227 matches
-
ai atins cele cinci simțuri și ele ți-au răspuns. Acuma sînt nimic, și cad Și dorm pe al tăcerii așternut pînă ce ma trezești". Astfél cîntắ cea Minunată într-o himerica Fermecătoare tranșă. 380 Los auzi, viața din nou prînzind; o strînse-n brațe; himerice nădejdi acuma Aprinzîndu-i, îl duse în umbrare și de acolo ea fugi Peste nemărginire-ntinsă precum un curcubeu strălucitor, plîngînd, zîmbind, pierind. Acestfel trăia Los, pe Enion departe împingînd-o în infinitul cel de moarte, Să poată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dolores Toma să creadă că situarea în peisaj era de tipul „imersiunii” (op. cit., p. 33). O dovadă putem afla în rândurile lui Del Chiaro: „[...] în mijlocul ei [al grădinii - n.m., D.H.M.], Domnul Constantin Brâncoveanu a clădit o frumoasă loggia pentru a prânzi acolo și a se odihni după prânz în timpul verii, în parfumul florilor diferite, așezate împrejur în straturi” (loc. cit.). 132. Vezi Marie Thérèse Lorcin, „Le «Livre de Trois Vertusț et le «sermo ad statusț”, în L.Dulac și B. Ribémont
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
consumat plenar printr-o revelație ce i-a blagoslovit deopotrivă pe spectatori și actori. Publicul a înțeles foarte repede că nu-i vorba de pornografie, ci de pură poezie, iar interpreții au recepționat la rîndu-le mesajul sălii, de la primele aplauze prînzind aripi, brusc convinși de rostul și efectul muncii laborioase din repetiții. Odată coloana sonoră stabilită de totdeauna inspiratul și rafinatul Iosif Hertea, care nu se sfiește să orchestreze în forță coruri din opere și muzica de balet ori șansonete celebre
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
celui dintîi, a economistului, care călătorise de mai multe ori în China...; ceilalți doi, vasăzică, economistul și matematicianul, profesorul, cel mai tânăr din cei trei noctambuli protestară la aprinderea țigării. Cu toate că fumau și ei, amândoi, dar numai după masa de la prînzi, pînă cel mult la miezul nopții al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi ajuns, măcar, pîn-la jumătate. Mucul, azvîrlit pe nisip, acum
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
de la coadă la cap, n-am socotit util să consemnez în paginile mele această vulgară istorisire a conducătorului caravanei noastre. Astăzi însă, la ceasul amiezii, ne-am încrucișat cu o caravană. Tocmai ne opriserăm la malul unei ape pentru a prînzi. Comiși și slugi se agitau adunînd vreascuri și pregătind focurile, cînd se ivi o caravană pe un deal din apropiere. În cîteva clipe avea să ajungă lîngă noi. O șoaptă se răspîndi prin grupul nostru: “Ei sînt, caravana fantomă.” Eram
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
mai murdar, față de becherul lui, decât Cațavencu față de Zoe și Tipătescu dar, schimbând puțin replica din Danton, aceea nu e moartea lor, deci nu-i privește. Recomandatul din Infamie..., avându-și biletul către postul dorit în buzunar, se oprește să prânzească. Fatalitate, scoțând scrisoarea pe masă (ceea ce, pasămite, îi rupe vraja), aceasta e... maltratată cu sos și zeamă de un chelner zevzec și nu mai poate fi folosită. Nefericitul aleargă să ceară o a doua carte blanche, dar nu mai apucă
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
Tacou s-a lovit îngrozitor cu capul de scara porumbarului lui Cioran din Dieppe, unde ne dusese anume, n-am insistat cînd el a spus că nu-i nimic... Atunci, la Cluj, am făcut cu Vona faimosul meu interviu: am prînzit împreună, singuri în salonul albastru al restaurantului Siesta, cu un serviciu bun. Mînca puțin și vorbea continuu. Reportofonul meu a înregistrat tot. Eu n-am băut decît apă, el - un pahar de vin alb. Nu mi-a dat voie să
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
câte peceți stau nedesfăcute cât întuneric în cămara istoriei pute (22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n viroage și crapă vinurile vechi în doage pe prispa verii am prânzit cu greieri e timp destul trecutul să ți-l treieri pillatian s-adormi într-o castană și ghimpii morții să ți-i scoți din rană dar vine iulie - înfricoșatul văpaia lui o să-ți aprindă patul și-ascuns în umbra moale
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
