1,132 matches
-
și aceeași clădire situată de critic, conciliant, pe strada Atelierului din mahalaua Crângași-Grant. (Ar mai fi de amintit în aceeași perioadă și casa din Miron Costin nr. 42, dar n-o mai lungesc.) A doua greșeală se referă la entuziasmul pozitivist cu care Paul Cernat proclamă diverse identități între persoane reale și personaje din roman: "Autentificarea biografică a ficțiunii Crailor (cu numeroase Ťatestateť: scrisorile paterne, menționarea bunului prieten Uhry, referințele la răscoala din 1907 - ale cărei efecte economice precipită întoarcerea lui
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
această dificultate de încadrare explică puținul ecou al cărții. Spuneam că, în Viața Sfintei Maria Egipteanca, Gabriel Mihăilescu s-a îndepărtat vizibil de traseul anunțat în cartea despre Cantemir. Studiul său monografic este un bun model de cercetare pozitivă (nu pozitivistă), după cum antologia de texte ne dezvăluie un editor „de școală veche": minuțios, atent, sistematic. Ansamblul respiră o plăcută atmosferă de soliditate, care însă nu exclude, din fericire, „jocul" intelectual și disocierile teoretice de finețe. Studiul monografic, alcătuit de fapt dintr-
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
ei: depărtarea în timp e atît de mare, că sîntem scutiți de neplăcerea de a le căuta asemănări cu etosul modern. Pur și simplu, Elada antică e din altă încrengă tură de spirit și doar un ochi de o naivitate pozitivistă îi citește pe Eschil sau Sofocle spre a se regăsi în personajele lor. De aceea, atracția estetică a tragediilor nu stă într-o pretinsă continuitate cu tiparul gîndirii actuale, ci în stupoarea pe care o trăiești constatînd schimbarea orizontului valoric
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
din știință și religie, trad. din engleză de Dina Litzica, București, Editura Curtea Veche, 2011, 372 pag. De cînd teoria cuantică și-a întronat hegemonia în lumea fizicii, teologii au început să răsufle ușurați: chinul de a ține piept asediului pozitivist a trecut, detaliu cu atît mai încurajator cu cît în tabăra dușmanilor se simte o stranie degringoladă. E ca și cum știința se clatină din neputința de a-și păstra acele reguli de a căror valabilitate nu se îndoia pînă acum nimeni
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
prea mult la o nouă lectură critică. Întorcîndu-ne la roman, să vedem în ce îi constă prăbușirea, cu atît mai mult cu cît tema lui este cu adevărat promițătoare: personajul principal, don Avito, un ferm adept al gîndirii de tip pozitivist (să nu uităm că în 1902, anul publicării romanului, spiritul epocii era impregnat de tripartiția evolutivă a lui Auguste Comte - stadiul religios, metafizic și științific - alături de determinismul biologic de sorginte darwiniană), își dorește cu ardoare un copil a cărui minte
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
ajutat de filosoful Don Fulgencio de Entrambosmares, care joacă în roman rolul unui alter ego al lui Unamuno, prin gura căruia autorul formulează ideile care îi definesc concepția. Rezultatul instrucției de elită e însă deplorabil, tînărul trecut prin furcile pedagogiei pozitiviste dovedindu-se un gîgă retardat, incapabil de reflecții abstracte și pe de-a-ntregul neputincios în privința misterelor universului. Într-un cuvînt, un rebut omenesc de iremediabilă alură burlescă, un homo insipiens, bun cel mult să facă pe figurantul într-un vodevil
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
moartea e în acest caz un act de îndreptare a unei greșeli biologice, o revanșă necesară luată asupra prostiei colective. În concluzie, avem un roman de idei în care, sub paravanul unor personaje abia schițate, Unamuno pune sub parodie prejudecățile pozitiviste ale celor care vedeau în știință un panaceu: o unealtă mirabilă bună la toate, de la înțelegerea istoriei pînă la controlul demografic, de la educarea copiilor pînă la alimentația sănătoasă. Iată cum e descrisă locuința lui don Avito, ca prozelit intratabil al
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
nu e om care să fie mai încredințat că moartea ne face pe toți egali că medicul. Egalitate în neant, se înțelege. Numai că luciditatea aceasta e o calitate care deseori te face inapt pentru unghiuri spirituale, de aici vederea pozitivista, mergînd pînă la cinism moral, cu care medicul întîmpină decesele spitalicești. E ca si cum umoarea impasibila cu care s-a înarmat împotriva suferinței îl aduce în neputința de a sesiza fermentul spiritual care mocnește în catastrofă morții, și din acest motiv
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
asistăm la o uzurpare al carei protagonist e medicul și al carei victima e preotul. Medicul, care pînă acum nu era nici om de spirit și nici om de riț, începe să-și pună întrebări care-l scot din pielea pozitivistului și îl pun în postura duhovnicului, care, dînd verdicte în marginea morții, se molipsește de unghiul de vedere preoțesc. Iată cazul lui Șam Parnia, neuropsihiatru și neurofiziolog la Institutul de Psihiatrie din Londra, a cărui practică îndelungată în secțiile de
