1,812 matches
-
Partea întâia Deasupra pânzei de aur așternută peste câmpie, un soare tomnatic cu luciri cuminți se sprijinea în toiagul razelor obosite ale chindiei, pe dealurile satului din potcoava pădurii. Înzăuată în pete multicolore, pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
călare, nici pe jos. Când a ajuns, a tras la hangiul Froim, ca de fiecare dată. Da’ ce, se putea să steie moșneagul liniștit la casa lui, amu’ când se rupe omătu’? El umblă după cai morți, să le ieie potcoavele. Ce, aista-i om să știe de șagă? Dacă i-o tunat să plece, pleacă și pace. Degeaba îți bați gura cu el. Parcă dumneata ești mai breaz? Ai, n-ai dreptate, îți turuie gura ca melița babei mele. Doamne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu sportivii, aflată în drumul nostru spre stadion, ne era locul de întâlnire dinaintea mult doritelor antrenamente sau meciuri. Toți căscam gura la curățatul copitelor de unghiile crescute în exces, cu o lamă de oțel înroșită în forjă, la fixarea potcoavelor incandescente cu caiele bătute oblic în copite. Aici am avut un conflict spontan cu colegul meu de clasă Nicușor Leontieș, poreclit Buzăul, ce s-a materializat cu o bătaie de pumni, iar la sfârșit a culminat cu zvârlitul pietrelor de pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
impresie rămăsese din această vizită. Mama sa o certă cu asprime: - E o biată bătrână! N-are pe nimeni. Pot să ajung și eu ca ea dacă fata mea, în loc să învețe carte, va umbla după cai morți să le ia potcoavele. - Da’ învăț, mamă... Ce Dumnezeu, cum aș putea să te conving? se alintă ea. - Vom vedea ce zice catalogul! Știi bine că anul trecut unele note nu ar fi avut ce căuta în dreptul numelui tău! - Asta a fost demult, mamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
omului, o știe. El știe că măcelarul găsește o adevărată plăcere în exercitarea meseriei sale. Puțin mai încolo, retras sub o boltă, stă un bătrân bizar; în fața lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o batistă murdară. Ore întregi, zile, luni, l-am studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Epa nu mai catadicsea să apară. Parcă trebuia să vină în balcon, nu tocmai prin apartament, ci să urce roata, de jos, de pe mormanul de pământ argilos, galben, aproape ca gălbenușul oului, pe o scară alcătuită din cuie de lemn, potcoave de cal și balustrade scorojite, de piele. Gândul nu că Epa era propriul ei soț, ci că musafirii o prinseră pe nepuse masa, chiar neajutorată, o impacientă la culme. Niciodată nu crezuse în vise. Bunica ei dinspre mamă, credea și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atârnăm ciubotele în cui așa dintr-o dată sau...? Sau ce? Sau mai facem treabă până la toamnă? Nici pomeneală de toamnă. Ce, aiestea-s ciubote care să țină până la toamnă? Nu vezi că mai stau doar în două ațe? Au rămas numai potcoavele de ele. Văd eu bine, dar de un drum tot mai sunt bune. Și apoi om vedea... Un drum treacă-meargă, dar mai multe ba! Și știi ce ar mai fi de făcut ca treaba să meargă bine? Cam știu eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
copilărie. În acest sens sunt de amintit relatările despre scăldatul la hârdău în ograda bunicilor ori despre năzbâtiile săvârșite cu inocență în timpul vacanțelor la țară, la Vârteșcoiu, în Vrancea, cum este cea cuprinsă în povestirea intitulată solemn "Marea scenă a potcoavei" sau pățania cu pântecarița, "când - mărturisește autorul - am jucat fără voie rolul de sconcs". Memoriei prodigioase a naratorului nu îi scapă nici micile întâmplări aparent banale având drept protagoniști ființe necuvântătoare, pe această linie tematică existând o anumită înrudire cu
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
mai putea schimba nimic. Se pornește un vînt în rafale care ridică în aer nori de praf, spulberă pungi de plastic, bucăți de ziare, chiștoace de țigări, se aude un vuiet dinspre Giulești. A dat gol Rapidul, se gîndește, cade Potcoava, se cutremură podul Grant, anul ăsta o să prindă fără emoții Cupele Europene, s-ar fi bucurat de una ca asta dacă ar mai fi fost în viață. Cui crezi că i-ar putea trece prin cap să ne urmărească chiar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum se evaporaseră ei de pe acoperiș cu elicopterul, și le-a reușit, Părințele. Unde erai, Roja? Fă-ți mea culpa, autocritica, trebuia să fii acolo, nu să umbli acuma după potcoave de cai morți, așa este, ai dreptate, Părințele, puteam să schimb istoria, bîiguie cu amărăciune în suflet, să facă o pauză, îl durea genunchiul, poți să încerci altă poziție, îi e bine și așa, să revenim la oile noastre, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vede pe șofer că înțelege pericolul și-și înghite furia, coborînd să închidă oblonul la portbagaj. O rafală de vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a pus-o peste căciulă. Stă țeapăn în scaun, cu statura lui de țăran înalt, purtîndu-și mîndria ca pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și arătător. Această imagine îi apărea reflectată, pe un fond de culoarea fructului de avocado, în oglinda mare de deasupra chiuvetei. Cu picioarele depărtate și lenjeria răsucită în jurul gambelor, transpira și se zvârcolea pe colacul de plastic în formă de potcoavă al scaunului ei de tortură. Dar reușise să apuce chestia aia. Și simțind viermișorul între degete, avusese o senzație nefirească. Pe de o parte, acesta se întărise ca o bucată albicioasă de femur sau de tibie smulsă de pe un steag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
