175)"/>. „Bocceagiii, al căror număr e mare - scria Alecu Russo despre Iașii și locuitorii lui În 1840 -, Își strigă marfa, ducând după ei din uliță În uliță, din ogradă În ogradă, o potaie de câini, care par a avea, mai ales asupra ovreilor, aceleași prejudecăți sălbatice și brutale pe care le are poporul nostru” <endnote id="(366, p. 127)"/>. Or, pentru țăranul român, „omul pe care-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
subțirel cu ghiozdanul în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul nu-l scapă din ochi pe prietenul său patruped, Rex, care are caninul obicei de a se repezi să se răfuiască prin gard cu potăile ce-l latră furioase din curțile prin dreptul cărora trece. Instructajul pe care i l-a făcut Radu înainte de plecarea spre școală se pare că deocamdată dă rezultate. Profesorul septuagenar Dumitru Dascălu, retrăind afectiv momentele prilejuite de începerea anilor de
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nici nu te mușcă. Cînd treci pe lîngă un cîne și ți-e frică de el, să zici de trei ori: „Taie-i gura cu custura pîn-oi trece bătătura“ sau „Bate-l drace pîn-oi trece.“ Dacă sare asupra cuiva o potaie de cîni, apoi e bine a zice: „Mut și orb te-a făcut mă-ta, mut și orb să fii“, și ei imediat se împrăștie care încotro. Cînele care urlă și se duce nemaiîntorcîndu-se la stăpînul său voiește binele casei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care propunea includerea mea "în mapa de verificare" nu știu ce însemna asta, dar când văd câte "table" și-au dat avizul, îmi dau seama că treaba era "groasă rău" și pe viitor urma să circul în Republica Socialistă România precum o potaie în lesă! (reamintesc unele "sarcini" din planul de urmărire și verificare conceput pentru E.M., agent de turism la firma Dr. L., menționate mai sus: urmărire și supraveghere permanente, T.O și alte tehnici în camerele unde era cazat, controlul "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
praf. 144 Cum trebuie, ca lumea (adv.). 145 Gard de lemn. 146 Varză (moldovenism). 147 Ostaș, voluntar, fără soldă. 148 De culori diferite (despre ochi). 149 Să scape de cineva. 150 Farfurii. 151 Șmecher, păcălitor. 152 Cerceta, căuta. 153 Javre, potăi (despre câini). 154 A opri (franțuzism). 155 A aduce vânatul (franțuzism). 156 Țesătură groasă de lână. 157 Înjurături. 158 A prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel, petrecăreț. 162 Găurit. 163 Cavaler, om neînsurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
li se răspundă cu o altă tradiție: reînființarea regimentelor românești de graniță, măcar cel de la Năsăud. Oricum, SRI ar trebui să informeze opinia publică despre activitatea antiromânească secuio-maghiară. 17 februarie 2007 Astenii de primăvară Motto: „Dar acum l-a prins potaia Și-a-nceput să-l scuture... Peste toată hărmălaia Trece-n zbor un fluture.” (G. Topârceanu, Primăvara) M-aș fi așteptat ca de ziua îndrăgostiților, ziua Sfântului Valentin Yankeul, venit de pe meleagurile Potomacului, într-un efort de aculturație, datorat mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît privește poziția "botul pe labe", vă reamintesc că e poziție de cîine rău, poate chiar de dulău; potăile n-or să stea niciodată astfel; ele vor lătra mult și vor da din coadă. Bine! Mai vedem noi! mi-o taie scurt Brîndușa, începînd să urce scările. Vedem, doamnă, sigur că vedem..., îi spun eu, privind surîzător spre picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]