1,898 matches
-
muzica ne face să suferim, dar și una recuperată interpretativ, pentru care vechea suferință devine muzică. O asemenea meditație îți pot provoca într-un concert doar artiștii adevărați, înzestrați cu un talent capabil de a comunica instantaneu sentimente și stări, potențându-le coloratura și sporindu-le armonia. Dăruiți cu talent în chip neobișnuit de generos, stăpâni de-acum pe toată arta instrumentală, violoncelistul Dan Cavassi și pianistul Mihai Ungureanu au susținut la Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău un concert de sonate
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
Noi și pe care l-am comentat în articolul dedicat evenimentului, în Actualitatea muzicală nr. 6 din Iunie 2012. Cu excepția flautistului grec, Zacharias Tarpagos, înlocuit de Adrian Buciu, precum și a complexificării imaginilor video, datorate lui Mihai Cucu, ce dublau sau potențau acțiunea mitului șarpelui - simbol al Haosului și ordinii, al înțelepciunii și al maleficului în egală măsură -, spectacolul a beneficiat de aceeași interpretare performantă, expresivă, datorată unor instrumentiști pentru care actul interpretativ înseamnă transgresarea zonei muzicii și canoanelor specifice ei: Ana
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
și contemplativ. În încercarea de a te uni activ faci ca muzica să trăiască viața ta; în modul contemplativ te străduiești să trăiești tu extatic, scos din tine, viața muzicii. Ambele ipostaze ascund o anume tulburare. În linii mari, muzica potențează trăirile omului întru dezechilibru. Deopotrivă bucuriile și tristețile ne scot parcă din noi, creând dezechilibre. Însuși extazul reprezintă o ieșire din sine. Paradoxal, el este o aspirație. Dar și o cale de comunicare sonoră. Există construcții sufletești, mai degrabă muzicale
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
sau Omul de fier (1981) l-a ferit de grotescul patriotismului pompier a la Sergiu Nicolaescu cu maioneza tăiată a discursurilor recitate cu solemnități împăiate, însă o notă artificială tot răzbate din film, poate acolo unde regizorul a suplinit, a potențat prin discurs trăirea în dimensiunea firescului cu notele sale relativizante. Filmul este înschis în paginile jurnalului, ceea ce se întîmplă ulterior lichidării ofițerilor polonezi amînă într-un fel scena execuției, documentul istoric apare sensibilizat de drama familiilor care așteaptă o veste
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
a deplinei libertăți de exprimare, fără a putea ignora însă riscurile societății de consum, în sensul alienării, bufonadei sau subestimării artistului. O evreitate ratată (dar cu atât mai interesantă cu cât e ratată și târziu recuperată) se completează și se potențează cu o românitate ratată și cu o nu mai puțin ratată americanitate. Ratarea artistului saltimbanc schimbă numai contextul: din comunism în capitalism, din dictatură în societatea de consum. Pentru scriitor și pentru cititor, ca și pentru textul narativ prin care
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
Colegiului Național de Muzică „George Enescu.” De o condiție artistică superioară, interpretarea a fost vie, puternică, vibrantă și neîncetat evocatoare. Am văzut în Georgeta-Ioana Iordache nu numai o instrumentistă de certă performanță, ci și o prezență scenică în măsură să potențeze imbucurător efectul ideatic și de viață dintr-o partitură sau alta. Sunetul său nobil, distinct, și cu densități diamantine este plasat la înălțime, și aici nu este nicidecum vorba de registrul instrumental. Georgeta-Ioana Iordache, evoluează cu vioara sa într-un
Tinere?e ?i adev?r by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84211_a_85536]
-
il poate conferi o interpretare timidă, de suprafață, a textului, ci l-a purtat pe drumul larg al fanteziei, cu descrieri cromatice trasate cu dezinvoltură și eleganță. Tiberiu Soare a avut în colegii săi parteneri cu care a reușit să potențeze valorile textului muzical și acest lucru a condus conturarea unei prezențe memorabile pentru publicul chinez. Muzica lui George Enescu, deși servită într-o pastilă mare (nu ușor de înghițit chiar de un public avizat din spațiul cultural european) a reușit
Orchestra Națională Radio la Shanghai by Virgil OPRINA () [Corola-journal/Journalistic/84243_a_85568]
-
