4,088 matches
-
ele, Dar imima ți-e plină, De-un gând necruțător, Că vei rămâne veșnic Un singur călător... DORINȚĂ Simt focul cel amarnic trosnind în gândul meu Și mă gândesc într-una să-l sting nu-i așa greu, Să-mi potolesc simțirea cu minunate stele, Să îmi hrănesc uimirea cu una dintre ele. Să-mi amintesc mereu cum nopțile sunt grele, Când nu am strălucirea, când nu sunt ale mele... LĂCOMIE De ce să te oprești la una dintre stele, Când iți
DORINŢĂ (VERSURI) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/george_nicolae_stroia_1464168479.html [Corola-blog/BlogPost/378945_a_380274]
-
una dintre stele, Când iți dorești cu foc să nu ai nopți mai grele ? De ce nu le culegi pe toate de pe cer Să nu mai fii tot timpul un simplu grănicer ? Ce mai aștepți acum ? Să faci un legământ ? Hai, potolește-ți setea de cer chiar pe pământ... --------------------------------- George Nicolae STROIA Elev - clasa a IX-a Liceul Teoretic „Emil Botta” Adjud, Vrancea mai 2016 Referință Bibliografică: George Nicolae STROIA - DORINȚĂ (VERSURI) / George Nicolae Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972
DORINŢĂ (VERSURI) de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/george_nicolae_stroia_1464168479.html [Corola-blog/BlogPost/378945_a_380274]
-
pun la grea încercare? vreau să-ți văd intuiția și adevărata intenție uite îți dau un indiciu: știi că îmi place simplitatea aș dori să-i găsești profunzimea la mine nu există luptă între gânduri. haide lasă-ți orgoliul baltă potolește-ți setea de răzbunare ironia păstrez-o pentru mai târziu când vom dansa și mă vei călca pe picioare ... dar știi ce? n-ar fi mai bine să înveți alfabetul iubirii și apoi să trecem la fapte? Referință Bibliografică: Elegie
ELEGIE PENTRU UN ÎNDEMN de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Elegie_pentru_un_indemn_vasilica_ilie_1384191939.html [Corola-blog/BlogPost/363186_a_364515]
-
minunate. După ce glandele noastre sudoripare s-au revoltat îndeajuns pentru o singură seară, din pricina muzicii mult prea ritmată, tinerească, ne-am retras discret pe o terasă cu vedere către mare. Un suc rece și o înghețată ornamentată șmecher ne-au potolit setea biologică, care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
sat să-l mai străbat să-mi mai revăd din dragii dascăli, ce să fiu om, m-au învățat. Și orice pas de glie-mama să-l simt sub tălpi, pășind ușor să mă încarc cu energie și să-mi mai potolesc din dor... Referință Bibliografica: Iarbă de acasa / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anișoara Gurău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IARBA DE ACASA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/elena_aurel_1466935480.html [Corola-blog/BlogPost/368541_a_369870]
-
în pieptul lui păros. Se minuna cum această imagine a unui corp de bărbat, lipsit de orice veșmânt, putea să trezească în ea atâta plăcere și speranță. - Iubitule, te-am așteptat cu nerăbdare să te hrănești din mine, să-ți potolești setea de fericire, cu iubirea ce o port adânc înrădăcinată în acest trup tânăr și dornic de alintare. - Așa voi face, iubito, mi-este foame și-mi este sete de a te mângâia ca și cum mâine aș pleca undeva departe și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391960704.html [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
autentifică și le controlează pe toate. Cumpătarea, dreapta socoteală, perspicacitatea, gândirea logică, sănătoasă, opusul exceselor și al excentricității, bună cuviința și echilibrul spiritual. În schimb, stresul, neliniștea și compromisul sunt de la diavol.Evagrie Monahul spune: “virtutea este hrana sufletului”. Ea potolește pornirile rele ale omului, înlătură ispitele, îl face pe creștin slobod de păcate și rodește în sufletul lui binele cel dătător de mântuire. Ea îl face pe creștin plăcut lui Dumnezeu, mulțumit în viața pământească și fericit în viața viitoare
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Echilibrul_arta_de_a_trai_stefan_popa_1384877757.html [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
mult decât celelalte. Își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiune de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiin o plutire deasupra apei ; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se scutura surprinsă, potolindu-se apoi, recunoscându-l. Aici, în acest loc, mai mult ca oriunde, simțea și va simți întodeauna că dragostea îi este împărtășită...’’ Scriind, și-a regăsit liniștea ; scriind și-a însămânțat neliniștea, o neliniște de o cu totul altă factură
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473849178.html [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
apa vie... Viața-n echilibru este-a ei simbrie. „Fără apă cine-ar mai trăi? ... ” Zise înțeleptul, și se sprijini În toiagul sfânt, de Moise purtat; Care,-odată-n piatră, atunci când a dat, Apa cea sfințită curgea ca argintul ... Setea-și potoleau oamenii, ce gândul Demult toți și-l luase; fiecare-n parte Așteptau sfârșitul, simțeau a lor moarte Care... nemiloasă, venea înspre ei; Se ducea speranța cu a ei scântei Cerul era-n flăcări, oamenii jeleau, Apa dispăruse, de sete piereau
