1,134 matches
-
i-au cauzat sau accentuat agorafobia. În 1882, la recomandarea unui mai vechi redactor-șef, profetul pozitivismului polonez,Aleksander Świętochowski, Prus a reușit să devină redactor-șef la cotidianul de știri din Varșovia (Nowiny). Prus a reușit, în cea mai pozitivista manieră, să-l facă un observator al faptelor sociale-un instrument pentru dezvoltarea țării sale. Cu toate acestea, în mai puțin de 1 an, Nowiny- care a avut un trecut marcat de instabilitate financiară de la schimbarea din iulie 1878 a
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
închis și Prus s-a rezumat la editorialele sale. El a continuat să lucreze ca jurnalist până la sfârșitul carieriei sale, chiar și după ce a cunoscut succesul că autor de povestiri scurte și romane. În timp, Prus a adoptat concepția criticului pozitivist francez Hippolyte Taine, privitoare la arta, incluzând literatura, ca mijloc secundar, laturi de stiinte, desore studiul realității și a acordat o atenție sporită activității sale secundare de scriitor de nuvele. Povestirile lui Prus, ce au fost foarte apreciate, s-au
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
constă în simțul deosebit de dezvoltat al observației al lui Prus asupra vieții de zi cu zi și datorită simțului umorului perfecționat în perioada în care contribuia la revistele umoristice. Prevalența temelor din viața cotidiană este în concordanță cu stilulu artistic pozitivist, care caută să portretizeze mediul populației, mai degrabă decât cele ale eroilor romantici ai generației anterioare. Perioadă literară în care Prus a scris a fost una prozaica, în contrast cu poezia romantică; proza lui Prus este de multe ori o proza poetica
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
185, 15 iunie 1900. "Critica literară", II, nr. 188, 18 iunie 1900. "Târziu," semnat Narcis, II, nr. 189, 19 iunie 1900. "Situație limpede", semnat Ștefan, II, nr. 190, 20 iunie 1900. "Prietenie," semnat Caton, II, nr. 190, 20 iunie 1900. "Pozitiviștii," semnat Caton, II, nr. 191, 21 iunie 1900. "O împăcare neașteptată," semnat Ștefan, II, nr. 192, 22 iunie 1900. "Câștigul fără muncă," semnat Caton, II, nr. 192, 22 iunie 1900. "Intervenții la examene," semnat Caton, II, nr. 194, 24 iunie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
regal de infanterie "Freiherr von Hess" din Brünn. Rămâne până la 30 septembrie 1902 și citește abundent din Nietzsche în toată această perioadă. În 1902 "Jurnalul" său se îmbogățește de numeroase lecturi și adnotări (printre care "Cursurile științifice populare de filozofie pozitivistă", ale lui Ernst Mach, reflecțiile lui D'Annunzio și teoria estetică a lui Schiller). Lectura romanului lui Leopold Andrian, "Grădina cunoașterii", îl conduce către o scriitură personală și complezentă, apropiată de romantism. Își consemnează cu minuțiozitate stările sufletești, sentimentele și
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
și Jacques Derrida. ologia, cu deosebiri de nuanță între diverșii săi reprezentanți, lărgește înțelesul conceptului de fenomen, care este astfel considerat drept totalitatea conținutului aflat în conștiință, ce poate fi înțeles doar ca efect al subiectivității transcendentale pure. În filosofia pozitivistă, fenomenele percepute pe calea experienței sensoriale reprezintă singurele mijloace ce duc la cunoaștere. În special în știință și tehnologie, fenomen este orice eveniment observabil, direct sau cu ajutorul instrumentelor și aparatelor. Se poate alcătui o listă nesfârșită de „fenomene”. Iată câteva
Fenomen () [Corola-website/Science/298025_a_299354]
-
una din luminile cu atât mai strălucitoare, cu cât sunt mai îndepărtate, ale credinței Evului Mediu, ale îndemnurilor și visurilor sale. Să fie oare autentic acest Sfînt Mormânt? Prea puțin importă. Degeaba s-a înverșunat cu asprimea-i binecunoscută critica pozitivistă, căci, încă din anul 325, acest loc de tradiție, conform datelor Evangheliei, a rămas încărcat cu întreaga sa valoare simbolică și istorică. Această credință se sprijină, în sânul comunității creștine din Ierusalim, pe o tradiție ce nu poate fi dovedită
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
poate scăpa tresărirea bucuroasă a recunoașterii unor "membri ai familiei" proprii, pe care o învederează Noica. Hasdeu e un gînditor romantic, care "nu putea să nu iubească "începuturile", forțele obscure și originare". În pofida unei atari circumstanțe, împrumută "o anumită concepție pozitivistă, socotind această continuă desfășurare ca o evoluție", așa cum remarcă Mircea Eliade. În ochii lui Hasdeu, filosofia lui Spencer la care a aderat are meritul de-a armoniza ""cunnoscutulu cu necunnoscutulu recunnoscibilu" (Istoria critică a Româniloru)". Adnotarea satisfăcută a lui Noica
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
