274 matches
-
viitor minunat, ci ca un prezent radios, ca plăcere imediată și mereu reînnoită, ca „utopie materializată”6 a abundenței. Nu promisiunea unei mântuiri terestre ce va să vie, ci fericirea imediată, eliberată de ideea de speculație a rațiunii și de pozitivitatea negativului. Plenitudinea exaltată de timpurile consumeriste nu ține de o gândire dialectică: ea este euforică și instantaneistă, exclusiv pozitivă și ludică. Discursul profetic a fost preluat de consacrarea prezentului hedonist vehiculat de mitologiile festive ale obiectelor și divertismentelor. Fapt care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ele semnalează doar că înmulțirea și reînnoirea perpetuă a bunurilor de piață nu pot fi considerate unica sau principala vocație a omului. Va veni o zi când căutarea fericirii în consum nu va mai avea aceeași putere de atracție, aceeași pozitivitate: preocuparea pentru realizarea sinelui va sfârși prin a se lipsi de cursa fără sfârșit spre satisfacțiile consumatorii. Cu siguranță, clipa aceea încă n-a venit, și va trebui să treacă multă vreme până când frenezia consumeristă va apărea în ochii tuturor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
într-un anumit moment de timp față de anul de bază. Engle, părintele modelelor de tip ARCH/GARCH, pentru care a primit Premiul Nobel pentru economie în 1981, a introdus pentru prima oară, pentru volatilitate relația. Restricțiile introduse asupra coeficienților asigură pozitivitatea varianței condiționate. În plus, dacă , atunci se poate arăta că varianța condiționată este finită. O generalizare neliniară prin transformarea modelului ARMA într-un model AR a dus la un model GARCH (p,q) de forma. Pe lângă restricțiile de mai sus
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
care variațiile volatilității au același semn și mărimi comparabile. Dar, având în vedere instabilitatea și răspunsurile asimetrice ale volatilității, mai ales pe piețele emergente, este clar că modelele ARCH/GARCH nu sunt potrivite pentru orice situație. Mai mult, restricțiile de pozitivitate asupra coeficienților modelelor limitează dinamica volatilității condiționate, în sensul că semnul volatilității nu este luat în considerare în modelele ARCH liniare. Din această cauză, au fost propuse o serie de extensii ale modelelor ARCH/GARCH, dintre care cele mai cunoscute
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
QGARCH (Quadratic GARCH). 2) Modelele ARCH neliniare Principalul avantaj al modelelor EGARCH și TGARCH este posibilitatea surprinderii oricărei asimetrii în procesul variantei condiționate. Cu alte cuvinte, comportamentul ciclic al volatilității piețelor financiare poate fi acum mai corect reprodus. Restricțiile de pozitivitate asupra coeficienților GARCH nu mai sunt necesare în contextul modelelor EGARCH. Modelele EGARCH Modelul EGARCH, dezvoltat de Nelson (1991) permite reflectarea răspunsurilor asimetrice ale volatilității piețelor financiare la schimbările pozitive și negative ale reziduurilor ecuației mediei. Deoarece varianța condiționată este
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
mai sunt necesare în contextul modelelor EGARCH. Modelele EGARCH Modelul EGARCH, dezvoltat de Nelson (1991) permite reflectarea răspunsurilor asimetrice ale volatilității piețelor financiare la schimbările pozitive și negative ale reziduurilor ecuației mediei. Deoarece varianța condiționată este exprimată logaritmic, restricțiile de pozitivitate din modelul EGARCH pot fi excluse. Formal, un model EGARCH (p,q) se scrie în modul următor. În acest fel, varianța condiționată este o funcție asimetrică de perturbațiile întârziate εt prin intermediul funcției g(zt), care este liniară în zt, cu
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
România se află la pragul maximei disparități la patru dintre cei opt indicatori ai disparităților transfrontaliere, la pragul unei disparități moderate la doi dintre cei opt indicatori ai disparităților. La doi dintre cei opt indicatori România se află la pragul pozitivității moderate. Altfel spus, la doi indicatori România este distanțată doar cu o treaptă de clasa țărilor „puternice” din regiune. La alți doi indicatori, România este distanțată cu trei trepte de aceeași clasă de țări și la patru indicatori ea este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
timpului: ea ne învață să nu lăsăm nostalgiei sau nălucirilor plasate în viitor nicio putere asupra noastră. Altă lecție capabilă să genereze bucurie: a căuta și a ști să găsești în tot ce este negativ rațiuni de a descoperi o pozitivitate. Loviturile soartei ne privează de bunurile agonisite? Foarte bine, iată tot atâtea griji mai puțin, tot atâtea neliniști evitate, tot atâtea temeri de care suntem scutiți. Ne-au lăsat fără puterea de care dispuneam? Perfect, noua situație ne va scuti
