3,550 matches
-
ludicul unei ironii constructive. E ceva din spațiile larg deschise și fără loc pe harta istoriei din prozele scurte ale lui Màrquez și în același timp sunt fragmente de narațiune care amintesc prin natura profund filozofică a simbolurilor de Grădina potecilor ce se bifurcă sau de Aleph ale lui Borges. Ca de pildă în pasajul: " - Ai deprins semnul Fe? mă întreba el, în zorii zilei, când orașul își regăsea larma cotidiană, l-ai desenat de șaptezeci și șapte de ori, ca să
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
îndatorate total aproape sămănătorismului (a mărturisit, apoi, că a citit în adolescență, avid revis-ta Sămănătorul). În La culesul viei tonul și atmosfera amintesc mult de poezia nostalgică a lui Iosif: "Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci,/ Urmărind, urmînd poteca, șipotul de apă vie;/ Pasul nostru sperie sturzii hrăpăreți și, sus în vie,/ Dulci se pîrguiesc la soare strugurii de pe butuci". Sau în Drumul strămoșesc: "E seară, brazii lung șoptesc/ S-așterne drumul strămoșesc/ Iar dorul lui ne poartă". În
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
nu l-a încercat pe păunașul codrilor pofta de altă proprietate decât a frunzei smulsă cu aceeași mână cu care o ducea la buză, ca să cânte, pe când industrioasa ginte feminină ce-l înconjura trecea în sus și în jos pe poteci, cu ulcioare, către și de la izvor. Cu a cărui apă vie își spălau chipul și pregăteau nutritiva supă de urzici. Afară de femei și de oi, totul era în comun - codru, zăvoi, izlaz, baltă și brazdă - poate și cu excepția modului de
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Irina Coroiu Cînd îi cunoaște și are încredere în calitatea de călăuză a fiecărui membru din staff-ul unui festival, senzația ingrată a criticului copleșit de tentații se estompează fiindcă se poate abandona cît mai multor poteci, avînd siguranța că va fi în cîștig profesional, descoperind la final că a izbutit chiar un itinerar coerent. În consens cu intențiile lui Michel Demopoulos și Dimitri Eipides (directorii festivalului și respectiv secțiunii paralele "Noi orizonturi"), urmînd sugestiile experților Alexis
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
care vorbește despre drum, rost, lumină, destin, despre umilință, despre iubire, despre credință. Papa Ioan Paul al doilea spunea că este cel mai de seamă bun credința... "Toate trec, toate rămîn A trece ne e rostul, A trece lăsînd cărare, Potecă peste mare.
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
Constantin Țoiu Sisi îl lămurise că, după ce el plecase de dimineață la Vama să înoate în larg, ea se dusese în fundul grădinii la privată și, lângă potecă, văzuse ceva alb scânteind în grămada roșcată de bolovani de calcar, pe care Mitică se gândea să-i folosească la ridicarea unui șopron. Era marmora. Bustul decapitat. Spălat de aversa violentă căzută în zori și care acum strălucea în bătaia
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
sculptată de timp în versuri tremurătoare care se unduiesc în vântul nemuririi. Melodios și copleșitor, sonetul său capătă valori de mare însemnătate, venind parcă din alte veacuri să se închine prezentului. Însetat de libertate și aspirații depline, poetul pășește pe potecile biruinței. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PROMITE-MI Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului PROMITE-MI... Pentru Dany Promite-mi că flacăra va rămâne aprinsă Că vei fi sărac în cuvinte Chiar dacă poteca va fi ninsă De aducerile-aminte Promite-mi că marea nu va fi pustie Acum când iarna discret s-a așezat Chiar dacă peste plaja alb-cenușie Numai timpul prezent s-a schimbat! CLIPE E târziu pentru tărâmul făgăduit Basmele s-au risipit
PROMITE-MI de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382755_a_384084]
-
clipa Aripile să-mi ridic, Va rămâne doar risipa Vorbelor ce mă dezic. Și atunci să-mi dai o floare Și să plângi cu ochii reci Când puteai o sărutare Înainte ca să pleci. Voi rămâne, doar o piatră Iscălită pe poteci Și clepsidra vieții spartă Pe unde cu pașii treci. Flori sălbatice vor crește Sângerând ciudat sub pași Din înalt privi-voi peste Urmele ce tu le lași. De iubire crângu-i plin Și de flori înmiresmate, Am să-ți las un
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
