298 matches
-
ce bun că am făcut liceul agricol, că tot țăran am rămas.Bine zicea socru-meu, că învăț să nu-mi tai piciorul.Că soacră-mea ne făcând “șiicoală”, cum zicea el, se taie mereu la picior cu sapa la prășit! Glumea bietul de el, dar vorba românului, pe atunci scroafa era moartă de mult în cocină, și noi făceam bancuri cu olteni și cu ... tovarășul. Purceaua o omorâse comuniștii.Ăia doreau să avem o țară bogată cu un popor sărac
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
se bucură de ceea ce are...” „Și ... am fost fericiți! Lucram ca robii la CAP, și nu ne dădeau nimic. Ne ducea în Bărăgan la cincizeci de kilometri de satul nostru cu remorca, pe arșță sau ploaie, lăsându-ne în câmp. Prășeam zeci de rânduri, de aveam impresia că nu mai ajungem la capăt. Mai venea să ne ia cu remorca când se însera. Dar eram fericiți!” De-odată s-a stins lumina. Bătrânul Jerdea, pe bâjbâite, a continuat să mănânce. „Așa
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
lângă firul de porumb să fie jumulite cu mâna, fiecare să-și țină rândul, să fim atenți să nu ne lovim sau să ne tăiem cu sapele. După ce am fost repartizați pe rândurile de porumb și ne-am apucat de prășit, profesorii s-au retras la umbra unui ulm, care se afla cam la un kilometru depărtare, în mijlocul câmpului. S-au autoservit dintr-un termos cu cafea, apoi au scos cărțile de joc, le-au descântat, au stabilit potul și au
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
într-o flacără purpurie, iar femeia s-a deșteptat din somn, buimacă încă de pe urma acelui vis neașteptat, căutând din ochi pe bărbatul său, dar acesta plecase, de cu noapte, destul de departe, la ogorul ce-l avea la marginea cetății, să prășească ultimele rânduri ale puținului porumb sfrijit, uscat de soarele din ce în ce mai arzător. Îngândurată, dar cu o lucire vie și plină de speranță, în ochii săi de un azur-albastrul cerului, femeia, se spălă și se îmbrăcă iute, apoi o luă la fugă
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
rea, dar ținta ei a fost bună. Producțiunea agricolă e legată de anume condiții de timp. Un obiect industrial se poate produce și vara și iarna, și noaptea și ziua, oricând și oriunde. Cine însă nu ară la vreme, nu prășește la vreme, nu seceră la vreme, acela nu recoltează nimic și degeaba și-a băgat capitalul în producțiune. Spiritul legii tocmelilor a fost a asigura termenele deosebite ale muncilor agricole, a căror neținere ar fi echivalentă cu ruina sigură a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să nu se căsătorească cu altcineva Înainte de a purta doliu cel puțin doi ani. Ă « Doi ani e prea multă, obiectă soția care tocmai apăruse cu sacul din piele de capră, snopită În bătaie de bătrânul stăpân. Cine Îți va prăși câmpul În timpul În care nu ai soț? «Hamletă, i-am Întors-o fără să stau pe gânduri, «era Îndeajuns de mare ca să prășească câmpul mamei sale. Nu avea nevoie să se căsătorească. Ă Nimeni nu păru convins. Nu am insistat
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tocmai apăruse cu sacul din piele de capră, snopită În bătaie de bătrânul stăpân. Cine Îți va prăși câmpul În timpul În care nu ai soț? «Hamletă, i-am Întors-o fără să stau pe gânduri, «era Îndeajuns de mare ca să prășească câmpul mamei sale. Nu avea nevoie să se căsătorească. Ă Nimeni nu păru convins. Nu am insistat. Dacă Laura Bohannan Întâmpină greutăți În a explica tribului Tiv situația familială din Hamlet, ea Întâmpină și mai multe când Încearcă să-i
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
o analiză mai puțin superficială a activităților lor, Își administrează mai bine timpul decât noi. Grădina acestea producea În permanență, deși necesita puțin efort de Întreținere, indiferent de moment: când se culegeau dovleceii, se mai scoteau și câteva buruieni, se prășeau și porumbul și fasolea când se culegea ultima fasole cățărătoare, iar peste câteva săptămâni, În locul acestora se semăna o nouă cultură”. Figura 36. Edgar Anderson. Schița unei livezi din Santa Lucia, Guatemala. Stup Figura 37. În desenul său, Anderson folosește