participa la repetițiile generale de atunci și am înțeles în profunzime procesul de creație a spectacolului. Tocilescu și-a proiectat acțiunea la început de secol XX, păstrând însă toate cerințele libretului, sugerând cu subtilitate diverse simboluri și metafore teatrale care potențează latura filosofică și sacră a lucrării. Eterna dilemă între credință și tăgadă, între bine și rău se dezvăluie atât prin scenografie, cât și prin costume sau lumini. Este un spectacol profund, bine gândit și structurat cu inteligență și simț artistic
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
măsurat / un compas o linie cu care se face / cuadratura cercului" (Butelia lui Klein). Sau cu o alură de filozofie ultimă : "Abandonul neîmplinirea / sunt desăvîrșirea oricărui lucru" (Unde mi-e inima). Astfel efuziunile apar nu numai reconstituite sintetic, ci și potențate grație unei colaborări cu instanța autoscopică ce dispune de propriile-i latențe poetice, aidoma unei oglinzi ce se privește în altă oglindă: "A scris poemul / despre cum a scris / poemul" (Stihul). Dacă ne referim la traiectul biografic ce transpare în
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Se știe cât de greu este să scrii pentru copii, la fel este și să joci pentru ei, cu atât mai valoros este efortul care, prin acțiunea energică și competentă a directorului fondator Smaranda Oțeanu-Bunea și echipei ei, unifică și potențează valorile în scopul formării publicului meloman de mâine.
"Opera Comică pentru Copii" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/7769_a_9094]
-
patria, un ideal, libertatea"), doliul retrimite la originea legăturii indisolubile dintre cei doi membri ai acordului existențial. Acest lucru îi consfințește unicitatea: pierderea e resimțită individual, în funcție de legăturile, vizibile sau invizibile, stabilite între cei doi parteneri. Ce poate să-l potențeze e amintirea veșnic prezentă, "aptitudinea pentru doliu" a fiecărui individ. "Doliul nu se petrece niciodată pentru prima oară; el este întotdeauna o repetiție. Încă din cea mai fragedă vârstă, fiecare avem experiența pierderii, fiecare suntem confruntați cu absența care este
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
mai mereu în apele comunismului, cum singur mărturisește, până când i-a cunoscut adevărata față, culminând cu pușcăria. Cartea lui Pandrea, conchide C. Coroiu, se încarcă azi "de un nou conținut - să-l numim generic postdecembrist - ca o replică menită să potențeze parcă avant la lettre un apel către lichele, partizan și cam prolix (!?), fără efectul scontat, probabil și din cauza rampei de pe care a fost lansat..." Ceea ce autorul nostru dă cu o mână, ia cu două: apelul de care vorbește este cel
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
Comparată), ceea ce schimbă din start datele problemei. Omul e perfect integrat în societatea americană și chiar poziția lui conservatoare, de simpatizant al lui Reagan și apoi al lui Bush (father & son) indică opțiunea pentru menținerea status-quo-ului. Convingerile religioase, infuzate și potențate de cultura înaltă într-o formulă a umanismului spiritual, îl disting imediat de stângiștii muticulturaliști, postmarxiști, a căror dominație ideologică s-a accentuat în lumea academică americană. Virgil Nemoianu nu caută așadar, în Franța, Anglia, Italia, Spania și în celelalte
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
ceea ce și induce un sentiment de puritate sufleteasca. Lui Johan, dragostea îi aduce și bucurie, nu numai suferință, tandrețea care învăluie simplu un personaj îl face remarcabil, iar gesturile îndrăgostiților devin hieratice în scene în care privirile și gesturile se potențează reciproc. Scenele spălatului în familie sunt de o frumusețe aproape spiritualizată, copiii sunt spălați într-un bazin, fetele îmbrăcate în rochii dintr-o pudoare cutumiară plutesc ca niște nuferi pe apă, familia se reîntregește mai puțin convențional în mediul acvatic
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
legată de abuzurile procedurale și viziunea din noul tratat de istorie patronat de Academia Română (2001 - 2002). La fel, tema reevaluării epocii interbelice și, în cadrul ei, mai ales a grupului "năiștilor" ("generația 27"), articulată prin dezvăluirea plagiatelor mentorului în 1993 - 1995, potențată de filiera "felix culpa" (sintagma lui Norman Manea lansată în contextul acuzării lui Mircea Eliade de legionarism), amplificată și de dezvăluirea legionarismului lui Cioran (Marta Petreu în analiza Schimbării la față a României) și dobândind reverberații intense odată cu publicarea jurnalului