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_cumpa_marin_voican_ghioroiu_1377420346.html [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
adâncul sufletului meu confuz. S-a întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopții, în acel vis care începe acolo unde sfârșește reveria și unde sufletul și lumea, amestecate în una și aceeași atârnare, rătăcesc ignorând frontierele și determinările? Noaptea se potolea saturată de senzualitatea animalică a tăinuitelor fantasme și el se întinse pe pat, cu mâna stângă lipită de trupul relaxat, cu dreapta îndoită deasupra capului, cu degetele răsfirate pe perină. Respira ușor și din când în când, cu o ritmicitate
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1405515581.html [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
plină lună iulie se mai puteau simți. Gâtul i se uscase, dar n-ar fi băut pentru nimic în lume din sticlele cu băuturi răcoritoare, pline așa cum știa, de tot felul de chimicale. Și apoi nici nu i-ar fi potolit setea. Apa carbogazoasă nu îi plăcea, iar gustul fad al apei plate îmbuteliate în sticle de plastic, cu toată „puritatea” pe care o susțineau reclamele, o făcea să se gândească la ceea ce în poveștile copilăriei purta denumirea de „apă moartă
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ceasca_de_ceai_tania_nicolescu_1358626587.html [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
Străduindu-se să asculte avalanșa de întâmplări lipsite de importanță pentru ea, Eliza se întreba când și unde mai reușea mama să le afle pe toate și oare de ce le dădea atâta importanță. Ceaiul era cald și setea i se potolise. Și privndu-i chipul ce se anima, parcă întinerind cu câțiva ani pe măsură ce povestea, începea să înțeleagă că toate acele personaje despre care mama vorbea, erau firele ei nevăzute care o legau de viață. Uneori, privindu-i mișcările ce deveniseră ușor
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ceasca_de_ceai_tania_nicolescu_1358626587.html [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
țăndări, acoperișul se zgâlțâi puternic, iar țiglele săreau prin aer și pocneau în ogradă ca niște artificii. Într-o criză nervoasă, Pătru smulse pușca din cui. Instantaneu Elena se năpusti asupra-i: - Nu, Pătrule! Nu trage! - Am să-i ucid! - Potolește-te! - țipă încercând să-i smulgă arma. Nu poți împușca un duh! - Trage, Pătrule! Trage! - auzi o voce răgușită de afară. Din încrâncenare arma se descărcă. Glontele țâșnei prin tavan, iar prin gaura făcută apăru capul unui șarpe cu limba
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
-Poftiți la masă! -Femeia a pus platoul pe măsuță, iar bărbații înfometați au onorat cum se cuvine bucatele aduse cu dragoste de femeie, cu mare poftă au mâncat tot ce a fost în cele două farfurii. Abia după ce și-au potolit foamea, iar Florin s-a încălzit, au început să vorbească despre problemele lor. Într-un târziu copilul s-a retras în dormitor, îl plictisiseră discuțiile iscoditoare cu bătrânii, voia să se uite la televizor, preferate lui erau desenele animate. După
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1488611974.html [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
Își punea mereu întrebarea: ”cum a putut trăi viața searbădă și dezordonată când aproape de el, dar nevăzută, trăia această ființă care acum devenise parte indestructibilă din el?„ Zbierea turba, se plimba furios prin birou, în drumul lui dus-întors, pentru aș potoli furia, arunca tot ce prindea, fie că era scaun, scrumieră sau dosare. Vestea internării lui Corcoduș îi dăduse planurile peste cap. Deși se afla de o lună în spital, unchiul lui Gilă nu se vindecase. Investise bani în mituirea celor
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1488611974.html [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
va ajunge la fereastra noastră și va râde în voie de noi pentru că, sub focul lui, oceanele ni s-au evaporat. Poetul național, Mihai Eminescu, în multe poeme, are ca sursă, pentru perspectiva lirică pentru care optează, dorul. A-ți potoli dorul, altă expresie specifică poporului, înseamnă a-ți împlini visul. Paradoxal, împlinirea va reduce intensitatea sentimentului care te-a conectat la impresia de fericire. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Despre dor, de D. Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/despre-dor-de-d-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339514_a_340843]
-
din Facultatea de Psihologie și Științele Educației Prin prezenta scrisoare vreau să vă anunț demisia mea din Senatul Universității „Al. I. Cuza”, după aproximativ un an în care am adunat multă frustrare și nu puțină mânie. Tocmai pentru a mai potoli mânia, am preferat să amân anunțarea acestei decizii pe care am luat-o înaintea ședinței de Senat de pe luna martie. Nu am venit la ședința cu pricina că să evit o reacție nepotrivită. Acum, o pot anunța în calm. Motivele