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
opera lui Heidegger o schlechte Theologie („teologie proastă“) și o Tiefenschwindelei („escrocherie în numele profunzimii“), ei își trădează tocmai această funciară incompatibilitate. Nu poți cere unui profesor de logică să-ți explice taina sfintei cununii, cum nu-i poți cere unui pozitivist să admită prezența transcendentului. Nepotrivirea e crasă și deznodămîntul e dinainte știut. O filozofie fără virtuți teologice e o scrîșnire amară de paradoxuri cioplite în gol. Căci, fără metafizică, filozofia ajunge o analiză a limbii, adică forma cea mai degradată
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
nu să se afirme. De pildă, vrea să înțeleagă de ce istoria a ajuns într-un stadiu în care știința și tehnica dau tonul exclusiv, în vreme ce Dumnezeu a fost așezat într-o criptă funerară, ale cărei ziduri sunt înconjurate de indiferența pozitivistă a Occidentului. Apoi, vrea să înțeleagă de ce în aparatele tehnicii este încorporat un spirit a cărui putere a ajuns să înrobească oamenii, după cum vrea să priceapă ce legătură există între rațiune și democrație. Pe scurt, pentru Dragomir, o idee are
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
au-delà de l’histoire are în vedere tocmai această luptă de uzură între o conștiință superioară și circumstanțele nefaste în care e obligată să se exprime. E folosită aici mai ales arhiva, dar fără exces de documentare stufoasă, de acumulare pozitivistă a datelor și faptelor, ci procedându-se la o selecție semnificativă de texte din categoria celor menționate, de natură să evidențeieze un anume episod biografic și creator. Sunt evocate, astfel, succesiv, dificultățile primilor ani de acomodare, angajarea la Societatea „Abeille
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
neavînd predispoziții de sensibilitate religioasă. În ochii lui, Dumnezeu e un concept care se cuvine a fi tratat ca atare, ca pe o temă a cărei soluție stă în conștiința omului, nu în afara ei. Eseistul are o luciditate de asprime pozitivistă, care îl face să repudieze viziunea religiilor, neavînd apetență pentru imbolduri mistice sau ispite spiritualiste. E o natură logică care nu-și îngăduie slăbiciuni de ordin superstițios, de aceea își înfrînează alunecările în nebuloasa unui spirit transcendent. Și cum rațiunea
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
încunună strădania, reflexul Proniei? Creația literară nu imită, grație impulsului său cosmogonic, Creația lumii? Pe de altă parte, arta, ca și religia, nu operează oare cu materia cea mai sensibilă a ființei noastre care este emoția? Disprețuită, relegată de excesul pozitivist al prezentului, această piatră unghiulară a spiritului e repusă de artist, ca și de credincios, în drepturile sale imprescriptibile. Mai mult decît sigur: România are acum nevoie de un proces de spiritualizare. O societate lipsită de religie e o societate
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
cotitură în aria „exactității“ și „experimentului“ și schimbările de poetică din conceperea artelor - teoria relativității, psihanaliza și suprarealismul sunt subsumabile aceluiași Zeitgeist. Volumul ne poartă, cu rezumate accesibile, prin teorii diverse, toate menite să marteleze moștenirea empiriștilor, cu pretențiile lor pozitiviste, strict bazate pe observație, pentru că însuși faptul observației face ca observarea faptului să eșueze. Iarăși, concepțiile materialiste și-ar găsi justificarea în concatenări statistice, dacă nu am ști, deja, că o sumă de contingențe nu s-ar traduce printr-o
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
p. Viața lui I. L. Caragiale, de Șerban Cioculescu, a fost salutată încă de la apariție (1940) ca una dintre puținele biografii-model din critica noastră. Și, totodată, alături de Viața lui Al. Macedonski, de Adrian Marino, singura care, deși alcătuită deliberat pe principii pozitiviste și factologice, stă fără complexe pe același raft cu biografiile călinesciene. Pe coperta a IV-a a recentei reeditări de la Humanitas, Dan C. Mihăilescu scrie: „În istoria noastră literară, Șerban Cioculescu reprezintă pentru Caragiale ceea ce a însemnat G. Călinescu pentru
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
Călinescu a făcut un parastas, cu foarte puțini din noi, la mănăstirea de maici de la Ghighiu, într-o atmosferă care m-a emoționat altfel de adânc decât aceea din anii precedenți. La Institut, ședințele se desfășoară mai departe, în spiritul pozitivist - înalt științific - inaugurat de noua direcție. Vinerea trecută, a fost adus să ne facă mărturisiri literare M. Cruceanu, care a fost imortalizat cu acest prilej pe bandă de magnetofon, ca și ilustrul său predecesor Demostene Botez. Vorbind despre Densușianu și
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