serii a avut Rocky, cu Sylvester Stallone. Parcă patru. Ei, atunci ăsta e Rocky V. Hristosul lui Gibson e făcut să lase aceeași impresie ca eroicul boxer italo-american care, și lovit în figură a nu știu câta oară cu câteva potcoave de cai morți, tot se ridică și așteaptă pumnul următor. Sucul de roșii curge din belșug, un ochi al lui Iisus e făcut omletă, Fiul Omului continuă să geamă conștiincios la fiecare lovitură ca într-un film porno. Încerci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu țeasta lui cheală și tufa de păr de la ceafă În formă de potcoavă, arăta ca un călugăr bine dispus. CÎteodată, Îl confundam cu părintele Tuck. SÎmbăta după masa, mai ales cînd era frumos afară, prăvălia era Înțesată de clienți, iar Norman Își părăsea biroul de lîngă ușă și se agita, ajutînd lumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bloca, obligându-ne să ne dăm înapoi ca să nu cădem în spatele celor ce coborau mai încet - mutilați, fără picioare, care se sprijineau mai întâi pe o cârjă, apoi pe cealaltă, caii ținuți de zăbală și duși în diagonală, pentru ca fierul potcoavelor să nu alunece pe marginea treptelor de fier, motociclete cu ataș care trebuiau ridicate de oameni (ar fi făcut mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era numai spinare și gât, cu o pălărie de pai destrămată. Jignit de comportarea lui, am dat pinteni iepei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în același pas, pe malurile opuse, fără a ne scăpa din ochi, atenți să nu ne întoarcem spatele. Iapa mea își potrivea pasul cu pasul calului său negru, de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul șeii. Știu deja că drumul lung ce mă duce la Oquedal va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Vlad stând cu picioarele pe peretele biroului lui de la editură, cei mai mulți sunt inși-pietroaie, din materiale cu densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui să strigi ca ardeleanu’... „pușcăăă măăă!”. Dar știi ce te lasă mut ca popândăul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi nimerit plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Dacă-mi las limba să atârne, mi se vede cerul gurii, roz și neted ca un dos de crab, iar în jurul palatului îmi atârnă vertebrele albe în formă de potcoavă ale dinților de sus care mi-au mai rămas. Sunt momente când pot vălul și sunt momente când nu-l port. Cu excepția acestui amănunt, sunt magnifică atunci când îl întâlnesc pe Seth Thomas intrând prin efracție în vila lui Evie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
într-un acoperământ de organza pigmentat cu roz sau diftină albastru-gheață. Rochiile alea absolut incredibile, îmi zice Brandy, rochii de bal construite, rochii de seară proiectate, cu cercurile și corsetele lor fără bretele, cu gulerele lor rigide sub formă de potcoavă și umeri bufanți, talii strânse, cu peplurile și osaturile scoase în evidență, astea nu rezistă niciodată mult timp. Tensiunea, presiunea și întinderea satinului și crepului care încearcă să țină firele de sârmă și osatura înăuntru, lupta pânzei cu metalul, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prozodia simboliștilor: „Dacă Îl veți Întâlni vreodată În Viață, mă Îndoiesc că‑l veți suspecta de ceva, Întrucât nimic din Ținuta sa nu‑i trădează menirea tenebroasă. Corpolent, dinamic, totdeauna cu un surâs pe buze, cu barba În formă de potcoavă, cu ochi vii, aducea mai degrabă cu tipul juisorului decât cu tipul rus, corintian. Indiferent de slăbiciunea sa față de micuțele pariziene, el era, fară Îndoială, unul dintre cei mai destoinici Organizatori din câți existaseră În zece capitale europene“ (L’Echo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fotografia unui actor de cinema pe care nu l-a recunoscut. Nu-și dădea seama dacă era dormitorul lui Z. S-a Îmbrăcat și a coborât, după ce se oprise o clipă În capul scării care se curba elegantă ca o potcoavă de aur și de marmură. Podeaua era răcoroasă, netedă sub tălpi, iar În bucătărie a dat peste o cutie cu prăjituri europene, pătrățele și triunghiuri cu o glazură colorată. N-avea cum să știe dacă erau acolo pentru el, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nici mercenariatul nu mi-a fost de folos. N-am lăudat destul? N-am spirit lăudăcios§§§§§§ și pace. Mă doare unghia, mi-am ciocnit-o într-o piatră rebelă, făcînd cîțiva pași pe alee. Mi se înfundă pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții într-o gutuie. Are expresia lui Mișu Negrițoiu cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
folos. N-am lăudat destul? N-am spirit lăudăcios§§§§§§ și pace. Mă doare unghia, mi-am ciocnit-o într-o piatră rebelă, făcînd cîțiva pași pe alee. Mi se înfundă pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții într-o gutuie. Are expresia lui Mișu Negrițoiu cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-ți priește, Tănucă. Ironizează-mă, blamează-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
colivia nu mai are gratii. Ce spuneam? Da, că-n casa lui Rusalin timpul pare a se roti invers decît acele de ceasornic. M-am obișnuit cu focul cordial, din lemne de măr, cu salteaua umplută cu iarbă, cu sunetul potcoavelor lui Franz Marc. A început să-mi placă mersul cu șareta, în loc de automobil. La urma urmei, prima mașină adusă în București de industriașul Jean Arsan înainta cu 7 kilometri pe oră. M-am învățat cu laptele de capră, cu morcovii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]