317 matches
-
care nucleul atomic emite particule beta (electron sau pozitron) pentru a obține număul optim de protoni și neutroni. Există două tipuri de dezintegrare beta: beta minus (β-) când se emite un electron și beta plus (β+) când se emite un pozitron. La dezintegrarea beta minus se mai emite ș o particulă antineutrino în timp ce la dezintegrarea beta plus se emite o particulă neutrino Cs →Ba + e + antineutrino Na →Ne + e + neutrino Dezintegrarea gama numită și tranzție izomerică este procesul prin care nucleul
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
este necesară ajustarea dozei de EMEND la pacienți cu insuficiență renală sau la pacienți cu ARST care fac hemodializă . Relația între concentrație și efect ( FC/ FD ) Utilizând un trasor cu specificitate crescută pentru receptorii NK1 , studiile tomografice cu emisie de pozitroni ( PET ) efectuate la bărbați tineri sănătoși au demonstrat faptul că aprepitantul pătrunde în creier și se leagă de receptorii NK1 într- un mod dependent de doză și de concentrația plasmatică . Concentrațiile plasmatice de aprepitant obținute după o schemă terapeutică de
Ro_294 () [Corola-website/Science/291053_a_292382]
-
Nu este necesară ajustarea dozei de EMEND la pacienți cu insuficiență renală sau la pacienți cu ARST care fac hemodializă . 23 Relația între concentrație și efect Utilizând un trasor cu specificitate crescută pentru receptorii NK1 , studiile tomografice cu emisie de pozitroni ( PET ) efectuate la bărbați tineri sănătoși au demonstrat faptul că aprepitantul pătrunde în creier și se leagă de receptorii NK1 într- un mod dependent de doză și de concentrația plasmatică . Concentrațiile plasmatice de aprepitant obținute după o schemă terapeutică de
Ro_294 () [Corola-website/Science/291053_a_292382]
-
Nu este necesară ajustarea dozei de EMEND la pacienți cu insuficiență renală sau la pacienți cu ARST tratați prin hemodializă . 38 Relația între concentrație și efect Utilizând un trasor cu specificitate crescută pentru receptorii NK1 , studiile tomografice cu emisie de pozitroni ( PET ) efectuate la bărbați tineri sănătoși au demonstrat faptul că aprepitantul pătrunde în creier și se leagă de receptorii NK1 într- un mod dependent de doză și de concentrația plasmatică . Concentrațiile plasmatice de aprepitant obținute după o schemă terapeutică de
Ro_294 () [Corola-website/Science/291053_a_292382]
-
Nu este necesară ajustarea dozei de EMEND la pacienți cu insuficiență renală sau la pacienți cu ARST care fac hemodializă . 53 Relația între concentrație și efect Utilizând un trasor cu specificitate crescută pentru receptorii NK1 , studiile tomografice cu emisie de pozitroni ( PET ) efectuate la bărbați tineri sănătoși au demonstrat faptul că aprepitantul pătrunde în creier și se leagă de receptorii NK1 într- un mod dependent de doză și de concentrația plasmatică . Concentrațiile plasmatice de aprepitant obținute după o schemă terapeutică de
Ro_294 () [Corola-website/Science/291053_a_292382]
-
constă dintr-o bilă compactă de neutroni și protoni care sunt menținuți împreună de către forțele nucleare tari. Nucleele instabile pot suferi dezintegrări alfa, în care ele emit nuclee energetice de heliu, sau dezintegrări beta, în care ele emit electroni sau pozitroni. După una dintre aceste dezintegrări, nucleul rezultat poate să fie și el într-o stare excitată și în acest caz se dezintegrează și el către o stare de bază emițând fotoni de înaltă energie (dezintegrare gamma).