ne înfioară și astăzi, pe noi, trăitorii secolului 21. Lumea lor este „la fel de durabilă și de reală ca și stâncile cele uriașe și zidurile ciclopice (J. Lacarrière.). Ajuns pe meleagurile acestea, călătorul meditează la eroii care au pășit pe aceleași poteci și drumuri prăfuite ce le calcă acuma, el, despărțit de ei de un abis milenar. Toate aceste descrieri sunt completate și cu impresiile unor autori celebri: Chateaubriand, Henri Miller, Lacarrière etc. O curiozitate : aflăm că verbul „a ostraciza” provine din
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
în când. Apa joacă un rol important și în medicina magică a românilor, fiind tocmai bună pentru vindecarea anumitor boli dacă este adusă de o fată mare, de la o „întâlnitură“ (unde se întâlnesc 3 izvoare), până-n răsăritul soarelui, pe o potecă înrourată; de mare leac sunt stropii de apă adunați de pe roata unei mori de apă când se învârtește. Iată și îndemnuri la respectarea regulilor de igienă: nu e bine să te speli cu apă din gură, să faci lăutoare numai
Agenda2003-18-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280978_a_282307]
-
arăta astfel: „Pustie e grădina, pustie casa toată În care o iubire crescuse an de an. Ce mari sunt azi copacii! Sub ramuri de castan, Pridvorul alb în frunză de iederă înoată. Fîntîna părăsită rămase fără roată, Se pierde șerpuirea potecii într-un lan, Și sub boltirea verde a codrului, oltean Chilim aștern arinii în zilele de zloată. Cărările înguste zadarnic le cutreier! Străine îmi sunt astăzi sau eu le sunt străin? Dar neschimbat prieten un țîrîit de greier, Același ca
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
iar în prezent este președintele Asociației pentru Tehnologia Informației și Comunicațiilor (ATIC) și conduce o firmă în Capitală. Ce va aduce viitorul? „Grid! ”, răspunde vicepreședintele ATIC, timișoreanul Horia Gligor. GRID („rețea”) reprezintă față de Internet ceea ce autostrada reprezintă prin comparație cu poteca: amplificarea uriașă a vitezei de operare, ceea ce va sparge limitele cunoașterii și va accelera enorm ritmul descoperirilor. „Din fericire, Ministerul Educației și Cercetării s-a conectat la eforturile internaționale pentru crearea GRID. Altfel, riscam ca prăpastia informațională să ne condamne
Agenda2003-11-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280806_a_282135]
-
După spusele (și scrisele) prefațatoarei Profesoara Veturia Adina Colceag, la romanul Păpușa de sticlă, Craiova, Editura Contrafort, 2011, 380 de pagini, actuala scriere "ne oferă, de această dată, o nouă formă de abordare prin apariția romanului psihologic". Anterioarele, tot romane (Potecile destinului, 2003, Tărâmul umbrelor, 2003, Pământul îngerilor, 2006, Cerul infer nului, 2006, Urmașul, 2009), au "urmărit disoluția satului românesc în secolul trecut", după sublinierea exactă, făcută inteligent de către aceeași profesoară. De altfel, substanța critică a prefeței atinge nivelul unui text
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
Olt până la Malul Alb... Pe parcursul anilor se surupase căci nimeni nu l-a mai întreținut, deși inimosul Popa Grigore a vrut să înceapă săpături să vadă dacă e adevărată legenda. (Apropo, or mai fi marcate cu vopsea verde sau roșie potecile de pe Capela, marcate de ecologistul, fără să o știe, popa Grigore?)... Atenția mi-a fost atrasă de o muzică militară. Mi-am îndreptat privirea spre Zăvoi crezând că era muzica militară ce cânta în chioșcul din parc în fiecare Duminică
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
legătura ei indestructibilă cu calul: „Ce vedea mai viu era viața pe care-o dusese, de căpăstru, întîi c-un cal negru, apoi cu Bastor. Vedea Dealul-Băilor înalt, pieptiș, cu colți de stîncă ieșiți ca niște măsele de uriași, vedea poteca de-atîtea ori bătută, Și pe potecă se vedea pe ea cu Bator de căpăstru.” Chiar și o asemenea viziune o „exteriorizează” continuu. Legătura cu calul se va rupe și ea, ca și lanțul perpetuării simbolizat de familie, de copii. „Acum
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
vedea mai viu era viața pe care-o dusese, de căpăstru, întîi c-un cal negru, apoi cu Bastor. Vedea Dealul-Băilor înalt, pieptiș, cu colți de stîncă ieșiți ca niște măsele de uriași, vedea poteca de-atîtea ori bătută, Și pe potecă se vedea pe ea cu Bator de căpăstru.” Chiar și o asemenea viziune o „exteriorizează” continuu. Legătura cu calul se va rupe și ea, ca și lanțul perpetuării simbolizat de familie, de copii. „Acum, cînd Păunița sta cu luminița de