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
alte cultivare și nu este exclus să folosească gunoi de grajd și Îngrășăminte verzi (lucernă, trifoi), În loc să aplice Îngrășământul chimic standard. Acești țărani inventează și experimentează În permanență diferite tipuri de rotații, de calendare ale lucrărilor și de tehnici de prășit. Însă, tocmai din cauza particularității lor și a lipsei intenționate de atenție din partea specialiștilor, mii de „experimente pe teren” sunt ilizibile sau chiar invizibile cercetătorilor. Cultivatorii - politeiști atunci când vine vorba de practici agricole - adoptă foarte repede orice li se pare util
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Frații noștri din Zăbrani șters-au dintre ei hotarul. Cine vrea un căpătâi, să semneze ici hârtia». A semnat Andrei Întâi Iar În urma Iui Măria. Și gospodăria lor - una peste tot ogorul - A pornit de-atunci cu spor Să-și prășească viitorul. Azi e nuntă. Zori de zi Au venit să-i Împreune Flutură basmale și cântă viorile În strune. (Ă). Chiotul s-a stins târziu, noaptea a venit cu pace. și prin satul fumuriu neguri prind a se desface. Dar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În căruțe sau În car cu boi. În vara lui ’49, În ploioasa lună iulie, am bătut drumurile dintre Teregova și Rusca, Într-o brișcă descoperită, sub ploaia măruntă care făcea să fumege spinările cailor. Numaidecât după aceea, când se prășea porumbul, goneam În mașini prăfuite prin părțile oltene dinspre Dunăre, văzând cum se Încheagă, În luptă, primele gospodării colective. Apoi, pe un camion cu materiale de construcție, am ajuns la Slobozia Mândra În lunca Oltului, Într-o zi Însorită de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
14 ani, din cenaclul Fălticeni. Eugen FRUNZĂ - Cântec pentru seceriș și colectări. În: Contemporanul, nr. 191, 2 iun, 1950 Semănat-am semănat Ca să crească rod bogat Rodul mult și bobul plin Fără boz și mărăcini. Am plivit grâul, plivit La prășit am hărnicit, Că ne-ajunserăm, măi frați, Și-n Scânteia lăudați (...). Ăla măi, mi-e frate bun Ce ni-e bun cârmaci la drum Muncitor și făurar, Clăditor de fapte mari. Și să vezi și să tot vezi Că ne-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
moloz, fără a găsi nici o urmă din cei care au trăit acolo. Neculai însuși o privea cu nepăsare. Săltând în ani, băiatul a început să pască vitele. îi înlocuia pe frații mai vârstnici care treceau la trebile gospodărești : arau, coseau, prășeau. Când nu se hârjoneau cu fetele, Costache și Ion practicau pasiunea clandestină a tutunului ș-a pescuitului în Șomuz. Adunau atâtea vicii, încât, în ochii mei, autoritatea lor era surpată. Dimpotrivă, pe zoiosul, zăbălosul și flendurosul Neculai islazul îl înzestrase
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trata ca discuții serioase. Era perioada în care comuniștii i-au desființat bunicului afacerea, trecându-l înapoi la coarnele plugului. Costică i-a devenit ajutor la muncile câmpului, unde era de folos, în principal datorită fizicului lui, la săpat, la prășit și ca paznic la vie si pepenii verzi. Bunicul construia pentru el, în perioada caldă, la câmp, din lemn, ierburi și coceni de porumb, un foișor și o covercă pentru a-l feri de soare sau ploaie. Acestea erau și
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
locurile posibile. Puneți elevii să îngrijească spațiile verzi, să se înfrățească cu natura și să o îndrăgească. Puneți elevii să facă curățenie. Noi (generația mea), după terminarea fiecărei clase de liceu, o lună de zile făceam practică agricolă, pliveam și prășeam culturi agricole. În fiecare toamnă și primăvară, noi plantam copaci: săpam gropi, plantam puieți și-i udam. Munca îl disciplinează pe om. NOI NU AM FOST EXPUȘI LA DEZMĂȚ, CUM SUNT EXPUȘI ELEVII DE AZI. Elevii imită ce văd, la
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
zicea: —Eu pe Tudorița mea o port modest... Nu-mi place luxul. Chiar să am avere, tot așa aș purta-o... Și el colinda pe drumurile lui, iar fata se năcăjea singură să se îmbrace. Singură își plivea și-și prășea o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