SCRISOARE DE DEMISIE DIN SENATUL UNIVERSITĂŢII de LIVIU ANTONESEI în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Liviu_antonesei_scrisoare_de_liviu_antonesei_1365581103.html [Corola-blog/BlogPost/345814_a_347143]
-
că-mi trăiesc absurdul în fiecare zi,/ singura realitate de altfel/ în stare să-mi spele zidurile de singurătate,/ și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii /cam din același motiv/gustă din moarte pînă la capăt.../ Și nimic nu-mi potolește dorul de tine...” Sublimul corespondențelor evidențiază un suflet care râvnește pasiunea propulsată la nivelul unei arte de a iubi: la fel ca în pittura di tocco a lui Francesco Guardi, ritualul erotic implică contemplarea, atingerea și imortalizarea simultană a detaliilor
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Volumul_antologic_vade_mecum_vino_cu_luminita_cristina_petcu_1344710272.html [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
minunate. După ce glandele noastre sudoripare s-au revoltat îndeajuns pentru o singură seară din pricina muzicii mult prea ritmată, tinerească, ne-am retras discret pe o terasă cu vedere către mare. Un suc rece și o înghețată ornamentată șmecherește ne-au potolit setea biologică, sete care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
pufoasa lumină! Ca-n cuibul cald al sânului matern. Cine se odihnește în el are parte de dulceața naturală a laptelui cald, gâlgâind cu spume în gura pruncului nesățios, care smocăie cu voluptate. Da, versul ne poate hrăni, ne poate potoli setea, oferindu-ne chiar, vitaminele trupești și sufletești de care ducem lipsă. Ca să nu mai vorbim de stările de emoție care ating beatitudinea, prilejuite de frumusețea genuină a creației din jur, și de măiestria cu care sunt alcătuite versurile, de
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
jos? Cu o mașină roșie, tanti! Nu mai insistase, văzând-o așa de fericită. Soneria de la ușă îi întrerupse firul gândurilor, cu țârâitul strident și nervos. Alergă la ușă, unde Violeta i se prăbuși în brațe. Plângea cu sughițuri. - Hai, potolește-te! Dă-mi haina, geanta și...descalță-te! O, da’ ce rochie frumoasă! Trebuie să mergi la o petrecere? - Petrecerea mea s-a terminat, tanti! Poate și viața, șopti Violeta, ghemuindu-se într-un colț al canapelei din sufragerie. Și
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1486067607.html [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
luă agale la vale pe o cărăruie. În zare, pe golul alpin, zări o stână părăsită. Trecu de ea și coborând prin arșița soarelui spera să pătrundă în curând în pădurea deasă de brad să se răcorească și să-și potolească setea cu apă rece de izvor. Dar spre surprinderea sa pădurea era defrișată alandala. Puțin mai la vale văzu un lac și se grăbi ca să facă o baie. Dar cu cât se apropia cu atât un miros de cianură se
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1397138397.html [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
ochii injectați, tulburi, a țipat înfiorător: --Nu vă apropiați, că vă iau gâtul! Și a-nceput să dea cu coasa-n jurul lui. Speriați, oamenii s-au oprit la câțiva metri, rugându-l să se liniștească. Poate s-ar fi potolit, dacă Fane Mutulache, vecinul de vis-a-vis, cu o sticlă în mână pe care o tot mirosea, nu ar fi intervenit cu voce răstită: --Ce-aveți, mă, cu el? Eu l-am văzut pe Tache cum i-a dat foc. Uite și
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1437275530.html [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
uitare, corbii croncăne în somn, numai spicele rămîn în urmă pînă trece iarna neștiutoare, albe-n creștet și zburlite, ținînd loc de mîngîiere în stilul lui Guardi deși mi-ar fi plăcut să fii tu acela! Și nimic nu-mi potolește dorul de tine oricîte argumente pioase aș îngrămădi în esența din urmă a lucrurilor, m-am convins de asta cu ochii mari deschiși putin oblic si verzi. Iar pentru a vedea bronzul sarde răspîndit în volute nu e nevoie să
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Uscatul_gol_al_oaselor.html [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
de Mărășteanu! Acum trebuie să ocolim. Cum, adică, să mergem numai pe drum? Păi să nu te superi? Tractoriștii l-au reclamat la patronul lor,inginerul Mișu Casapu, iar ceilalți din comună, la primar. Ambii le-au promis că „îl potolesc eu!” Dar niciunul nu s-a ținut de cuvânt. Își dădeau seama că nebunul nu e prost. Trebuia, totuși, pus la punct. -va urma- Referință Bibliografică: S.R.L. AMARU -5 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1606, Anul V
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1432574206.html [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]