privit defilarea unor tineri care mărșăluia cadențat, cuprinzând tot spațiul larg al bulevardului. Brusc mi-a apărut înaintea ochilor imaginea acelor grupuri în uniforme pe care cândva le văzusem în Germania și a militarilor care năvăliseră în restaurantul berlinez unde prânzeam. Acelor imagini vechi le răspundea ca un ecou pășirea cadențată a tinerilor pe bulevardul bucureștean. Înghesuită între privitorii opriți la marginea trotuarului m-am uitat cu ochi mirați la tinerii plini de energie, care treceau în pas de defilare, umplând
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
Iar unicul fiu, Simon Moritz von Bethmann ținea casă mare la Frankfurt și era un apropiat al familiei Goethe. Numai că în timp ce "doamna consilier" îi vizita des pe Bethmanni, Goethe venea rareori la Frankfurt, ultima oară în 1815, când a prânzit împreună cu ei. Despre familia von Mutius - din care am cunoscut-o personal pe Dagmar, fiica celei despre care tocmai am relatat - și, mai ales, despre Gerhard von Mutius, un om cu o operă care rezistă timpului și ministru al Germaniei
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
au norocul, dacă se poate spune așa, unei vieți lungi, într-o lume care nu le mai aparține. Bucureștiul lor, în care au continuat să ia, chiar și în anii schimbării de regim, masa la Capșa, pentru că nu știau să prânzească altundeva, până nu și-au mai permis deloc această mică frondă, București evocat în pagini superbe, în care străzile și casele se cunosc după oameni, dispare. Între două începuturi de aprilie, despărțite de aproape șaptezeci de ani, rămâne, nostalgică dar
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
Pe Argeș an sus, 1923). O epistola din 1902 (copilul Pillat avea, atunci, 12 ani) ai ăncunostiintează pe părinți: "Am luat deja cu Niculae două băi an Argeș. Eu am facut o plimbare cu trăsurica spre Valea Mare și am prânzit an câmpia domnișoarei Stos. La reăntoarcere am cules o mulțime de mânătărci și bureți lăptoși. Astăzi dimineață, tot cu trăsurica, am facut o plimbare prea frumoasă ajungând aproape de Valea Mare". Și, firește, nu lipseau vacanțele la mare, de unde, ăn iunie
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
Povestirea a apărut în numărul din septembrie 1941 al revistei "Astonishing Stories". Inițial, ea se dorea a fi prima dintr-o serie, dar Asimov nu a reușit să mai găsească idei pentru a o continua. În anul 2144, patru prieteni prânzesc împreună o dată pe lună, cu ocazia acestei întâlniri fiecare dintre ei relatând câte o povestire care trebuie să fie o minciună complexă și fantastică, dar să pară adevărată. La a șaptesprezecea întâlnire, un oaspete - Gilbert Hayes - cere permisiunea să relateze
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
1889, când s a retras la Văratec, poeta se plimba, Își completa albumul cu poezii adnotate, primea oaspeți, cânta, recita. Povestește aceeași Maica Fevronia: „Intr-o seară, după ce umblase toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd În amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii Împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era În cerdac.” Ea Își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Dendrino, directorul școlii din Smirna, nu a acceptat de la el nici un ban pentru școlarizare, găzduire și hrană. La a doua sa venire în Dalmația, bănățeanul a fost întâmpinat ca un patriarh. „De parcă m-au luat în arendă, povestește Dositej. Dacă prânzeam la unul, atunci neapărat trebuia să cinez la un altul. “ La Modra, în Slovacia, a fost primit în casa nobilului Francisc Takacs, prim-vicepreședinte al județului Bratislava. Cu episcopul Leon Duca s-a împrietenit atât de mult încât acesta i-
Agenda2003-47-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281730_a_283059]
-
versiunea românească semnată de Constantin Abăluță și de Jan H. Mysjkin (n. 1955), căruia literatura română îi datorează echivalări din Lucian Blaga, Max Blecher, Paul Celan, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu ș.a.: „Vară de vis:/ sub prisoselnic soare/ domol să tot prânzești”. „Strânsă recolta/ și copacii-s deja goi. Seara-i aproape”. „Ger sculptând în lut/ model de tălpi de pantof. / Mâine mocirlă”. „S-a liniștit furtuna./ De pe-o creangă ruptă/ culeg un măr”. „Albe pietrele/ orașelor malteze:/ bumbi luminoși în
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
Nu cred că lucrurile s-au schimbat decisiv, experiența fiecăruia dintre noi ne face să zîmbim amar la atîta batjocură cît înghițim zi de zi. Am văzut spectacolul lui Horațiu Mălăele cu „Revizorul”, de la Teatrul de Comedie de două ori, prînzind toate variantele de distribuție. Mă simt legată într-un mod special de creatorii acestui spectacol care creeaza simplu o atmosferă acută, aceea a unei tensiuni în echilibristica, a unui balans continuu pe sîrmă, la mare înălțime și fără plasă de