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dinaintea furtunii. Hipparh ne furnizează așadar un veritabil vademecum al gândirii hedoniste: să iubim ce ni se întâmplă; să nu ne pierdem în trecut sau în viitor; să ne bucurăm de clipa de față; să transformăm negativul în ocazie a pozitivității; să evităm viziunea egocentrică asupra lumii și a lucrurilor; să ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
drept stare intermediară: nici plăcere, nici neplăcere, ci ceva între, ceva ce nu poate fi numit plăcere. A nu fi nefericit nu înseamnă că ești fericit; a nu suferi nu înseamnă a te bucura; absența negativității nu echivalează cu o pozitivitate. Distrugerea dorințelor nu constituie un mod de a crea plăcere - altfel, Platon și creștinii ar aparține și ei hedonismului! În schimb, a fi disponibil pentru prezent și a-i cere tot atâtea ocazii active de a cunoaște semnele caracteristice ale
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Major, de exemplu, pentru care, chiar și ignorată de titular, semnificația patronimului determină conținutul existenței... -, Epicur pornește la luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, teamă, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din această unică preocupare: eradicarea negativității și definirea pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Nimic altceva. Epicurismul declară război miturilor, credințelor, ficțiunilor, religiilor, dogmelor, locurilor comune, iluziilor și altor bovarisme prezente în orice epocă. Excelent în medicina preventivă, Epicur îngrijește conform preceptelor chineze, făcând ceea ce trebuie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
când de fapt o iubesc în secret, nu-l pot satisface pe un discipol al lui Epicur. De acord cu ascetismul, rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se opun două lumi: unii îi acordă o anumită pozitivitate, pentru că ea face posibil triumful voinței înțeleptului, pe când ceilalți o situează clar de partea negativității, ba chiar fac din ea negativitatea absolută... Iar hedonismul își prezintă aici cele mai frumoase titluri de noblețe ale sale: să nu cadă la învoială
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aceea a războiului și a câmpurilor lui de luptă. Nu pentru a se bucura de morții în bătălie sau de brutalitatea sălbatică a înfruntărilor, ci pentru a valoriza metafora: să fii cruțat de negativitate, iată una dintre sursele majore ale pozitivității. Să vezi oroarea, dar să fii scutit de ea - ce voluptate! Evitarea tulburărilor, durerilor, suferinței și fricii îți arată direcția pe care trebuie s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, nici măcar bucuria răutăcioasă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
155-156; materialist 154-155; discipol al lui Platon 153-155 Hedeia 214 Hegesias 123 Heraclit - corpus 53-54; lacrimi 70, 258-259 Hipparh - abderitan sau pitagorician 71; critic al unui egocentrism 75-76; hedonist 72-73; îndreptar hedonist 73; critic al jelaniei 75-76; jubilarea 74; căutarea pozitivității 74-75; eminența prezentului 74 Leontion 214 Leucip - absența oricărei bibliografii 54, 307; bucuria autentică 40, 43-44; primul filosof hedonist 35-37; eminența omului 44-45; inițiator al teoriei atomiste 38-41 Longin 229 Lucrețiu - ceea ce nu se știe despre el 251; și atomismul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
deja codificată și cunoașterea reflexivă există o regiune mediană care face posibilă ordinea în însăși ființa sa, ș...ț epistema de unde cunoștințele, înfățișate în afara oricărui criteriu referitor la valoarea lor rațională sau la formele lor obiective, își trag seva propriei pozitivități, manifestând, astfel, o istorie care nu este aceea a perfecțiunii lor crescânde, ci mai degrabă aceea a condițiilor lor de posibilitate”1. Aceeași clasificare este folosită ca introducere de către autorii monografiei de analiză cluster, Mark Aldenderfer și Roger Blashfield, publicată
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
fie de multietnii, fie de tehnoculturalități. 2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfațătc "2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfață" La polul opus acestor puncte de vedere, teoretice sau artistice, care ilustrează pozitivitatea identității avatarice se situează vocea critică, negativistă și cvasiapocaliptică a lui Baudrillard, care poate fi criticată, la rândul ei, din interiorul manifestării corporealității în spațiul virtual. Filosoful francez se adreseasă identității virtuale cu tonul bine-cunoscut, pe de o parte nostalgic
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mutilări ontologice, epistemologice și social-politice. De pildă, direcția entuziasmului manifestat în domeniul inteligenței artificiale se rezumă la a profetiza o „eră digitală a optimismului”, descentralizată și global armonizată, caracterizată prin societatea postinformațională a mașinilor cu personalitate. O eră plină de pozitivitate, mulțumită binefacerilor ordinatorului, o eră în care implicațiile negative ale invenției unei noi tehnologii, asupra omului, nu-și află locul. Dacă entuziaștii tehnologiei fetișizează mutațiile computerului ca pe un model pentru reinterpretarea exclusiv pozitivă a vieții umane, Paul Virilio privește
