170 matches
-
în costumul ei sobru. Din păcate, acest portret era deseori sabotat de fusta ei Donna Karan prinsă din greșeală în desuuri, de un fir deșirat care înainta amenințător în dresurile marca Wolford, sau (cel mai negru coșmar al ei) de poticnirile care o trânteau la pământ în cele mai bizare poziții. Întotdeauna fusese stângace în copilărie, chiar și în faza de prințesă. Acum se străduia din greu să nu mai fie. În oglindă arăta în regulă, în ciuda unei șuvițe de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dezaptative, a început să accepte prezența terapeutului în imediata apropiere,a fost introdus programul de imitarea motricității orale ,absolut necesar pentru a trece la programele de dezvoltare a limbajului receptiv și expresiv. Programele au curs firesc unele din altele,cu poticniri,cu evaluări și reluări modificate,în ritm destul de lent,dar ceea ce a câștigat arată cât de mult se poate ajunge cu un bun management și cu un ritm de lucru constant și coerent. Părinții au trebuit cuprinși într-un program
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
partea ei temeiuri de aserțiune tot atât de valabile și necesare"267. Așadar, antinomiile nu sunt rezultatul unei erori de raționare, ci al unei erori de aplicare a rațiunii. Singurul rezultat pozitiv al lor este că sunt "cea mai bună piatră de poticnire a nomoteticii, pentru a face prin aceasta atentă rațiunea, care în speculația abstractă nu observă ușor pașii greșiți asupra momentelor în determinarea principiilor ei"268. Kant consideră că ele sunt dovada pretențiilor deșarte ale rațiunii de a accede la o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poștalionu-așteaptă, Spre soața-i dragă împăcat se-ndreaptă. XXIV. Și fiindcă în poeme o morală Mai bine știe-a spune rostul cum e, Voi folosi și eu această cale Spre-a lămuri ce versu-mi vrea să-ndrume: În viață-s poticniri, mai pleci la vale; Și totuși în nebuna asta lume Sunt două pârghii care mișcă firea: Mult, datoria; și mai mult, iubirea. (Traducere de Grete Tartler) 1 Ducesa Anna Amalia de Brunswick- Wolfenbüttel, 1739 - 1807, care administrase ducatul după moartea
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
doi frați, Ivan și Alioșa Karamazov, de un dialog al tatonărilor și al descifrărilor dintre cei doi, o întâlnire între două microcosmosuri complet diferite, cu racorduri distincte la ritmul universal, ritm în care consangvinitatea este mai curând o pricină de poticnire, decât un liant al discuției. Maestru redutabil al introducerilor și al „aranjării reflectoarelor”, regizor neîntrecut al episoadelor dramatizate din creația sa, Dostoievski asigură, și în acest caz, un preambul realizat în cele mai grave tonuri ale contestării, capitolul premergător Legendei
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
clasică este cea mai frumoasă, așa cum spune el cu toată convingerea. Și de fapt, a obținut mult mai mult. Zâmbetele melancolice ale celor trecuți de vârsta a doua, examinarea îndelungată a unora care probabil n-au mai ascultat niciodată așa ceva, poticnirea găștilor de adolescenți „cool” în drumul lor spre „mec” și, binînțeles, ochii plini de lacrimi ai mamei, cea care l-a îndrumat de la patru ani spre instrumentele muzicale. Sunetele alternante ale viorii se împletesc în mod neobișnuit cu zgomotele ascuțile
Metrou în ritm de "Bolero" by Toma Teodora Antonia () [Corola-journal/Journalistic/81077_a_82402]
-
o miză politică reală, o ostilitate manifestă, așa cum nu există nici entuziasmul forjat manufacturier din filmul de propagandă. Majoritatea personajelor lui Groșan trăiesc într-un limb, într-un loc uitat de lume, peste ele istoria trece indiferent, fără amintiri, pește poticnirile patriotarde ale învățătorului, Domnul Benea. Caravană cinematografică era un mijloc de propagandă popular în anii '50, prin care filme sovietice și ulterior și cele câteva filme românești, gen Răsună valea (1950) al lui Paul Călinescu, erau difuzate „maselor largi populare
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
Și o să treci de partea ceealaltă Înțelegând că moartea n-are rimă." Într-un remarcabil sonet poetul spune: "Destinul tău e-un petec de hârtie", afirmându-și, nu fără mândrie îndeletnicirea nobilă și trudnică: În lungul șir de nopți și poticniri/ Voi mai compune, poate, un opuscul,/ Și-aștept să mă apropii de crepuscul/ Același rob, aceleiași meniri." Robit poeziei, " În toat-această grea ucenicie" poetul avertizează pe cei grăbiți: "Sonetul nu-i o pară, sus ce cade/ Ca din senin, să
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