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
mică Romă românească. Iată ce credea el în anul 1983: „Acest spirit al Blajului, care ne-a susținut și protejat, ca o centură de siguranță, prin grohotișul steiurilor sfărâmate, prin vîltoarea tuturor potrivniciilor, peste hăul prăpăstiilor deschise sub noi, ocrotind poteca abruptă a nației noastre. Să fi fost împletit din lacrimile celor asupriți o mie de ani? Sau din povara gîndurilor pe care cărturarii martiri din vechime le-au înălțat în chiliile lor sumbre, tencuite cu dragoste de neam? Sau din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
am coborât din tramvai. Acum însă ne-am oprit, ne-am privit. Eu aveam cincizeci și. El treizeci și. Și șase, spuse el, citindu-mi gândul. Nu mă simțeam bine. Eu am luat-o la dreapta, el la stânga. Drumul sau poteca lui cobora câteva zeci de trepte, la vale. Rămăsesem pe muchia dealului, înțepenită pe tocurile mele înalte și-l priveam ducându-se. Când a ajuns jos, la plat, s-a întors cu fața spre deal. Un timp ne-am privit
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
în seama autorului, cu încrederea că pînă la urmă îți va da un mijloc de orientare în oceanul de chichițe ezoterice. Numai că volumul se încheie fără ca mijlocul așteptat să apară. La sfîrșit te simți pierdut într-o pădure fără poteci. Și astfel ajungem la fermenții ce pun în mișcare spiritul lui Culianu. Cum este croit un asemenea savant încît să poată fi atras de cele mai obscure surse bibliografice? Spiritul lui Culianu se definește printr-o curiozitate bătînd în lăcomie
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
și semnificația „aripilor sufletului“ la Proclos, cînd te atrage catalepsia iatromanților și cînd dezbați melotezia astrală (corespondența dintre planete și simțurile umane), nu se poate spune că interesul intelectual ți se hrănește cu nutrimente din cultura clasică. Culianu calcă pe poteci lăturalnice, atinse doar de o mînă de apucați doctrinari, a căror pedanterie în strîngerea de informații exasperant de specioase devine scop în sine. Probabil că e nefiresc să vorbești de un snobism al savantlîcurilor exotice, dar senzația pe care ți-
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
face! Bine, bine! Am așteptat ca mamaie să își pună într-o plasă fel și fel de semințe, să își ia sapa și grebla în spinare și să treacă pârleazul dincolo de gard. Când am văzut-o de-a lungul unei poteci spre vale, mi-am luat cei câțiva biscuiți lăsați pe masă și, prin spărtura de gard din spatele casei, am trecut în curte la el. Stătea pe una din treptele scării și trăgea din luleaua pe care i-o făcusem cadou
Moş Gheorghe, între absolut şi satul său. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
înc-un anotimp? spre înalt. Mergeam printre ele cu frică, Din ceruri ninge cu sămânță rară de parcă orice atingere ar fi putut răni Un Demiurg coboară din Olimp. timpul cosmic . “Ochii de îngeri plini de (Miruna Ocnărescu) raze” mă petreceau pe poteca ce ducea Îî la „Icoana stelei ce s-a stins“. ncepuse E nceput de an. Fiecare Ianuarie ă ă țș s -mi povesteasc , iar eu nu sim eam mi-l aduce i mi-l ia pe Eminescu. Eu â șî
Vis cu Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Miruna Ocnărescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_53]
-
mari la cade c te-o lacrim mai mare ca polariza, și fără să vreau am ajuns la ș î â ș î aceste ferestre ale sufletului se vedea lumea. A a s-a nt mplat i n acest capătul potecii. Luceafărul lumina că cineva este înăuntru; un zâmbet Ianuarie. De data asta, am prins-o-n acum în toată splendoarea lui, iar aerul â ș âă ș î ă bl nd i ad nc melancolic... “Omul palm i n oglinda
Vis cu Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Miruna Ocnărescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_53]
-
l ng izvor. i amintea lui sf nt . Am auzit pa ii lui mu i ce gândind la ceea ce citisem la capătul ș ăî ă ă ă ș cum la coal nu avusese totdeauna cutreierau nc p durile, g sindui potecii: că toate cuvintele lumii pornesc șâ ă note mari, ba chiar fugise i ajunsese somnul l ng izvorul nemuririi. Am de la tăcere și toate mor în tăcere.î ă ș Îșî ș î ă sufleor ntr-o trup de arti ti
Vis cu Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Miruna Ocnărescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_53]