2,756 matches
-
în text, greu accesibil unui cititor deloc în temă cu dilemele teoretice ale cercetării de teren, căruia cartea, sînt convins, i se va înfățișa la fel de interesantă. Patru sînt personajele cărții. Moș Gheorghe Adam, fost notar, are 99 de ani împliniți. Povestitor inegalabil și personalitate de necontestat a satului, el e gazda autoarei, care notează: „Seară de seară, după fiecare jurnal de televiziune, se iveau istorioare cu tîlc ce dădeau alt sens, mult mai plin de miez, evenimentelor fierbinți din Capitală sau
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
dădeau alt sens, mult mai plin de miez, evenimentelor fierbinți din Capitală sau măruntelor întîmplări de peste zi. Era o experiență cu totul inedită pe care, ca folclorist, o trăiam cu o imensă satisfacție, descoperind, cu fiecare înregistrare sau notă, un povestitor de excepție.“ De la el, cititorul află istorioare cu poantă, pe care doar localizarea precisă le oprește să nu fie snoave, și ascultă amintirile unei vieți mult încercate. Sînt „povești“ cu activiști de partid, cu anchetatori și experți veniți să caute
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
deținut politic, Gheorghe Mâșcă. El povestește despre „obsedantul deceniu“ și despre detenția de la Gherla - o tulburătoare mărturie despre anii de început ai comunismului. În același iunie torid din vara lui 2000, autoarea ajunge la Ioan Spânu, cel de-al patrulea povestitor, a cărui istorie de viață o aflase mai înainte, de la ceilalți interlocutori. Nu e nevoie de nici un pretext, de nici o întrebare, ca bătrînul să înceapă să spună, cuminte, cu vocea calmă, dar plină de forță, cum a „pietrecut în Războiu
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
și incomode. Protagoniștii cărții sale răspund sec și dezinteresat la acestea. Renunță la chestionar și renunță la statutul de intrus pe care cercetătorul l-a avut dintotdeauna în interiorul comunității pe care a studiat-o. Devine ascultător, privitor și, la rîndu-i, povestitor privilegiat. Sînt de aceea nevoit să reformulez o afirmație. Cinci sînt personajele cărții. Autoarea pătrunde în casele personajelor sale, pătrunde în lumea lor. Jurnalul de cercetare din carte e un discurs teoretic, de gradul doi, despre schimbul de roluri dintre
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
devine în sine o metodă. Infidelitatea trebuie înțeleasă ca fidelitate. Nespuse, alte povești se citesc în carte: „Poate cîndva - mărturisește autoarea - voi reuși, trecînd peste prejudecăți deontologice, să aștern pe hîrtie acele povestiri pe care le-am dăruit gazdelor și povestitorilor mei... Sau, poate, dintre cei intervievați, cineva din satul băcăuan, va deveni din observat observator, ori colaboratorul meu privilegiat, exegetul povestirilor mele.“ Nu cu alte cărți de istorie orală o să compar Transcrierile infidele. Mă gîndesc la un roman, la Povestașul
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
adresare. Și o încercare supravegheată de a alunga din interpretare ispita frivolității, căci, dincolo de etichetele purtate de fete, se găsesc o sumă de povești, drame, lacrimi, violență. Încercare parțial izbutită. Ce se va întîmpla după această frumoasă și serioasă Gală, povestitorul nu știe să spună. Voi reveni, curînd, cu finalul dansat al săptămînii mele cu Casandra. Pe care l-am ratat la momentul cu pricina. A șasea seară, duete shakespeariene regizate de studenții-absolvenți și coordonate coregrafic de Roxana Colceag urmează să
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
ba, chiar te obligă parcă să scrii. O asemenea carte frumoasă, apărută în 1983 la Editura Muzicală este 9 caiete albastre scrisă de brăileanul Mihai Berechet, actor de talent și regizor înzestrat. Pe lângă faptul că Mihai Berechet este un minunat povestitor, al cărui verb ironic cucerește și temperează sentimentala rememorare a propriei vieți, 9 caiete albastre (ce titlu inofensiv) înseamnă traiectoria dramatică a omului de teatru, pe deplin dăruit artei, dar întâmpinând o piedică neprevăzută specifică timpului trăit în comunism, pentru
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