departe. Peste o vale lungă. Abia se zăreau casele. Trecuse de amiază. Ce mi-am zis? <Fie ce-o fi! Mă duc în satul acela să întreb, poate i-a văzut cineva>... Pe gârlă am dat de un gospodar care prășea la porumb împreună cu nevasta. <Doamne-ajută, oameni buni!> am strigat eu. <Mulțămim frumos. Da’ unde mergi matale?> <Caut doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea spune nimica, fiindcă noi am plecat de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
auzită atunci în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
începu să treacă zilnic prin cancelarie. Lăsîndu-și baltă trebile gospodărești, se înfățișară în pripă și învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu tot profundul lor dispreț față de consăteni, în obiceiuri și superstiții rurale. Prășeau în grădină, creșteau porci și găini ori mergeau la piață cu cireșe. Reciproc, se otrăveau cu bîrfe și cu intrigi. În cancelarie auzeam doar rețete de zacuscă și întîmplări cu sugari. Relatarea întoarcerilor nocturne ale soților băutori ocupa, în cronicile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
unde a găsit. Dar asta-i altă poveste și, când va mai veni vorba, să-mi amintești să ți-o spun. Potolisem orătăniile, ceasurile se Îndreptau spre miezul zilei și pe drum rar trecea câte cineva. Lumea era la câmp, prășea la porumb ori la vie. Încă nu era foarte cald, dar satul părea pustiu și părăsit acolo, În soare. Începeam să mă plictisesc și, după cum singur poți bănui, n-aveam nici un avânt să-mi Încep pregătirea pentru restanța din toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de fiecare dată tatăl - la spălat closetele din cartierele sărace ale marilor orașe. Ectoraș se trezise Într-o dimineață Înconjurat de zeci de țigani care sporovăiau pe limba lor și nu păreau a-l băga În seamă. În primele zile prășiseră tarlale nesfârșite de porumb. Pe Ectoraș frunzele ca niște săbii ale plantelor Îl tăiau pe gât, pe față și pe mâini, palmele Îl dureau de la coada lustruită a sapei, avea junghiuri În șale, În mușchii mâinilor și ai picioarelor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toate scrisorile ei”. Păi tu credeai că este așa ușor să administrezi o moșie din care să scoți o brumă de „bucate”? Ferească Sfântul! D-apoi acolo-i soare, mai și plouă, suflă vântul, trebuie să ari, să semeni, să prășești, să seceri și să aduci recolta la hambare...Pe când o dugheană...îi altceva! Vinzi marfa, iei banul și gata! Și dacă-i cumva și un locușor potrivit pentru vânzarea vinișorului și rachiului, treaba merge strună. Dar să nu-i judecăm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dezleg eu, pe mine mă cunoaște, zic. - Vrei să te-nghită de viu? se sperie mama și mă trage cu putere după ea, spre fundul grădinii. Străbatem o pădure de păpușoi proaspăt prășit. Strașnic de bine-i când porumbul e prășit de curând, iar tu desculț: dacă ți-i fierbințeală la cap - de la soare, de la război, de la femeie - la picioare ți-i răcoare; și uite-așa merge viața. Da, dar mie mi-e ciudă: sunt Încă mititel, nu pot vedea pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și ne săturăm. Ce mai vreți? - Bată-te să te bată de poznaș! Mi-a spus bunica. Cum ți-a venit prostia asta în cap? - Păi, am auzit că pe Bodrâncă îl trimite nevastăsa cu un ou fiert moale la prășit și cu o bucată de mămăligă. La vremea mesei, se așează omul să mănânce, sparge oul fiert la un capăt, ia un pai, îl înfinge în ou, ia o înghițitură de mămăligă, linge paiul înmuiat în ou și se satură
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de la draga, bunică-ta, din discuțiile pe care le-am mai avut, între noi, toți. Dar voi începe cu... începutul. Sunt născut cu vreo doi ani înainte de războiul al doilea. Am venit pe lume la jumătatea lunii iunie, când se prășește porumbul a doua oară. Mama, odihnească-se-n pace, nu m-a născut în casă, cum de obicei nășteau femeile de la țară, pentru că pe atunci nu erau maternități ca acum, fiind asistate de moașe unele cu puțină carte, altele fără
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]