pe lîngă ochiul clinic, să posede o minimă deschidere speculativa. Oliver Sacks, profesor de neurologie și psihiatrie la Universitatea din Columbia, face parte din categoria doctorilor cu apetenta pentru nuanțe de duh, de aici ușurință cu care, fugind de obtuzitatea pozitivista a disciplinei, se încăpățînează să vadă în om o persoană înzestrata cu spirit și nu un robot încărcat cu chimie. Oricine i-a deschis cărțile a fost izbit de manieră aproape obsesiva cu care preschimba detalii clinice în controverse cu
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
unei perspective metafizice 11. La Platon exista lumea în sine, care putea fi cunoscută; odată cu Kant nu mai putem spune nimic despre lumea în sine, decât că ea există, iar ceea ce numim în mod curent lume este rezultatul activității subiectului. Pozitiviștii considerau că lumea este ceea ce poate fi confirmat de către instrumentele științei, însă și această idee și-a pierdut prestigiul, s-a dovedit că obiectivitatea științei nu poate oferi o imagine nedistorsionată a lumii. Heidegger consideră că sfârșitul metafizicii apare cu
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
parc, / Altoiți de grădinarul importat din Olanda”. Ideea este invadarea anorganicului de organic, biruirea inanimatului de splendorile naturii vii. O toamnă exuberantă, fabuloasă, „se așterne ca o ultimă aventură / Peste podul ciudat și uriaș al Domnișoarei Inginer”. Domnișoara încarnează mentalitatea pozitivistă, inima ei e „călită la temperatura cuptoarelor înalte”. Resurecția organicului, mai ales în varianta vegetală, e un laitmotiv în poezia lui L. Natura învinge tehnica: „Nu vezi cum / Peste străzile geometrice, peste sulemeneala orașului [...] cresc [...] pădurile, / Imensele păduri care stăpâneau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
constituit în Franța către sfârșitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă; denumirea i-a fost dată în 1886 de Jean Moréas. Mișcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacție la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și de poezia lui Charles Baudelaire, s. exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de orientarea unei culturi și de rânduielile unei societăți care, prin fetișizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
dar pe masa de operații, hm! descoperi doar legi fizice și fiziologice. Restul ne scapă!" Dar cum se explică un aspect ciudat; mulți dintre dumneavoastră, vorbesc de cei care ajung mari, cad cu timpul în misticism, în ciuda practicii lor științifice, pozitiviste." "Vorbiți de unii savanți? Da, am auzit și eu. E ceva inexplicabil." "Fiindcă, am continuat, credința în ceva divin o ai sau nu, n-o poți căpăta pe cale științifică!" De, cine poate să știe? mi-a răspuns el. Și pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întoarcerea venerabilei convingeri că „despre incognoscibil pot vorbi doar Poeții, maeștri ai metaforei (care spune mereu altceva) și ai oximoronului (care spune permanent prezența împreună a contrariilor) - idee care place nu numai poeților și misticilor, dar și mai mult învățatului pozitivist, gata și el să raționalizeze ziua, pe cont propriu, despre limitele prudente ale cunoașterii, iar noaptea să organizeze ședințe mediumnice”227, ci despre chestionarea posibilității de a modifica statutul universului literar, considerat altădată de gradul al doilea. Poeții și teoreticienii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ajunge la o „laicizare integrală” a școlii, principiul libertății Învățământului a rămas intact. Au subzistat Întotdeauna, pe lângă sectorul public, școli primare și secundare private, precum și universități catolice și protestante. Laicitatea școlară Părintele școlii laice este nimeni altul decât Jules Ferry. Pozitivist, francmason, partizan al educării fetelor, el a rămas cel care a promovat, pe lângă legea privind gratuitatea (1881) și cea privind obligativitatea (1882), legea privind neutralitatea Învățământului public: „Școlile primare Își vor Întrerupe activitatea o zi pe săptămână, În afară de duminică, pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
au dreptate; nu este foarte riguros științific. Doar că el face uneori pași foarte mari; are niște intuiții uimitoare. Să fie vorba despre filosofie? Oricum, mie Îmi place foarte mult asta; este ceva mult mai poetic decât monografiile seci ale pozitiviștilor francezi” (Aimé Césaire, 1978, p. XVII). Cât despre Senghor, ceea ce Îl interesează pe el la Frobenius este teoria despre Paideuma, forța vitală care sălășluiește În om și care Îl face să participe emoțional la operele civilizatoare. Într-un foarte frumos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unei diferențe de natură a „sângelui”, purtător invizibil al unor calități ereditare superioare sau inferioare. În teoriile rasialiste și În rasismele ideologice din secolele al XIX-lea și XX, aceste reprezentări, temeri și scheme vor fi regândite În cadrul unui proiect pozitivist sau materialist de creare a „științei despre om”, ce presupune nu doar existența clasificărilor naturaliste ale „raselor umane”, ci și descrierea „științifică” a „caracterelor distinctive” și a „aptitudinilor respective” ale acestora, ca și a moravurilor lor, de către etnografie și antropologia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sociologiei În filosofia pozitivă. Există, ca să vorbim asemenea lui Comte, o continuitate În istoria umană și din această continuitate ia naștere solidaritatea. Și totuși, atribuind conceptului de dreptate un loc central, Bourgeois desprinde o serie de consecințe originale ale conceptului pozitivist de continuitate. Neîndoielnic, trebuie să vedem aici influența lui Rousseau, deosebit de explicită În teoria cvasi-contractului. Comunitatea ar fi astfel bazată pe un soi de contract tacit, care ar face din fiecare debitorul celuilalt. Acest cvasi-contract nu are ca scop nivelarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