critica lui Gherea e înainte de toate "socială", apreciind opera literară prin prisma circumstanțelor "de clasă" în care a fost creată; metoda lui încearcă să fie "științifică", adică să pună la contribuție metodologia oferită de științele exacte, afirmate în perioada avîntului pozitivist. Utilizînd în mod repetat cuvîntul "științific" în legătură cu propria sa critică, Gherea voia tot timpul să-și convingă cititorul că spusele sale despre literatură au un caracter obiectiv, nu fantezist. "... spiritul omenesc, ajuns la maturitate în știință, nu mai poate să
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Vladimir Streinu și Tudor Vianu intuiseră. Biografia și opera, la jumătate de secol de la dispariția sa fizică, rămân insuficient cunoscute atât exegeților, biografilor, cât și cercetătorilor literari. Lipsa unor restituiri complete, critice și științifice ale operei, precum și o fragmentată abordare, pozitivistă, a biografiei, indiferent de epocă, conjuncturi și oameni, au creat o sumă de legende, care, uneori, tind să devină insurmontabile. Literatura sa epistolară, redusă cantitativ, conține o sumă importantă de informații, note, date și precizări despre sine și despre confrații
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6093_a_7418]
-
elucidate spre a întregi imaginea unui tânar, foarte tânar scriitor, în jurul căruia s-a creat o sumă de legende, mai durabile decât realitatea, ce au menirea să deruteze demersul investigațiilor biografice și chiar evaluarea estetică a operei. Cercetările de natură pozitivistă întreprinse, în timp, de Gheorghe Tomozei 1, Nicolae Cârlan 2 și, mai de curând, de Mircea Coloșenco 3, au contribuit, esențial, la întregirea profilului biografic și, desigur, la augmentarea operei literare fără, însă, a modifica opiniile critice rostite cu autoritate
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
Este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este absurd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormînt, fiindcă e cu neputință.“ (p. 147). Ce-i imposibil nu e pe placul măruntaielor pozitiviste, ca o hrană ce nu poate fi digerată din cauza absenței unei enzime esențiale: enzima mistică a credinței smintite. Tertulian a avut-o, și tocmai de aceea a putut spune o vorbă atît de uimitoare. A doua poziție e cea a
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
were strong integrated în this context.. Keywords: Gramsci Antonio, Marxism, Modernism, conservative, B. Croce, State aș an activity, power State, G. Gentile. Descumpănirea culturală de la sfârșitul secolului al XIX-lea se anunță, în mod esențial că, o criză a filosofiei pozitiviste ce a dominat universul gândirii în a doua jumătate a secolului. Aceasta se manifestase prin intransigenta în raport cu alte opțiuni, trecând de la o "cunoaștere critică" spre dogmatism, transformându-se dintr-o viziune asupra lumii într-o credință de nediscutat. Strânsă legătură
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
voință individuală care este liberă și creativă. Reacția în fața acestui pozitivism intransigent a fost exaltarea a tot ceea ce refuză să se integreze într-o lege naturală; iraționalul împotriva rațiunii, voința împotriva naturii, acțiunea împotriva teoriei. Chiar și marxismul, în cadrul "forjei" pozitiviste, a devenit o "fizică socială" în grad de a produce, conform susținătorilor săi, previziuni punctuale asupra dezvoltărilor ulterioare. Specificitatea culturii italiene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și început de secol XX a fost ca, reacția împotriva pozitivismului, a parcurs
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
celei de-a doua Internaționale. Croce îl recitește pe Marx accentuând aspectul metodologic, punând în evidență importantă enormă a descoperirii factorului economic care permite o reconstruire istorică mult mai complexă și, în același timp, dinamica în comparație cu istoriografia, osificata de viziunea pozitivista. În același timp, Croce nega marxismului pretenția de a fi o filosofie autosuficientă, o filosofiei a istoriei (în acest aspect acțiunea autorului nu trebuie să conducă la ideea existenței unei lipse în interiorul marxismului, în condițiile în care este cunoscută aversiunea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
filosofiei praxisului, Gramsci se scufundă în rădăcinile filosofice crociene ale filosofiei spiritului, pentru a remodelă marxismul. De la Croce, Gramsci preia intrumentele necesare pentru a depăși viziunea îngustă a raportului dintre structura și suprastructura impusă de viziunea marxista determinista de inspirație pozitivista, care concepea nivelul suprastructural că un simplu reflex, deformat, a proceselor de natură exclusiv economice. În același timp, la momentul în care Gramsci preia și analizează elementele crociene, le supune unei acțiuni critice profunde: el îi impută lui Croce că
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]