165 matches
-
cilindrică de plastic, având înăuntru o licoare concentrată cu detergent. Lecția Maharajahului fusese, însă, impecabilă: aceea că poveștile sunt cele mai adevărate și binefăcătoare prietene ale noastre, ale tuturor. Anii au trecut și pe la treizeci de ani devenisem într-adevăr povestitoare profesionistă, chiar dacă nu știam încă să spun poveștile atât de bine precum "unchiul" meu de odinioară. În orice caz, uitasem complet de Maharajah, care zăcea într-o gaură de memorie. Știu că era duminică după-amiaza și că mă pregăteam să
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
fierbinte, servit întotdeauna în pahare de sticlă și sorbit prin cuburi de zahăr. Nimic nu mai exista acum: nici mama, nici tatăl, nici samovarul adus de bunica lui din Rusia în New York. Acesta se pierduse de mult. Bunică-sa, altă povestitoare! Și ce povești! Odată cu samovarul a adus cu ea o grămadă de superstiții, întunecate și minunate, pe care el, copil fiind, le acceptase fără să crâncnească. O surprinsese odată pe mama lui reparându- i haina pe care o purta; s-
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
obligă să se descopere și să se accepte așa cum e. Romanul e valoros mai ales prin reflecțiile la care te îndeamnă: despre identitate și alteritate, despre loialitate și aventură, căutare și acceptare. Susan Sontag este, însă, înainte de orice o excelentă povestitoare. Cartea e construită simplu, din dialoguri și comentarii auctoriale, aparte-uri ale vocii narative, fără tehnice postmoderniste, fără complicații și ambiguități formale. Vocea narativă aparține unei persoane care o cunoaște pe Maryna la o petrecere unde fusese invitată întîmplător și
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
din spital. Spitalul amorului. Un fel de carnaval cu nebuni de treabă și sectanți inimoși, cu fete mici scriind la ziar fiindcă mama lor este alcoolică (se întîmplă în Fabrizia, ultimul capitol din carte). Ambiguități. De fapt, scene de epopee (povestitoarea, aceea de la început, traduce epopei) prefirate într-un desen animat absurd și crud, despre o copilărie făcută, mai ales, din vise vîndute în talcioc. O copilărie (și o viață...) de lucruri mărunte, dar încîlcite, de mascarade periculoase, sub golul unei
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
un pustiu) și-n numele căruia desparte lumea în alb și negru absolut face din păcate ca-n spatele mai tuturor afirmațiilor Ilenei Mălăncioiu să stea o judecată morală (și are o limbă foarte ascuțită). Însă, cu toate că nu e o povestitoare de vocație (așa cum e Preda), istoriile ei, luate cum grano salis, sînt dintre cele mai interesante din unghiul istoriei literare: pe de o parte formarea ei ca poetă, prieteniile și inamicițiile, contextele sociale și literare ale debutului ca poetă, bătăliile
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
apăsător, care îți îngreunează limba și îți slăbește simțul observației. Cînd cineva apropiat îți moare, elocvența e inutilă și talentul e neavenit. Dar la Mihaela Stănișor lucrurile au luat-o pe alt făgaș: moartea mamei i-a trezit virtuți de povestitoare, ca într-o izbucnire a traumelor din copilărie. Numai că amintirile de aici nu sînt ale copilei de atunci, ființă necizelată și spontană, ci ale scriitoarei de azi, intelectuală trecînd totul prin filtru cult. Rezultatul e o proză vie, neașteptat
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
ceva mai ciudată, «lovită la propriu», o boală probabil extremă”, care, într-o gară oarecare, îi povestește altei „tipe” despre sora ei, dintr-o provincie din nordul țării, „soră ce avea comportament de călugăriță”. Sora respectivă, profesoară de franceză, continuă povestitoarea, „i-a făcut praf pe elevi”, dar și pe ea, „handicapata familiei”, deopotrivă „tipacarescriecusânge”. Nu lipsește din context nota de autoderiziune, pentru că povestitoarea ne spune despre ea însăși că vorbea „oarecum cu grijă și emfază” (se ascunde, de fapt, sub
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
o provincie din nordul țării, „soră ce avea comportament de călugăriță”. Sora respectivă, profesoară de franceză, continuă povestitoarea, „i-a făcut praf pe elevi”, dar și pe ea, „handicapata familiei”, deopotrivă „tipacarescriecusânge”. Nu lipsește din context nota de autoderiziune, pentru că povestitoarea ne spune despre ea însăși că vorbea „oarecum cu grijă și emfază” (se ascunde, de fapt, sub un alt mod de a se exprima, care n-ar fi cel propriu), iar portretul pe care și-l face nu e nici
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