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
explicit relativist covariantă și invariantă la transformări de etalonare, cu un formalism matematic avantajos în special în calculul stărilor legate. Feynman și-a prezentat inițial propria versiune a electrodinamicii cuantice ca propagare a electronilor în spațiu-timp, dezvoltând o descriere a pozitronului propusă de Stueckelberg, apoi a reformulat-o matematic în limbajul unei teorii lagrangiene de câmp. Utilitatea practică a formulării Feynman constă într-un ansamblu de reguli explicite pentru calculul matricii S (care, conform sugestiei lui Heisenberg, ar conține informația completă
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
de diagrame Feynman. Dyson a demonstrat echivalența formulărilor Tomonaga-Schwinger-Feynman și faptul că divergențele care apar în matricea S pot fi eliminate prin renormarea masei și sarcinii electronului. Interacția dintre "materie" (alcătuită, în sensul restrâns al electrodinamicii cuantice, din electroni și pozitroni) și "radiație" (alcătuită din fotoni) poate avea loc în orice punct din continuumul spațiu-timp. Dinamica acestui proces este descrisă matematic în contexul teoriei câmpurilor printr-un „câmp de materie” formula 1 și un „câmp de radiație” formula 2 funcții de coordonata formula 3
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
a unui foton cu vector de undă formula 17 și frecvență formula 18 întrucât formula 19 pentru formula 20 și formula 21 aceste roluri sunt inversate. Corespunzător, sunt satisfăcute relațiile de comutare unde funcția invariantă formula 23 se numește "propagatorul" câmpului de radiație liber. Electronii și pozitronii liberi sunt descriși de un bispinor cu patru componente care satisface ecuația lui Dirac unde formula 26 e masa electronului; formula 27 sunt matrici hermitice 4 × 4 care satisfac relațiile de anticomutare formula 28 Densitatea lagrangiană corespunzătoare este Dezvoltarea câmpului în unde plane
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
helicitate formula 36 și energie formula 37 respectiv formula 38 care satisfac condițiile de ortonormare Cuantificarea se face interpretând mărimile formula 40 și formula 41 ca operatori de anihilare, respectiv creare, de electroni, iar mărimile formula 42 și formula 43 ca operatori de anihilare, respectiv creare, de pozitroni. Pentru aceasta, sunt impuse regulile de anticomutare Relația de anticomutare corespunzătoare definește funcția matricială invariantă formula 47 "propagatorul" câmpului de materie liber. Un câmp de radiație și un câmp de materie, libere și independente unul de celălalt, nu există în realitatea
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
serie. Este implicită în această metodă iterativă presupunerea că termenii succesivi descresc suficient de rapid pentru ca primii termeni să domine și să furnizeze o aproximație bună. Stările inițială și finală sunt stări asimptotice care conțin un număr de electroni și pozitroni cu impuls și helicitate bine determinate, și de fotoni cu vector de undă și polarizare bine determinate. În reprezentarea numerelor de ocupare, aceste stări sunt descrise ca rezultând din aplicarea de operatori de creare sau anihilare asupra stării de vid
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
de comutare sau anticomutare. Perechile creare-anihilare, cu un factor „intern” provenit din dezvoltarea câmpurilor și un factor „extern” provenit din starea inițială sau finală, se „contractă” pe baza relațiilor de tipul formula 80 lăsând în urmă bispinori de stare electron sau pozitron și unde electromagnetice plane polarizate. Factorii necontractați se exprimă în funcție de "propagatorii cauzali" în spațiul impulsurilor: formula 81 pentru câmpul de materie sau formula 82 pentru câmpul de radiație. Calculul direct al matricii S este anevoios și devine impracticabil în ordine superioare, când
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
superioare, când numărul termenilor rezultați explodează exponențial. Wick a detaliat structura analitică a acestor termeni, iar diagramele Feynman le dau o expresie grafică, în care stările reale și stările virtuale (propagatorii) sunt reprezentate prin linii continue orientate pentru electroni sau pozitroni și prin linii ondulate pentru fotoni. Matricea S în ordinul "întâi" ar reprezenta interacția punctuală a trei particule: fie anihilarea (sau crearea) unei perechi electron-pozitron cu emisia (sau absorbția) unui foton, fie emisia sau absorbția spontană a unui foton de către
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
ondulate pentru fotoni. Matricea S în ordinul "întâi" ar reprezenta interacția punctuală a trei particule: fie anihilarea (sau crearea) unei perechi electron-pozitron cu emisia (sau absorbția) unui foton, fie emisia sau absorbția spontană a unui foton de către un electron sau pozitron. Aceste procese sunt însă interzise, pentru particule libere, de legea conservării energiei și impulsului. În ordinul "doi", interacția a două particule reale are loc în perechi de puncte din spațiu-timp, între care ea se propagă ca „particulă virtuală”. Secțiunile eficace
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
interzise, pentru particule libere, de legea conservării energiei și impulsului. În ordinul "doi", interacția a două particule reale are loc în perechi de puncte din spațiu-timp, între care ea se propagă ca „particulă virtuală”. Secțiunile eficace pentru împrăștierea de electroni, pozitroni și fotoni în această aproximație au fost calculate, pe baza teoriei lui Dirac, înainte de formularea relativist covariantă a QED. Elementul de matrice S pentru procesul formula 83 numit și împrăștiere Møller (1932), conține bispinorii formula 84 pentru stările electronice și propagatorul fotonic
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Probabilitatea, raportată la fluxul de particule în starea inițială, se numește "secțiune eficace"; ea este mărimea utilizată de experimentatori pentru a caracteriza cantitativ interacțiunea care stă la baza procesului considerat. În sisteme complexe, în care interacționează subsisteme alcătuite din electroni, pozitroni și fotoni, inversa probabilității totale, obținută prin sumarea asupra tuturor stărilor finale posibile, se numește "viața medie" a sistemului. Calculul elementelor de matrice S în cadrul soluției iterative este facilitat de o metodă grafică introdusă de Feynman, care a dezvoltat o
