318 matches
-
lui George. — George e o rațiune? — Da. — George e aici? Nu știu. — Vreau să-l cunosc. Nu te sfătuiesc. S-ar zice că trăiești sub un regim de teroare. Ce-i asta? — Care asta? Chestia aia îngrădită. — Ăsta-i „Micul Poznaș“. — Cum? — Așa îi spunem. Pârâul lui Lud. E un izvor fierbinte. Din când în când face salturi. E clocotit. Nu mă impresionează. Unde-i adevăratul izvor cald? — Nu-l poți vedea. E pe undeva pe dedesubt. — Tu l-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Institut, lumea era în plină agitație. — Ați văzut? le strigă Nesta Wiggins alergând pe lângă ei. (Firește, și ea și tatăl ei fuseseră la înmormântare.) Nu le spuse ce anume ar fi trebuit să vadă, dar curând văzură singuri. „Micul poznaș“ sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și rău-prevestitor. Alex începu să-i povestească lui Brian. Tom, care juca pe covor cu Zet și cu Adam, ciuli la un moment dat urechile. Alex spunea: — Nu știu, zău, ce se întâmplă cu orașul ăsta în ultima vreme. Micul Poznaș care a luat-o razna, farfurii zburătoare, ajungi să crezi că, periodic, înnebunim cu toții. Probabil că-i ceva care are de-a face cu druizii sau cu romanii sau cu zeii aceia păgâni, sau mai știu eu cu ce. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțepase Șobolanul). Chemată adineauri atât de gentil, de către iubitul ei soț și partener de afacere, în scenă apare, ca Venus Anadyomene, din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus poznaș, cărniță roză și pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini, din robustă, într-una de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
insolubil. Ca regulă generală, tot ce nu iese din suferință e fals” (II, 47). Altundeva, citim: „A suferi înseamnă a produce cunoaștere” (II, 63). Devotat suferinței, pe care și-o asumă privind în jur hâtru, chiar chicotind în surdină, zâmbind poznaș, Cioran nu exersează decât cunoașterea de sine. Și se descoperă fragil, neputincios, reductibil la trup, la nervi, laș, rușinat de sine, isteric, urând totul și mai ales urându-se pe sine. Astfel, cui și de ce să-i fie frică de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
si cu regizorii aceluiași teatru, George Mihail Zamfirescu și Ion Sava. Mai colaborează Maur Săveneanu, N. Ioanid, Mircea Ioanid, N. Gr. Constantinescu. Unii colaboratori își ascund identitatea sub pseudonime: Ion Brambura, de pildă, este Constantin Argeșanu, dar altele, ca Ombra, Poznașul sau N’importe qui, sunt, astăzi, aproape imposibil de identificat. R. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290339_a_291668]
-
Când copilul este educat cu privire la curățenie, în stadiul anal (de la unu la trei ani) se constituie primatul funcției excretoare ca activitate generatoare de plăcere. Dispunând de materiile sale fecale, copilul dispune de lume. Freud insistă în această privință asupra comportamentului poznaș al copilului care refuză olița, păstrându-și scaunul și arătând prin asta că își va goli intestinele când va avea chef. Astfel, dispune de un mijloc de presiune asupra celor din jur. Își poate recompensa mama, tatăl, educatorii atunci când vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
fi etern ca și Ființa primordială, sau născut după ea (uneori chiar din Ființa Primordială Însăși), deteriorează creația, din pricina neîndemînării sale sau, mai frecvent, din pricina pornirii sale irezistibile de a face pozne. Într-adevăr, acest personaj e cunoscut drept un Poznaș, un șarlatan - un Trickster 5.) Antropologii numesc dualiste acele mituri În care Tricksterul apare ca antagonist al Ființei Primordiale 6. 2. În căutarea originilor Atunci cînd s-a descoperit masiva prezență a miturilor dualiste În Europa, istoricii au crezut, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-o îmbulzeală nebună foiesc regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca la Dante: Cresc împliniți acei care-au negat, / Poznași eretici, monștri de otravă, / Bufoni cu ochi de împărați pe tavă, / Prelați atei din zâmbet de mătase, / Lunatici cavaleri cu zale roase, / Antihriști triști în robe violete". Descrierea se sprijină pe un limbaj procesional de epos! Se vânzolesc făpturi respingătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și hoinar, inspirat din creația shakespeare-iană, Visul unei nopți de vară. Țesătura sonoră, cu toate elementele de limbaj măiestrit alese, concură la aceeași evocare feerică a poveștii lui Oberon, craiul duhurilor, ce pune la încercare virtutea doamnei Titania, prin complicitatea poznașă și abilă a spiridușului Puck. Acest tablou narativ apare conturat cu plasticitate prin intermediul formulelor melodice ascensionale, ritmurilor punctate, apogiaturilor multiple, dar și cu aportul unei fluidități marcante a evoluției agogice, care semnalează prezența a 18 indicații pe parcursul celor 96 de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