palatť. După decenii: ŤFurtunile prin veac topiră varulť, iar pe zid se ivește numele adevăratului creator, arhitectul Sostrat din Cnid. Cu versuri laborios expresive, ŤFarulť este al doilea poem al meu din 1967 care se surpă în iscusință versificatorie și povestitoare... Sar peste vreo zece pagini de carte, pentru a ajunge la scurtul poem ŤCatargť - unul din cele mai concentrate din câte am scris în acea perioadă. Cititorul va remarca faptul că doream atât de tare să-mi stăpânesc discursul liric
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
îi pria penumbra, scofîlcit brusc, ca o fotografie sepia în plină lumină. Față de el, decoupage-ul amintirii fixe și chinuitoare, joacă, mai mic, mai mare, în față, în fundal, un alt triunghi, cel al tinerilor, Alexandra, Mihail și, să spun așa, povestitoarea. Pe ea, ultima, reținem bine cum o cheamă aproape de sfîrșit, din ,dedicația" bătrînei pe cutia cu vechi scrisori: Tia Predescu. Tot cu T... Cele două perechi (de cîte trei...) se suprapun și se despart ca lucarnele tăiate în laturile opuse
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
Gabriela Melinescu S-a spus despre scriitoarea pentru copii, Astrid Lindgren, că este o "mătușă povestitoare", dar acum se descoperă că ea a fost cu mult mai mult decât asta. Literatura pentru copii deține un rang înalt în Suedia, cărțile scriitorilor pentru copii sunt recenzate în marile cotidiene și desenele însoțitoare sunt reproduse și comentate. Astrid
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
decât asta. Literatura pentru copii deține un rang înalt în Suedia, cărțile scriitorilor pentru copii sunt recenzate în marile cotidiene și desenele însoțitoare sunt reproduse și comentate. Astrid Lindgren, fetișcana de la țară, n-a vrut niciodată să fie o "mătușă povestitoare" sau un "monument național" și nici să dobândească Premiul Nobel sau alte premii, știind că tot ce strălucește, pălește repede, așa cum n-a disperat nici când prima ei carte, scrisă despre "Pippi Ciorap Lung", i-a fost refuzată de marea
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
jurnal, în locurile cele mai neașteptate: pe partea interioară a ușii unui garderob și sub băncile de pe balcon. Este vorba de notații spontane despre vreme, mișcarea norilor, zăpadă și ploaie, care aduceau multă liniște și fericire poetului contemplativ din ființa povestitoarei pentru copii. Astrid Lindgren a ales de la început Copilul, încă din timpul când ea nu se desprinsese de copilărie, înfruntând blamul de a nu fi ca toată lumea, conștientă că poartă în ea un copil etern cu toate jocurile și suferințele
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
și confundă gulagul cu gulașul. Nu devine patetică nici când împrejurările o cer. O unică excepție: bunicul adevărat reușise să trimită din lagărul de tranzit de la Drancy o farfurie de tinichea pe fundul căreia scrijelise un desen și câteva vorbe. Povestitoarea spune: „Nu poți să privești această farfurie. Are o putere infinită. O scoți din dulap și plângi.” Acea farfurie de tinichea fusese un semn trimis din infern. La rândul său, Janusz Korczak e tulburat și el de un asemenea semn
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
orientale, studiate de scriitorul Vargas Llosa cu acribie filologică. De ce a simțit acesta nevoia să se oprească asupra poveștii Șeherezadei? Ne-o spune chiar el, în eseul Depănând povești, ce precedă, în ediția românească, textul piesei: „cu harul ei de povestitoare desăvârșită, Șeherezada reușește să-l umanizeze pe barbarul care era doar instinct și pulsiune înainte de a-i deveni soț, revelându- i tainice virtuți omenești. Trăind și tânjind după vieți imaginare, îl îmbie pe calea civilizației.// În istoria literaturii nu există
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
și alți patru băieți-colaboratori organizați ca un mic corp de gardă. La acesta se adaugă și prezența a patru femei mai în vîrstă (Duclos, Champville, Desgranges, Martaine), la fel de corupte ca și cei patru atotputernici, dintre care trei joacă rolul de povestitoare, iar una le acompaniază la pian, reflex parodic sadian cu privire la protocolul curtenesc al povestitorilor din Decameronul lui Boccaccio. Tinerii sechestrați într-o vilă sunt obligați să respecte un regulament foarte dur, care interzice orice formă de manifestare religioasă prin pedeapsa
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
utilizarea forței brute, ci programul savant de dezalcătuire a ființei umane, transformarea ei într-un deșeu. Sistematizarea, disciplinarea, programul fascinează, fiecărui act, fiecărui detaliu îi este atribuit o semnificație precisă, integrat într-o Ťarmonieť artificială, caricaturizînd ordinea domestică a burghezului. Povestitoarele sunt îmbrăcate corect, chiar cu distincție, ca și acești gentlemani sadieni, aluzie a respectabilității burgheze conlucrînd la desfășurarea monstruozității. Distrugerea se face cu artă, poveștile pornografice sunt însoțite de partitura pianului, povestitoarele ușor fanate apelează și la coregrafie, iar cenaclul