apropiere a lui Marius Chivu de unul din marii noștri clasici, într-o vreme în care tinerii noștri critici aflați în arena actualității nu au nici o relație semnificativă cu istoria literaturii române. Într-o literatură dominată, în sectorul epic, de povestitori, Mihail Sadoveanu e campionul absolut: cel mai productiv și cel mai artist. Are rivali, de la Neculce și Creangă la Voiculescu și Bănulescu, dar nu are egali. E o banalitate să afirmi despre Mihail Sadoveanu că e un maestru al povestirii
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
și literatura în cadrul unei povestiri cu mult mai mari. Ei știu cel mai bine că dincolo de arhitectul unor structuri narative complicate, deopotrivă cu tuneluri și subterane întunecoase și cu bolți și turnuri amețitoare, Mircea Cărtărescu poate fi și un minunat povestitor. Dintre cei simpli, cu umor, voce blândă care te fură în spunerea poveștii. Cele câteva istorii "personale" (rețineți ghilimelele) se află, cum sugeram, undeva la jumătatea biografiei (și-ar fi găsit oricând o rațiune aruncate undeva prin jurnal) și a
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
Gabriela Ursachi Se împlinesc la 31 decembrie 115 ani de la moartea lui Ion Creangă. Povestitor cu "gîdilici la limbă", ca moș Ion Roată, va stîrni în epocă și în posteritate destulă vîlvă prin ineditul "anecdotelor"sale. "Corozive" sau nu, spuse "pe ulița mare" ori pe aceea "mică"(ad usum Delphini), poveștile lui suscită din capul
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
și înțelesul frazei". Cu toată naivitatea exprimării, profesorul Eduard Gruber pare a se fi achitat meritoriu de dificila lui sarcină. Că Ion Creangă este, într-adevăr, "un puternic tip senzual", nu încape discuție. Și încă în ambele sensuri ale cuvîntului. Povestitorul se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase urechile". Latura lui aperceptivă funcționează admirabil, în paralel cu un epicureism nu tocmai liniștit: diaconul mărturisește că-i
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
nu o dată de forța de transpunere a lui Creangă, capabil de a-și "trăi" cu intensitate eroii, pînă la cunoscuta identitate flaubertiană. Euforia verbală extremă, verva personajelor în întregul lor (lucruri, animale, oameni), traduce fidel imensa "plăcere pentru cuvinte" a povestitorului însuși. Felul lui atît de special de a hohoti interior exprimă fără greș "o voluptate strict intelectuală", adevărul că "plăcerea vine din gratuitate" (N. Manolescu). Ca și Budai-Deleanu, Creangă scrie în primul rînd pentru sine, își face din literatură "jucărea
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
Armistițiul redă experiența supraviețuitorului, a fericitului pe care providența sau abilitatea l-a scăpat de selecții. Armistițiul e un jurnal de călătorie (precedat de unul de convalescență) desfășurat treptat sub ochii cititorului. Primo Levi e, mai mult decât orice, un povestitor. Inventariază, cu pasiune de colecționar, figuri, întâmplări... Foști camarazi sau torționari, victime, vagi contururi ale unor ființe umane. Henek König e un ungur transilvănean. Bucuria vieții simple (și autorul consemnează aici un vechi episod care a devenit subiect de bancuri
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
revolta ultimă a soției împreună cu stupoarea perplexă a țăranilor constituie împreună o asistență care urmărește o piesă tragică jucată în spatele cortinei. Cum spuneam, tensiunea psihologică a romanului este un punct forte, dar mai important mi se pare totuși darul de povestitor al autorului. Narațiunea curge nestingherită, nu se împiedică de experimente stilistice inoportune, nu caută o originalitate stridentă și are un aer de firesc atrăgător. Unul dintre punctele slabe ale romanului este modul în care Daniel Dragomirescu își construiește personajele. Acestea
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
așadar un derapaj în construcție. Numai consecvența l-ar fi salvat și ar fi dat prozei o altă șansă. Deșertul roșu este un roman soft, susținut în întregime de experiența tragică a lui Stelian Teodorescu din final. în rest, un povestitor talentat nesusținut de un arhitect experimentat al narațiunii și de un stilist fin al personajelor.