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
vorba despre cvadrivectorul impuls-energie), mai potrivite în studiul proceselor de împrăștiere. O diagramă Feynman de ordin formula 117 se sprijină pe formula 117 puncte, numite "vertex"uri. În fiecare vertex se întâlnesc trei linii: două linii continue orientate, atașate unui electron sau pozitron, și o linie ondulată, atașată unui foton. Fiecare linie are atașat un impuls iar fiecare vertex are atașată o matrice gama și o funcție delta, astfel încât impulsul să se conserve. Orientarea liniilor fermionice indică sensul în care se propagă sarcina
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
atașată o matrice gama și o funcție delta, astfel încât impulsul să se conserve. Orientarea liniilor fermionice indică sensul în care se propagă sarcina electronică (negativă), astfel încât la fiecare vertex sarcina electrică să se conserve. Drept consecință, orientarea liniei atașate unui pozitron este contrară orientării impulsului respectiv. O linie externă (cu un capăt pe un vertex și celălalt capăt liber) reprezintă funcția de stare a unei particule incidente sau emergente în/din procesul considerat. O linie internă (care unește două vertexuri) reprezintă
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
șef, al revistelor de specialitate ale Academiei Române: "Studii și Cercetări de Fizică" și "Revue Roumaine de Physique" (1956-1985). A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: "rezistența metalelor în câmp magnetic", "absorbția razelor corpusculare grele în materie", "teoria pozitronului și polarizarea vidului", "radiația electromagnetică multipolară", "termodinamică și mecanică statistică", "dezintegrarea pionilor în muoni și neutrini", "reprezentările algebrelor Lie ale grupurilor unitare și ortogonale". În colaborare cu Costin D. Nenițescu, a publicat și lucrări de cinetică chimică organică. Studiind mișcarea
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
confirmă prezența CBPNM, stadiul cancerului este evaluat pentru a se stabili dacă boala este localizată și tratabilă chirurgical sau dacă s-a răspândit prea mult, astfel că nu mai poate fi vindecată chirurgical. Tomografia computerizată și tomografia cu emisie de pozitroni sunt folosite pentru a stabili acest lucru. Dacă este bănuită implicarea ganglionilor limfatici mediastinali, mediastinoscopia poate fi folosită pentru a preleva mostre din aceștia și pentru a contribui la stadializare. Analizele de sângelui și testarea funcției pulmonare sunt folosite pentru
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
slabă, forța nucleară slabă) este una dintre cele patru interacțiuni fundamentale. În modelul standard, este cauzată de schimbul de bosoni W și Z, care reprezintă cuantele câmpului forței slabe. Efectele cele mai cunoscute sunt dezintegrarea beta (emisiile de electroni sau pozitroni de către neutroni în cadrul nucleelor atomice), precum și majoritatea proceselor de radioactivitate. Forță este numită „slabă” din cauza că intensitatea câmpului este de 10 ori mai slabă decât a forței țări. Interacțiunea slabă are o rază de acțiune foarte scurtă, aproximativ egală cu
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
izotopi cunoscuți, dintre care trei sunt întâlniți în natură în următoarele proporții: K (93,3%) K (0,0117%) și K (6,7%). Izotopul K se dezintegrează în izotopul stabil Ar (11,2% din dezintegrări) prin captura electronică sau emisie de pozitroni, sau se descompune în Ca (88,8% din dezintegrări) prin dezintegrare beta; K are un timp de înjumătățire de 1.250×10 ani. Dezintegrarea izotopului K în Ar activează o metodă folosită în datarea rocilor. Metoda convențională de datare prin
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
teoretice ale mecanicii cuantice: cuanta de energie a lui Max Planck, descoperirea naturii corpuscular-ondulatorii a luminii (Einstein), principiul de nedeterminare (Werner Heisenberg), principiul complementarității (Niels Bohr), principiul de excluziune (Wolfgang Pauli), descoperirea spinului particulelor - J. Uhlenbeck și S. Goudsmidt, descoperirea pozitronului (Paul Dirac) ș.a. Aceste descoperiri sunt grăitoare din punctul de vedere al substanțialității discursului lupascian, deoarece ele înfățișează multitudinea de forme prin care devine vizibil dualismul experienței microfizice, pe baza căruia se valorifică noua semnificație a conceptului de "contradicție". Pe
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
"Radiologia" este specialitatea medicală ce utilizează imagistica atât în diagnosticarea, cât și în tratamentul bolii vizualizate în corpul uman. Radiologii utilizează o serie de tehnologii imagistice (precum ultrasonografia, tomografia computerizată (CT), medicina nucleară, tomografia prin emisie de pozitroni (PET, positron emission tomography) și rezonanța magnetică nucleară (RMN)) pentru a diagnostica sau trata boli. Radiologia intervențională reprezintă efectuarea de proceduri medicale (de regulă minim invazive) folosind pentru orientare tehnologii imagistice. Achiziția imaginilor medicale este efectuată de obicei de către un
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
pentru Stația Spațială Internațională. Uraniul îmbogățit, produs în uzina de combustibil nuclear din Resende, Rio de Janeiro, este de asemenea folosit pentru asigurarea nevoilor energetice ale statului. Brazilia dispune și de un laborator sincrotron, un accelerator de particule (electroni și pozitroni) utilizat în cercetările din domeniul fizicii, chimiei și biologiei. Cultura braziliană este foarte diversificată datorită caracterului complex al societății. A fost puternic influențată de tradițiile și obiceiurile de origine europeană, africană și autohtonă. Se bazează, în special, pe un substrat
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]