cum pîrga cuvintelor mici dă-n floare bogată și rodul va fi pe măsură și că pe ele le vede acum doar ca pe niște omizi pe ele care au străbătut Valea mici și în pîrgă la rîndu-le urmîndu-l fără poticnire prin viclenia tinereții și puterea sîngelui lor clocotind gata să spargă vinele brațelor lor încă fragede cucerind Cetatea bătrînilor lor cu întregul domeniu văzîndu-i așadar prea mare grija pentru noua bogăție ce va să prospere-ntre ziduri ele au hotărît
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
fiu calm (nu bleg!) , să-mi îndrept cuvintele spre mîngîierea proaspătă de-adolescență rătăcită printre oameni, spre înțelegerea strictă a serafimilor... a heruvimilor... Doar leuștean hrănesc eu pentru ei în putini de cristal, nu glumă! De ce aș adăuga numai zbîrnîielile, poticnirile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala zilei chinuite de amurg... Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi smulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, zbuciumînd vraiști cotidiene... întortocherile cîlțoase ale întîmplărilor... palpitațiile cu zvîc de apocalipsă
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
cum pîrga cuvintelor mici dă-n floare bogată și rodul va fi pe măsură și că pe ele le vede acum doar ca pe niște omizi pe ele care au străbătut Valea mici și în pîrgă la rîndu-le urmîndu-l fără poticnire prin viclenia tinereții și puterea sîngelui lor clocotind gata să spargă vinele brațelor lor încă fragede cucerind Cetatea bătrînilor lor cu întregul domeniu văzîndu-i așadar prea mare grija pentru noua bogăție ce va să prospere-ntre ziduri ele au hotărît
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
Vorba lui M. Ivănescu, „orișicîtuși de puțin, contează enorm”... Șoricelul nu e o carte genială, o revelație, dar e o carte foarte simpatică, nepretențioasă fără să fie vulgară, bine scrisă, în general, cu o anumită lejeritate neprofesionistă, dar fără nicio poticnire stilistică. Mă bucur foarte mult pentru că este un volum de povestiri, cu siguranță autorul are mână pentru așa ceva, pentru spații mici, care curg rapid, alert, unele, concentrate, mizând pe un nucleu epic unic, altele, cu schimbări imprevizibile de plan sau
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
această direcție), Simplex este până la urmă cartea unui singur personaj: naratorul, în spatele căruia se simte, cu puterea evidenței, respirația lui Alexandru George însuși. Pe tot procesul creației naratorul se privește în oglindă, își exprimă direct cu nedisimulată autoironie șovăielile și poticnirile iminente scrierii romanului pe care tocmai îl citim. Firește acest tip de autoreferențialitate ironică nu este nou în literatură - nici măcar în literatura română, unde inclusiv cronicarii se plângeau deschis de dificultățile scrierii -, dar ele sunt de fiecare dată privite ca
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
scăpa de gînduri. Prin urmare, apropierea de Muntele din Suflet declanșează demonii. Muntele din Suflet poate să fie un Munte al Nenorocirilor. Tocmai de aceea, în pofida încercării conștiente, muntele, probabil, că nu e atins. Și astfel, prin lente alunecări și poticniri, printre încîlcite profunzimi și printre suprafețe ce atrag și ce înșeală, Muntele din suflet se constituie dintr-o alternanță de gros-planuri și vederi panoramate, din umbre și lumini și din reflecții în ape (fie pure, fie tulburi). Mergi drept sau
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
am crezut". "Patetism", de bună seamă. E convenția acestui joc de-a stilul, la care sînt luați părtași toți cîți au sufletul făcut din aceleași valori. Sigur, jocul se duce cu o anume prețiozitate, cu siluiri, inacceptabile, ale limbii, cu poticniri și cu diferențe de lungime făcute nu pentru potrivirea cu destinatarul - nu cred să existe vreo asemenea intenție - ci pentru a încerca să scrii în feluri diferite despre niște teme care te trag, pînă la urmă, spre un același, singur
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
apoi și fericita Întâlnire cu o Persoană. Beatitudinea e această întâlnire, concretă, individuală, paradoxală, ireversibil schimbându-ne prioritățile și programul prestabilite. Irupția miraculosului în logica zilei. Beatitudinea și beatificarea, trepte spre sfințirea noastră și a celor din jur, nu fără poticniri, ocoluri, dar cu înscrierea pe drumul drept și clar. Ce a reprezentat pentru dvs. etapa Echinox: o anticameră în raport cu Steaua sau o perioadă bine definită în descoperirea de sine; un atelier literar sau o experiență spirituală majoră? Echinoxul a fost
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