luându-și rămas bun. Într-adevăr, lucrul acesta mai rămâne de spus: că în Ariel trăiește forma pură a unei libertăți care e și a copilăriei. Nu doar pentru că multe dintre purtările lui pe insulă sunt copilărești: e jucăuș, exuberant, poznaș, dornic să fie lăudat și iubit, capricios, uituc de ce nu i place, pradă unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme (atât de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o ploaie de gândeai că toarnă cu cofa. Retrăgându-se spre obârșia pârâului Berheci, prin mlaștinile din zona satului Oțelești, cătanele erau ude până la piele și oțelele puștilor ruginiră după atâta amar de ploaie. Ștefan nu zăbovi mult și în vreme ce poznașul sta prin corturi zgribulind de frig, se arunca asupra lui și-i alunga în valea cuprinsă de noroi, care fusese umplută fără veste de apa umflată a Berheciului, încât îi dete o bătaie să fie pomenită și de strănepoți. Locul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Sub aspect moral, cele două personaje se află pe treapta cea mai de jos; din acest punct de vedere își seamănă perfect. • sintagme pe baza substantivului privință: „... Amâna din zi în zi și de joi până mai de-apoi, această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți...” (I. Creangă, 168) • sintagme pe baza gerunziului verbului a vorbi (a discuta): „Însă mergerea lor până acolo era curată nebunie, politicește vorbind, și nimeni n-a tras vreun folos.” (G.Călinescu, C.O., 40
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă rolul de povestitor și uneori se adresează cititorului prin propoziții interogative ("Eu, atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? ", ironia "te joci cu marfa omului", sau altădată când moșul cel poznaș din iarmaroc este considerat "nebun" și "javra dracului". Memorabilă este ironia Smarandei care, fără a cunoaște adevărul în legătură cu pupăza, își înțeapă cumnata cu vorba împăciuitoare, cu două înțelesuri (Ion Rotaru). Mătușa Mărioara venise spre cumnată-sa "c-o falcă-n
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
luându-și rămas bun. Într-adevăr, lucrul acesta mai rămâne de spus: că în Ariel trăiește forma pură a unei libertăți care e și a copilăriei. Nu doar pentru că multe dintre purtările lui pe insulă sunt copilărești: e jucăuș, exuberant, poznaș, dornic să fie lăudat și iubit, capricios, uituc de ce nu i place, pradă unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme (atât de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se strecurau printre învățăceii șăgalnici. La semnul lui Vasilică, toți copiii se ridicară deodată de pe bancă. Iliuță se prăbuși ca un bleg în hohotele celorlalți năzdrăvani. Și sfinții din icoane nu s-au putut abține. Uitându-se la năzbâtiile acestor poznași, pe chipul lor pictat li se putea desluși zâmbetul. Numai dascălul a rămas serios, așa cum fusese de la început. Aceste năsărâmbe nu-l mișcară cu nimic. Și-a dres vocea și s-a răstit scurt, astfel încât scufundă iarăși pronaosul în tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
decât un anumit ateism naiv, iar incidentul cu dispariția cotoiului apare atât de amuzant, și atât de firesc distribuit în voluptoasa hârjoană erotică de care sunt cuprinși eroii încât deocamdată nu-i acordăm nici o altă semnificație. La următoarea apariție a poznașului animal, atunci când tânărul bărbat dă curs hotărârii de a pleca de la han (,,Am zis; hi! La drum! mi-am făcut cruce: atunci am auzit bine ușa bufnind și un vaiet de cotoi. Gazda știa că nu o mai văz, intrase
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