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
pe ministrul liberal al Justiției, Mona Pivniceru, cu scopul de a pune în aplicare înțelegerea cu Băsescu. În ultimele două interviuri acordate, premierul Ponta a insistat că fostul partener din USL, Crin Antonescu, a trădat o înțelegere care urmărea să potențeze candidatura la prezidențiale a liberalului. Astfel, spune Ponta, el și-a asumat criticile pentru decizii precum numirea procurorilor șefi, Legea Amnistiei sau Roșia Montana, dar Antonescu a sfârșit prin a-l critica peste măsură sau prin a-i reproșa hotărâri
Disputa Ponta - Pivniceru, dezvăluiri Antonescu pentru DC News by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28475_a_29800]
-
spectacolele artistului francez, ca și eventualelor lor efecte. Motivul pentru care instanța supremă de justiție și-a modificat atitudinea ultraliberală este tocmai succesul la publicul tânăr și neșcolit al spectacolelor lui Dieudonné, succes cu atât mai alarmant, cu cât e potențat de rețelele de socializare. Se constată o dată mai mult că internetul e paradisul lipsei de cultură temeinică și de spirit critic, fapt care conduce la derapaje, inclusiv sociale și de masă. În același număr din hebdomadarul francez, o suită de
Interzis să interzici? () [Corola-journal/Journalistic/2866_a_4191]
-
în bătălia pentru realizarea dorinței de împăcare face parte, de asemenea, din arsenalul de tehnici, metode și tactici specifice procedurii de mediere; nu trebuie să dispere când demersurile lor tind să eșueze, ci să găsească noi remedii care să le potențeze capacitatea de luptă. Aliniatul 12 - Printre alte tactici cu eficientă maximă în medierea conflictului se regăsește aceea de a nu lăsa timp părții adverse, ca în duelul de ostilități să arunce asupra celeilalte părți deșeurile sale emoționale, cât și evitarea
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
terenul propriu e mai greu să-l aduci. Pentru că, deși nu întotdeauna, poate fi un adversar de temut. Admițând că universul e doar energie, în confruntarea cu energiile râului, daca răspunzi cu același tip de energie, nu faci decât să potențezi râul, intrând în dinamică lui. Zâmbetul, într-o întâlnire c-un astfel de om, poate fi o armă mult mai eficientă decât privirea încruntata și tonul răstit. Să-l privești în ochi pe Traian Băsescu și să-i susții privirea
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
eliptică, non-predicativă. (Exact cum scria poezia un G. Benn!). Se cultivă figuri de stil precum oximoronul: albastrul ucigător, comparația și hiperbola, îngemănate: „Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor.” Repetiția are rolul de a potența paraverbalul (asta încerca și Homer cu „Aurora lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
creând spectacole de teatru. Există deci o doză extraordinară de optimism în orice încercare de a construi o scenă reală sau imaginară și de a produce o mentalitate, în fapt un instrument adecvat realului în care trăim, capabil să-l potențeze pe acesta din urmă, să-l clarifice ori să-l suprime. Căci nu doar la popoarele primitive spectacolele inițiatice provocau transe eliberatoare, dar și în zilele noastre ne exorcizăm, ca spectatori de teatru, prin katharsis-ul unei emoții. Există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de mult cu cea a vieții. Prefăcătoria, minciuna fac ca dihotomia viață-moarte să se dovedească naivă. Naivitatea cultivată insistent se vrea o tactică de învăluire, persuasivă, prin care poetul minte că nu minte și crede că nu crede. Iluzia vieții potențează realitatea morții. Personajele se dau drept altele pentru a crea o dublă realitate, analizabilă în oglindă: cea a jocului morții și a morții înseși. Ceea ce reușește poetul este o redefinire obsesivă, circulară a sentimentului sfârșitului. Bineînțeles că această dublare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dar nu se găsesc. Invocarea absențelor este nu numai o figură de stil, ci un mod primar de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și abandonat, abandonat până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât: îl fac posibil și veridic. Absența umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc. se află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]