economiei, lingvisticii. Dacă ținem seama că majoritatea lucrărilor cu astfel de subiecte au fost până de curând dominate fie de criticile materialist-istorice în Est, fie de cele ale unor epistemologii pornite din științele naturii sau filosofii ale științei de factură pozitivistă, neokantiană, structuralistă, neotomistă, ludică și altele din Vest, putem înțelege și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual conținut de procesele amintite, care este rezumat în Principiile supreme păstrate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Descartes și reducerea sacrului la profan, prin mecanicismele și determinismele secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea; a treia, ipostazierea istoriei și transformarea omului într-o jucărie a unei "fatalități oarbe", așa cum se poate vedea la iluministul Condorcet, la pozitivistul A. Comte, la dialecticianul Hegel și la radicalul Marx înfățișând proletariatul ca un gropar al capitalismului; "Or, primul pozitivism (s.ns.) al Occidentului a fost reprezentat de fizica lui Aristotel", valorificat de arabul Averroes și de scolastul italian Sf. Toma
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
eseu, cum îi plăcea autorului să mai numească lucrarea sa, a rezultat dintr-o practică inițială de cercetări în fizică, părăsite în favoarea unor îndatoriri de a preda la universitate istoria și filosofia științei. Pentru că a reușit să vadă limitele concepțiilor pozitiviste despre știință de la mijlocul secolului trecut, ținând seama și de observațiile câtorva filosofi neoraționaliști, Th. Kuhn și-a formulat propria concepție despre dezvoltarea științei. Modelul său de schimbare a paradigmelor științei a rezultat mai mult din eforturile de unificare decât
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rolul rețelelor transnaționale militante în constituirea lumii internaționale contemporane ș.a. Se cuvine poate, aici, să aducem și o nuanțare legată de metodologie. Deși una dintre cele mai viguroase critici la adresa constructivismului este eclectismul lui metodologic care include metode cantiative, calitative, pozitiviste, postpozitiviste sau combinarea lor sui generis , în planul manierei de tratare a subiectelor, constructivismul accentuează rolul teoriilor constitutive ca fundamental distincte de teoriile cauzale și caracterul central al interpretării ca instrument de cunoaștere al teoriilor constitutive, spre deosebire de explicare, proprie teoriilor
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
etnocentric sau asupra unui general care nicăieri nu poate fi identificat. Rolurile tradiționale ale științei sociale, derivate din „proiectul iluminist”, au fost fixate, într-un interval de peste două secole, astfel: construcția (ingineria) socială a ordinii instrumentale și expresive (prin sociologia pozitivistă și funcționalistă); producerea și managementul schimbării sau transformării sociale și politice mai ales prin sociologia schimbării, a revoluției sau prin cea critică, în care ar putea fi incluse și teoriile feministe ale emancipării; analiza interpretativă ce ar facilita înțelegerea modului
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
această separare, arată Luigi Mascilli Migliorini, a fost necesară și obligatorie pentru a putea să se dezvolte o istorie în care, reforma religioasă, statul postfeudal, civilizația noilor lumi, deschiderea către sentimentul naționalității au creat premisele nașterii modernității. Fondat pe principii pozitiviste, noul model al națiunilor a creat un sistem al ierarhiilor în care "tot ceea ce vine după... este în mod necesar mai bun decât ceea ce a fost anterior". Se dezvoltă astfel, pe baza acestui pricipiu fondator, o antinomie progres/înapoiere ce
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
cele două îndeletniciri încît pierderea de autoritate pe care o suferă astăzi filozofia aduce cu o veritabilă mazilire a ei: cam tot ceea ce odată ținea de stricta competență a acestei discipline - aflarea principiilor ultime ale existenței - a trecut sub jurisdicția pozitivistă a unei științe naturale. Oricît de umilitor este s-o recunoști, cei care fac astăzi ontologie - a se înțelege teoria existenței - nu mai sînt filozofii, ci fizicienii, iar ceea ce este de două ori mai umilitor e că la ea filozofii
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]