1954; Fete în uniformă, București, 1956; Zi cu soare, București, 1957; Ina Mădălina, București, 1959; Hai, urcați-vă, zorele!, București, 1960; Un oaspe drag, București, 1960; Cântecul pașilor, București, 1962; Zburați, hulubii mei!, București, 1963; Fântâni albastre, București, 1964; Fluturași poznași, București, 1965; Martinel sportiv, București, 1966; Cântece de lună, București, 1967; Cri, cri, cri, București, 1967; Fănel și briceagul albastru, București, 1968; Prispa cu statui, București, 1969; Învățați să numărați, București, 1970; Cartea păpușii, București, 1970; Ora singură, București, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285794_a_287123]
-
lăsat în continuare de regimul său este, cum spuneam, acela al unei mediocrități păstoase. Și iată-l acum pe Traian Băsescu, un președinte căruia îi place să fie și să pozeze în viril politic. Voluntarist, ambițios, populist - dar și gafeur (poznaș ar suna prea idilic). Nărăvaș, adică având o personalitate accentuată. Ignorant în multe privințe. Lipsit adeseori de maniere. Băsescu vrea să fie viu și activ, nu pasiv și mortificat. S-ar putea spune chiar că ar cocheta cu o alură
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
petice. Ben le confecționează. Deschise ușa camerei de zi. Fitch se ridică mai greoi și acum când se apropie ca să mă conducă la ușă, am văzut că șchiopăta. Mi se adresă: — Luați-o dumneavoastră înainte. Eu am un picior cam poznaș. O veche rană din război. În timp ce străbăteam holul întunecat, îndreptându-mă spre scânteierea orbitoare a ochiului oval de sticlă din ușă, am repetat: — Trebuie să rămânem în legătură, nu-i așa? Speri că veți veni amândoi la mine să luăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am mai spus, am înotat. Marea îmi îmbrățișa mădularele fierbinți, înveșmântându-le, parcă, în solzi răcoroși. Apa se ondula calm, mângâios și lucitor la suprafață, ca o coajă de fruct. Chiar și fără „funia mea din perdele“ pe care marea poznașă mi-o dezlegase din nou, am izbutit să mă urc cu ușurință pe stânci. Acum, când scriu toate acestea, este cea de a doua zi, și scrisoarea adresată lui Hartley, în plicul ei dolofan, zace încă pe măsuța mea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
anul cu ghilimele trăit până acum de Natura terestră, și tot la sânul ei suge, chiar dacă Îi mai mușcă sfârcul -, un copil deci, dar unul ascultător, specia vă va dăinui, căci care mamă Își sfătuiește de rău copilul, cât de poznaș n’ar fi? Chiar așa este: un copil face numai pozne... riscând să ajungă a mă trage pe mine de coadă și la figurat. Și, pentru că țin la codița mea, mi-o iau acum, părăsind microfonul. Miau „Meridian“, 25 octombrie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ați ucide frații? Natura e totuși generoasă, oferind an după an o șansă. Desigur, ea Își poate crea un „cer“ În care să se salveze. Dar asta Înseamnă nașterea altei lumi, căci Natura și lumea sunt „cosubstanțiale“, din care copilul poznaș va fi izgonit. Poate de asta, omul fiindu-i copilul cel mai Înzestrat și drag, Natura rabdă, așteptându-i maturizarea, căci de crescut o face chiar foarte bine, să devină Înțelept, poate chiar să fie răsplătită. N’aș vrea Însă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Șt. O. Iosif) cultiva cu succes șarja amicală, astfel fiind cum nu se poate mai bine pregătită apariția lui Topârceanu, cu ale lui "Parodii originale". George Lesnea, apoi, Fl. M. Petrescu au preluat din mers tradiția epigramei și a parodiei poznașe frunțile tuturor fiind mult mai descrețite atunci. De ce? Să zicem că, în cazul nostru, al celor tineri, disponibilitatea către veselia lipsită de griji era apanajul vârstei. Probabil că permeabilitatea la glumă o furniza și un oarecare sentiment de securitate personală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pălăria conică a rămas până astăzi un accesoriu tipic pentru costumul „vrăjitoarei” de bâlci, de carnaval sau de desene animate. În școlile anglo-americane, sub numele de dunce’s cap, adică „pălăria prostului”, ea a ajuns să stigmatizeze elevul nătâng sau poznaș (În franceză, bonnet d’âne). Pe lângă carocha („pălărie conică din carton, pe care erau zugrăvite flăcări și chipuri de draci”, cum o descrie Le Sage În 1715, În romanul Gil Blas, la o ardere pe rug În Toledo), un alt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]