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
epicului și nu știu ce explicație să dau acestui fenomen care mă tem să nu ia amploare. O fi lipsa imaginației (lucrul cel mai trist cu putință), a talentului narativ, în fine, lenea scriitorilor tot mai mult prozatori și tot mai puțin povestitori sau pur și simplu o stupidă trăsătură de generație sedusă de o nouă formulă de antiroman umplut simplist cu trăncăneli neîncetate și continue hoinăreli. Căci, dacă ar fi să reduc la câteva cuvinte cartea lui Dan Țăranu, acestea ar fi
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
este, lucru prea bine știut, un simplu instrument pe care-l poți înlocui fără probleme. Ea e coloana vertebrală a ființei sale spirituale; schimbarea limbii în care scriitorul se exprimă conduce la modificări esențiale, inclusiv la remodelări ale personalității creatoare. Povestitorul de limbă franceză Panait Istrati e "altcineva" decît gazetarul socialist de limbă română cu același nume; dramaturgul Eugčne Ionesco nu este versiunea în limba franceză a criticului și pamfletarului Eugen Ionescu. între cei doi termeni ai acestor "cupluri" există, fără
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
această splendidă poveste de pe Fairia, "o lume îndepărtată" mai ales pentru cei care au vizitat-o și nu și-au crezut ochilor. Două lucruri extrem de importante realizează cu acest roman Radu Pavel Gheo. În primul rând, iată, în sfârșit un povestitor pur sânge cu o frazare încântătoare. Îmi e tot mai teamă că tinerii scriitori au uitat să povestească, interesați excesiv de experimente, de fracturisme, de secvențialisme, de notații fragmentare, diaristice sau hiper-realiste de tip proces-verbal, preocupați exclusiv de autobiografic, de banal
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
unul, i-ai "citit" pe toți. Minimalismul, dincolo de farmecul specific, nu poate reprezenta, cred, decât un moment de respiro, de tranziție, un punct de gestionare eficace dar temporară a unei crize din parcursul literaturii. Cu atât mai mult, statutul de povestitor pe care Radu Pavel Gheo pare să și-l adjudece, mai ales într-o literatură ca a noastră realmente foarte săracă în povestitori autentici, este de apreciat fără rest. În al doilea rând, importanța majoră a acestei cărți o constituie
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
de gestionare eficace dar temporară a unei crize din parcursul literaturii. Cu atât mai mult, statutul de povestitor pe care Radu Pavel Gheo pare să și-l adjudece, mai ales într-o literatură ca a noastră realmente foarte săracă în povestitori autentici, este de apreciat fără rest. În al doilea rând, importanța majoră a acestei cărți o constituie problema de încadrare, genul propriu-zis al scrierii. Mă văd nevoit să apelez acum la un capitol teoretic din Despre Science Fiction, intitulat SF
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
frizură genitală. Sunt ironizate aici acel gen de ritualuri inițiatice însoțite de tot felul de meditații tip new-age. Extrapolând puțin câteva remarci de mai sus, este interesant, deși trist, să constați chiar și la o privire îndelungată cât de puțini povestitori are literatura noastră. Și mă refer la acel tip de povestitori, gen Creangă, Sadoveanu, Velea, scriitori gata oricând să spună o poveste, o întâmplare, povestitori de meserie, nu romancieri, scriitori cu mai mult de un singur volum de povestiri (de
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
de tot felul de meditații tip new-age. Extrapolând puțin câteva remarci de mai sus, este interesant, deși trist, să constați chiar și la o privire îndelungată cât de puțini povestitori are literatura noastră. Și mă refer la acel tip de povestitori, gen Creangă, Sadoveanu, Velea, scriitori gata oricând să spună o poveste, o întâmplare, povestitori de meserie, nu romancieri, scriitori cu mai mult de un singur volum de povestiri (de obicei, de debut) și acelea textualiste sau cam experimentale. Dacă ne
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
este interesant, deși trist, să constați chiar și la o privire îndelungată cât de puțini povestitori are literatura noastră. Și mă refer la acel tip de povestitori, gen Creangă, Sadoveanu, Velea, scriitori gata oricând să spună o poveste, o întâmplare, povestitori de meserie, nu romancieri, scriitori cu mai mult de un singur volum de povestiri (de obicei, de debut) și acelea textualiste sau cam experimentale. Dacă ne uităm la colecțiile de proză cu autori străini care fac vânzările adevărate pe piața
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
obicei, de debut) și acelea textualiste sau cam experimentale. Dacă ne uităm la colecțiile de proză cu autori străini care fac vânzările adevărate pe piața noastră de carte, vom vedea că majoritatea acelor scriitori sunt, înainte de toate, niște foarte buni povestitori. Indiferent că e vorba de Yourcenar, Kawabata, Cortázar sau de Coelho. Nu putem decât spera că acești tineri prozatori care vin acum puternic își vor tempera avântul experimentalist (vizibil bine doar la unii) și vor descoperi savoarea și adevărata provocare
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
o ureche omenească, în mărime naturală". Invazia neliniștitoare a scaunelor sau a altor obiecte din teatrul de mai târziu al lui Eugen Ionescu e de aceeași natură cu proliferarea urechilor în proza lui Grigore Cugler. Când intră în apartament, anonimul povestitor cuglerian este sunat la un telefon pe care, de fapt, nu-l are. Deasupra mesei de lucru atârnă în aer masa de odihnă. Proza se încheie cu o pledoarie pentru ideea că "posibilitățile nu au - și nu trebuie să aibă
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]