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
ca din Biblie...veți da seama, tâlharilor, de tăiați smochinii cei roditori, dar mâine, în locul lor vor crește cedrii, ...ceva așa, ca stejarii. Sisi mai povestea cum o prietenă de-a ei, o prințesă bătrână, venind de la Iași cu expresul, prânzise la aceeași masă din vagonul resataurant cu un domn îmbrăcat țărănește, dar elegant, curat, cu mâini frumoase; dând-o pe franțuzește cu cineva de alături și scuzându-se față de comesean, el o asigurase într-o franceză fără cusur că nu
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
telegrame. Mărturisește, nu fără o undă de snobism, că a intrat "în circuitul" Bibeștilor, printr-un flux de "telegrame, scrisori, invitații, convorbiri, ecouri care se întretaie în triunghi", lucrurile petrecîndu-se "ca și cum eu aș fi în viața lor un personaj capital". Prînzește cu oameni de vază: "Masă de seară cu Rosetti și Camil la G.M. Cantacuzino, care mi-a povestit unele lucruri despre Transnistria și Odesa". Nu cumva e la mijloc, în ciuda tuturor precauțiilor și a decepțiilor, o prelingere a orgoliului menționat
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
un ins care a trecut prin Finlanda, Suedia, Danemarca, ar fi putut să intre și în Berlinul de Vest, în ciuda blocadei sovietice. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Nici nu ne mai gândisem să prânzim în Berlinul de Est. Pe noi ne așteptau acum desfătările din Berlinul de Vest... În jurul orei douăsprezece, ne așezaserăm la coada din dreptul stației de metrou pe unde se trecea dincolo, dacă aveai pașaportul în regulă. Cu pașapoartele noastre purtând
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
efectul Don Quijote, incapacitatea de a distinge între apariție și reprezentare, strania estompare a realității în favoarea idealului, a apariției obiective în fața mirajului de-o clipă. Apărută pentru prima data in Spania, maladia inaderentei la real s-a întins asupra întregii lumi prînzind de căpăstrul măgarului Sancho Panza creatori dintre cei mai diverși și domenii vaste de activitate a spiritului. Să fi rămas și Constantin Noica prizonierul granițelor reprezentării? Unde, în opera și viața sa, să încadram acest miraj al idealului? La prima
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
foarte reală înzestrare epică, scriitorului nelipsindu-i decît capacitatea creației de eroi". În schimb, ochiul visător al poetului compune scene de interior cu valențe plastice demne de pensula unui Theodor Pallady: "Aceluiași Pallady, inepuizabil curios de figurile întîlnite în restaurantele unde prînzea și care a lăsat o imensă suită de portrete caustice astfel surprinse în creion, îi seamănă Bacovia și cînd schițează, cu intimitate dar și cu un incomparabil humor acid, scena întîlnirii cu un amic". În situare istorică, compunerile în proză
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
ai încerca să alergi într-o cușcă. Uluirea oamenilor. După darul acela neobișnuit, trebuie să fie vorba de un păcat greu. În cele din urmă, se află că e vorba de darul unui ucigaș închis. Frate-său, la dorința lui, prînzind morunul gigantic, l-a dus la biserică drept pomană. E o biserică lipoveneasca, de-a lor, colorată, ca o sală de bal cu multe lucruri țesute, împletite de mînă, vopsite în toate culorile, ca o sorcovă. Pe jos, perne frumos
Biserica veselă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17650_a_18975]
-
o spadă franța când te ridici cu-n steag, mai sus? Înfrânt nu ești atunci cand sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis. FOAMEA Parcă de veacuri, parcă de cinci ani n-am mai prânzit, n-am mai șezut la cină. Parcă de veacuri, parcă de cinci ani, am suge fier, am roade bolovăni, am hăpăi moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
tunetului", 18. Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Canaanitul, 19. și Iuda Iscarioteanul, care L-a și vîndut. 20. Au venit în casă, și s-a adunat din nou norodul, așa că nu puteau nici măcar să prînzească. 21. Rudele lui Isus, cînd au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mîna pe El. Căci ziceau: Și-a ieșit din minți." 22. Și cărturarii, care se coborîseră din Ierusalim, ziceau: Este stăpînit de Beelzebul, scoate dracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]