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
o Ťarmonieť artificială, caricaturizînd ordinea domestică a burghezului. Povestitoarele sunt îmbrăcate corect, chiar cu distincție, ca și acești gentlemani sadieni, aluzie a respectabilității burgheze conlucrînd la desfășurarea monstruozității. Distrugerea se face cu artă, poveștile pornografice sunt însoțite de partitura pianului, povestitoarele ușor fanate apelează și la coregrafie, iar cenaclul scatologic este punctat de intervențiile și comentariile celor patru dezaxați care se reunesc și în particular pentru a filozofa pe marginea operei lor. Principiul de funcționare al confreriei este simplu, enunțat în
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
într-un conflict tată-mezină, religios, dar, în fond, de viziune asupra lumii, apoi într-unul domestic între mamă și fiul Tinu („trădător” prin căsătorie), extins treptat și împotriva fiicelor, Ana și Tabita. De aceea, arheologia memoriei pe care o inițiază povestitoarea este comparată cu „ruperea crustei maronii de pe-o rană”, „sub care mocnește, portocaliu, gros ca smântâna, puroiul” din carnea trecutului. La amintirea atmosferei „de catastrofă” din casă, se adaugă acelea ale nenumăratelor frustrări și suferințe, cu efect de glaspapir
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
Bulai (1879-1968) sunt puse pentru prima dată, integral, la dispoziția cititorilor prin Editura Aristarc, în ediție bilingvă, franceză-română, traducerea aparținând Elenei Bulai. În Umbre și lumini ( Amintirile unei prințese moldave) autoarea își asumă o intenție artistică, acceptându-și rolul de povestitoare, chiar dacă nu vrea să pozeze în scriitor. Peste patru sute de pagini pot constitui o sursă documentară pentru cititorul interesat de evoluția societății românești și din alte părți, de-a lungul unui secol, de pe la 1850 până în 1958. Dar importantă este, în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
ani pierzându-și deja ambii părinți, cea care l-a crescut a fost bunica, Ana Peiov, căreia îi poartă un respect deosebit și căreia îi datorează mult din ceea ce a devenit mai târziu. Bunica sa, deși țărancă simplă, era o povestitoare deosebită. La nunțile din sat de atunci, care durau 3-4 zile, ea le povestea copiilor tot felul de întâmplări fantastice cu balauri și demoni, care erau atât de credibile, încât micuților le era teamă să mai iasă afară. De la ea
Agenda2004-16-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282303_a_283632]
-
a fost distinsa cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, iar în 2007 Doris Lessing a devenit a unsprezecea femeie căreia i s-a decernat premiul Nobel pentru literatură, informează theguardian.com. Comitetul Nobel a ales atunci să recompenseze "povestitoarea epica a experienței feminine, care, cu scepticism, ardoare și forță vizionara analizează o civilizație divizată", a indicat într-un comunicat remis la momentul respectiv Academia suedeză. Doris Lessing a fost și cel mai în vârstă deținător al premiului Nobel pentru
Doris Lessing, cea mai în vârstă laureată a Premiului Nobel, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55133_a_56458]
-
de profesorul Bazil Dumitrescu, dascălul care i-a avut elevi pe Damian și Octavian, și în curtea căruia a avut loc fatidica întîlnire din 8 iulie 1940. Prin urmare, firul narativ se desfășoară pe trei planuri: Valentin Dumnea (prima verigă povestitoare) pune în pagină ceea ce Bazil Dumitrescu (a doua verigă narativă) îi împărtășește din memorie în marginea dramei (a treia verigă) celor doi colegi de liceu. În felul acesta „duhul povestirii“ de care e posedat Bazil Dumitrescu trece asupra naratorului. La
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
întîia dată că i se spunea Balena. Doica mea fusese poreclită, nu se știe de cine, Balena, din pricină că plutea prin aer, se rostogolea în avalanșă cu greutatea ei moale, albă, de femeie bătrînă" la ,faptele" care o atrag, brusc, pe povestitoare, franjurîndu-i, astfel, povestea: În Persia zilelor noastre se mai nasc uneori, nu se știe de ce, cîini cu trei picioare" sau ,Cele mai frumoase balene sinucigașe apar pe malul oceanului în luna mai." Prima parte, care ,prefațează" Nebulon-ul propriu-zis, făcută, ca
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
liceu de fete din Copacabana. Mi-am luat inima în dinți și i-am telefonat. Din fericire, când ne-am intâlnit mi-am dat imediat seama că e o ființă jovială și plină de naturalețe, și mai ales o excelentă povestitoare. De la bun început am știut că talentul de a povesti nu era un har exclusiv al scriitorului, ci mai curând o trăsătură distinctivă a familiei, cum am putut constata ani de zile în cursul întâlnirilor cu părinții, frații și surorile
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]