la îndemînă. „Responsabilitatea” caldă, avîntată cu care se exprimă inclusiv „alcoolicii tineri”, vorbind despre „viață, așa, în general”, atestă o mirabilă substituție a experienței prin inspirația potatorică. Grație băuturii ia naștere o sapiență orgiastică, cvasimaterială precum o metaforă. Stîngăciile, bîlbîielile, poticnirile se mistuie în fața acestei stihii sufletești, care e o iluminare: „Ea îl vedea stînd cu capul în jos în lumină. / Cu capul în jos pe jumătate digerat, / în lumina ca într-un stomac nesătul. / Și nici noi, Doamne, noi, bătrînii
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
autorul Amintirilor din copilărie nu intenționează să spună, ci spune pur și simplu (...)". Confuzie totală. Întreaga mașinărie critică a căzut pe jos, în bucăți. Fără un motor, demonstrația, și așa haotică, lipsită de minima orientare a unui plan, plină de poticniri și de lacune rămâne să ruginească în mijlocul drumului. Ce s-ar putea recicla? Ar fi, pe alocuri, paginile de analize stilistice cuminți: "dar să nu uităm că pupăza este încă de la început denumită metaforic Ťceasornicul satuluiť, neologismul, în contrast cu Ťlimbať operei
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
legăturii dintre Eminescu și cititori a inclus și eliminarea primelor trei volume de Opere, îngrijite de Perpessicius, tipărite între 1939 și 1944, seria fiind reluată abia în 1952 (nu fără o critică la adresa prefeței, taxata de Petru Dumitriu drept o "poticnire", prea puțin politizate, necorespunzătoare cerințelor, în acel moment exacerbate, ale politrucilor culturali) și terminată abia după încă patru decenii. Cel dintîi exeget care a apelat la procedeul asimilării "proletare" a poetului a fost însuși Călinescu, care a pus accentul, "în
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
este un brevet de invenție. El a creat "româna-cu-prostii". Este un dialect în care își scrie versurile, orgolios, cu multă gălăgie făcută în jurul eternelor ipocrizii și locuri comune, de-o brutalitate uneori redundantă. Impresia de asocieri involuntare, care "curg" fără poticniri, este una construită, dar nu întotdeauna suficient de bine ținută sub control. "Criticu'" este un personaj care "bea numa' vermuturi, dulcegării", pe cînd poetul trebuie să facă în așa fel încît să spună lucrurile pînă la capăt. Fonoteca de aur
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
și absolută. Azi, „starea economică precară, lipsurile cotidiene” s-au reinstalat, situația fiind iarăși deteriorată și orizontul posomorât. Vinovatul e mai greu de identificat, forfota centrelor de interes ia forme amețitoare. Teoria „creierelor spălate” e un subterfugiu pentru a scuza poticnirile celor două decenii de democrație. Mișunul diabolic al securiștilor în toate straturile societății - o concesie făcută modei descărcării de vină. Amestecul de absurd și normalitate al țărilor din Est nu e integral opera comunismului. Zicala din diplomație e valabilă la
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
pare să-și fi pierdut legea morală și cerul cu stele în egală măsură, sensurile nu s-au bulucit să locuiască teritoriul intim al proaspătului eliberat de tabu-uri. Orice regim poate fi descompus până la a-i evidenția derizoriul, inconsecvența, poticnirile. Ambele romane citite, traversat și aticul, și subsolul, clădirea prinde contur, se preface în agora și invită la dezbateri. Fie și furtunoase.
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
nu va fi dat de rușine." 7. Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, "piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului"; 8. Și "o piatră de poticnire, și o stîncă de cădere." Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvîntul, și la aceasta sunt rînduiți. 9. Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfînt, un popor, pe care Dumnezeu și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
zadar harul lui Dumnezeu. 2. Căci El zice: "La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mîntuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mîntuirii." 3. Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. 4. Ci, în toate privințele arătăm că suntem niște vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strîmtorări, 5. în bătăi, în temnițe, în răscoale, în osteneli, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
părerea. Mai bine hai să încărcăm, pentru că ce-i făcut îi bun făcut - a răspuns Hliboceanu. Ca de obicei, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, iar Hliboceanu muncea cu ceilalți la încărcatul săniilor. Ninsoarea curgea fără niciun semn de poticnire. Când săniile au fost acoperite cu țoluri, pentru ca grâul din saci să nu se ude, s-a auzit glasul lui Hliboceanu: Sunteți gata de drum, oameni buni? Gata, gata - au răspuns cărăușii în cor. Atunci să-i dăm drumul, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]