104 matches
-
care mi le-a provocat sunt măndria zilelor mele, un dezastru nesperat, un iad care mă răscumpără în proprii-mi ochi”, aspect pe care îl concede și S. Barsacq: „întreaga mișcare care traversează opera (sa), este aceea a unei căutări poticnite a lui D-zeu”. În postura de „supraviețuitor al sinelui”, Cioran prin scrierea teologiei sale negative, afirmă o profesiune de credință: „vrea să-l distrugă pe D-zeu doar ca să-i aparțină Lui cu totul, redat fiind astfel sieși însuși
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
i-a produs-o textul. Mai mult, l-am și asigurat imediat că, în buna mea intenție, n-am vrut decît să contribui la augmentarea legendei sale. Bine, bine, dar cum... a căzut replica maestrului. Cu dicția aceea inconfundabilă, ușor poticnită atunci cînd ilustrul om era marcat emoțional. Ar fi putut în stilul atît de la modă atunci printre bucureșteni să răspundă pipărat argumentului meu, dar n-a făcut-o. Ca unul ce venea din cealaltă Românie, a crezut că e suficient
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pusă cortina muzicală pentru începerea emisiunii "Vremea capodoperelor", mă reped ca apucatul să închid pentru a nu-i auzi vocea țopescalintată a unei vînzătoare de floricele-n Giulești. Cum, la fel, mă reped cînd, pe același post, se ivește pedala poticnită a cuiva care se recomandă, brrr, Atila. Vocea prostului poate fi foarte bine atribuită unui comentator de fotbal autohton care, la marcarea golului dinamovist, urlă goooool! în manieră maracană. Vocile imbecil timbrate gros ale spoturilor publicitare cu detergenți, pamperși sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
util și toate se amestecă, singurul scop fiind obținerea unei rețete inedite, romanul absolut. * Discursul slobod, clar și dezinhibat de tabu-uri: limbajul romanesc se colorează cu registre dintre cele mai variate, de la argou la descrieri necenzurate de senzualitate. * Textul poticnit, narațiunea dezlânată și întreruptă: prezentul nu numai că nu are speranță de viitor dar și înaintează greu, sprijinindu-se cu toată greutatea pe un trecut care e readus în real cu contorsiuni mai mult decât ocolite. * Finalul la întâmplare: opera
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]