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reconstrucției prin promovarea altor modele de feminitate și umanitate. Esențializarea unei viziuni a femeii occidentale, caracterizate printr-un anumit stil al discursului și al conduitei online (unul „prietenos”, grijuliu și gentilă este respinsă ca un fenomen care construiește anumite așteptări, pozitivități și comportamente, în dauna altora, tipizate drept violente sau nepoliticoase. Astfel, definiția universală a feminității (femeia albă, heterosexuală, înstărită și educatăă întâlnește o contrapoziție a redefinirilor multiple, active și subversive. Fie că este vorba de lucrările de artă pe computer
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cogitans și res extensa. Continuând parcurgerea inversă a drumului făcut de Îndoială, spiritul descoperă În sine un șir de idei clare și distincte, un șir de cunoștințe sigure despre lume. Mai bine spus, În această mișcare spiritul conferă caracter de pozitivitate acelor cunoștințe despre care spunem că sunt neîndoielnice și constant adevărate. Unele dintre acestea fuseseră detașate anterior, În procesul Îndoielii, ca fiind cunoștințe de care nu ne putem Îndoi, dar prin aceasta nu erau Încă și cunoștințe certe. Acest statut
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
susținerea necesității de a se trece la o epocă nouă, cea a cunoașterii pozitive. Ca atare, nu credem că putem vorbi așa de tranșant ca autorul citat despre descendența din istorism a "pozitivismului din științele spiritului", ci mai degrabă a pozitivității. În al treilea rând, suntem de părere că acest spirit pozitiv se află într-un raport de intercondiționare cu istorismul, nu de descendență. În acest sens socotim că ascensiunea relativismului istorist a fost favorizată nu doar descoperirea conștiinței istorice, ci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fi să vorbim despre un spirit comun al științelor, am spune că acesta se află într-un Zeitgeist care le canalizează pe toate în ciuda declaratei limitări a intențiilor lor în privința cunoașterii către niște cerințe dominante în epocă, adică spre exigențele pozitivității și controlabilității. Când afirmăm aceasta, nu avem în vedere, desigur, o acțiune concertată a științelor, care să inducă ideea unei conștiințe de sine a acestora în privința conținuturilor lor comune fiindcă o asemenea perspectivă rămâne străină istorismului -, ci numai faptul că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
plecare al "comprehensiunii istoriei". Abia înțelegerea de sine ca ființă istorică, supusă unor multiple condiționări, permite înțelegerea istoriei dintr-un punct de vedere istorist. 13 Ibid. 14 Ibid., pp. 54-55. Observăm și aici că evoluțiile romantice și, ulterior, pozitiviste (ale pozitivității, nu ale pozitivismului ca filozofie a cunoașterii științifice) își găsesc un punct de plecare în "iluminismul istorist" despre care vorbea Schnädelbach. 15 Vezi și I, nota 155, unde se arată de ce metoda explicativă nu este proprie doar științelor naturii. 16
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dezinteresată. Un sistem antidemocratic compus din politicieni și norme arbitrar gândite, impuse societății. Sistemul totalitar al lumii moderne este compus dintr-o serie de instituții (spitale, școli, instituții ale Justiției și Fiscului, poliție, armată, servicii speciale etc.) pe baza unor pozitivități livrate societăților. Astfel, s-a spus că avem nevoie de o armată pentru a ne apăra teritoriul și identitatea; avem nevoie de o poliție pentru a menține ordinea publică într-o societate; de un sistem de sănătate pentru a ne
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nevoie de un sistem național de educație și de cultură; de un sistem fiscal pentru a regulariza veniturile ș.a.m.d. Cel puțin acestea sunt motivațiile psihologice pentru susținerea unor regimuri politice moderne de către actorii sociali. Nevoile oamenilor, elaborarea unor pozitivități și interesele regimului politic participă la structurarea unui sistem politic totalitar, unde oamenii devin "numere" și "funcții". Regimul politic folosește, de cele mai multe ori, această infrastructură socială în folosul său, al membrilor care-l compun, în detrimentul societății civile. Cele mai bune
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
altă factură, și cu ajutorul indicațiilor, directivelor, sugestiilor celor superiori ierarhic. Nimic nu demonstrează că statul politic modern (guvernarea elitelor) reprezintă cel mai bun proiect pentru a-ți investi formele de disciplină și de putere... Disciplina primește o conotație pozitivă, este pozitivitatea modernă în exercițiul social-politic al instituțiilor. Pentru Foucault, disciplina înseamnă seria de modalități prin care indivizii sunt supravegheați, controlați cu scopul de a le fi îmbunătățite performanțele, de a le fi înmulțite capacitățile, pentru a-și descoperi locul în care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]