299 matches
-
ai făcut așa de rău, Că nu ma ce-ți face eu; Da' eu tot nu m-oi lăsa, Cu bâta te-oi mângâia! Joacă, joacă, măi Gavrile, Că-ți dau pâine și măsline; Joacă, joacă, tropotit, Ca Frăsina la prășit! Astă noapte n-am dormit, Toată casa am lipit; Nici la noapte n-am să dorm, Ca să pun lutul la horn, Căci se văd nuielele Și mă râd muierele! Ia, mai saltă din suman, Ca Ileana la spital! Ea, când
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
a ieși din spațiul românesc: "De vreo 20 ani se seamănă în învecinată Transilvanie, cu multă iconomie, popușoi prin o mașină de semănat ce se anină de al patrulea plug și apoi popușoii, în acest chip samanați, sau cartofele, se prășesc cu multă înlesnire prin altfeli de plug de prășit, la care trebuie numai un cal și patru oameni, cari într-o zi isprăvesc mai mult și mai bine decât ar fi aice în stare 50 sau 60 de oameni să
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
se seamănă în învecinată Transilvanie, cu multă iconomie, popușoi prin o mașină de semănat ce se anină de al patrulea plug și apoi popușoii, în acest chip samanați, sau cartofele, se prășesc cu multă înlesnire prin altfeli de plug de prășit, la care trebuie numai un cal și patru oameni, cari într-o zi isprăvesc mai mult și mai bine decât ar fi aice în stare 50 sau 60 de oameni să facă într-o zi". Pentru economia de timp și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
comisii numită de guvern și "pe un pământ ce i se va însemna, va ara cu un asemenea plug cu doi boi, va samana cu o mașină popușoi sau și cartofe și apoi, la vreme cuviincioasă, cu alt plug va prăși și, în sfârșit, la vreme, va scoate cartofele cu plugul". Încredințate astfel în privința rentabilității lor, după efectuarea unor asemenea probe practice, autoritățile urmau să-și dea avizul pentru introducerea și utilizarea "obștească" a acelor "desăvârșite unelte agronomice", operațiune nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
fost unul dintre primii gospodari care a renunțat la boi și a cumpărat și a adus cai din Basarabia. Femeile lucrau în casă, mai ales iarna, inul și cânepa, bumbacul și lâna. Vara, femeile mergeau și la munca câmpului, la prășit, la cosit, la treierat, la cules, dar și acasă creșteau păsări și cultivau grădina cu legume. Eram impresionat de dexteritatea cu care împleteau ciorapi, flanele și mănuși, sau cu care foloseau acul de cusut. Eram impresionat de transformarea cânepii, plantă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
se scula de noapte, făcea mâncare și pentru copiii de acasă și pentru oamenii care mergeau la muncile câmpului, mulgea vaca, da drumul și hrană la păsări și apoi pleca deodată cu tata „la câmp”. Nu m-am mirat că prășea la porumb, că lucra în vie, că muncea la arie ca orice bărbat, dar m-am mirat că era în stare să tragă coasa ca orice bărbat, alături de tata, zile în șir, chiar săptămâni. De altfel, în 18 iunie 1922
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lucra în vie, că muncea la arie ca orice bărbat, dar m-am mirat că era în stare să tragă coasa ca orice bărbat, alături de tata, zile în șir, chiar săptămâni. De altfel, în 18 iunie 1922, mama era la prășit porumbul, departe de casă, în câmp, când au prins-o durerile ”facerii”, și așa am venit pe lume. Eram de acum la seminar, când a născut pe al optulea fiu dar și după această naștere, tot a mai tras coasa
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Eu l-am vizitat de trei ori, pe când aveam mijloace de transport. În ultimii ani ne-am întâlnit la Râmnicelu la înmormântarea părinților și a fratelui Dinu. PRIMA ZI În ziua de marți 17 iunie 1922, tânăra femeie lucrase la prășit porumbul alături de soțul ei până seara, deși arșița de la miezul zilei o moleșise. Seara, revenită acasă, a îngrijit de cloști, a muls vaca, a pregătit mâncarea de luat la câmp pe a doua zi, s-a spălat cu apă rece
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dimineață, și-a rânduit casa, a muls iarăși vaca, a pus mâncare și apă la păsări, s-a suit anevoie în căruță, s-a așezat pe scândura care ținea loc de scaun lângă soț, și au plecat la câmp, la prășit porumbul. Totul a fost bine până ce soarele a început să dogorească. A simțit niște junghiuri cu care nu era obisnuită, dar, deși n-a vrut să renunțe la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
loc de scaun lângă soț, și au plecat la câmp, la prășit porumbul. Totul a fost bine până ce soarele a început să dogorească. A simțit niște junghiuri cu care nu era obisnuită, dar, deși n-a vrut să renunțe la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată, și-a rugat soțul să o ducă acasă pentru că-i e rău. Pe drumul către casă zduncinăturile căruței i-au mărit durerile și i-au înmulțit junghiurile. Ajunsă acasă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
noi pentru că știau că vor fi bine plătite și respectate, în ciuda faptului că tatăl meu le controla uneori “să nu dea negru peste verde, că boierul chior nu vede”, adică să nu lase nici o buruiană la rădăcina plantelor când le prășeau. Femeile erau foarte harnice și tatăl meu era tare mulțumit de ele. In anul 1953, tatăl meu a obținut cea mai mare producție de sfeclă din țară, de 60 de vagoane la hectar de pe o suprafața de circa 3 ha
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ce dorință ai, ce condiție!" Tovarășe căpitan, suntem în perioada prășitului. Trebuie să-mi dați încă doi oameni pe rândul meu!" "De ce, măi, Scurtule?" "Păi, nu vedeți ce soare puternic este!? "Unul să-mi țină umbrela și celălalt să-mi prășească rândul!" C. I.: Aceste episoade bănuiesc că vă mai destindeau. S. Ț.: Păi, cum să nu!? Ne distram. Domnule, era grea detenția dar aveam și momente de relaxare. În sfârșit, căpitanul le trăgea câte o înjurătură la toți. Că unii
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Rădulescu 45, arhitect, om excepțional, liniștit și cult de îți făcea plăcere să stai de vorbă cu acești oameni. Apoi, Ștefan Vasile, care a fost bătut ca să scoată o buruiană cu dinții de lângă un fir de porumb. Dar, ce, el prășise la operă!? Sau ceilalți? Că erau unii care văzuseră sapă pentru prima dată în viața lor. Eram la prășit și săpând a rămas un fir de iarbă lângă porumb, iar sergentul care ne păzea l-a chemat și i-a
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Apoi, Ștefan Vasile, care a fost bătut ca să scoată o buruiană cu dinții de lângă un fir de porumb. Dar, ce, el prășise la operă!? Sau ceilalți? Că erau unii care văzuseră sapă pentru prima dată în viața lor. Eram la prășit și săpând a rămas un fir de iarbă lângă porumb, iar sergentul care ne păzea l-a chemat și i-a zis: "Vezi firul ăla de iarbă?" "Vă rog să mă iertați, îl culeg imediat!" Nu, nu, nu îl scoți
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
firimituri". Versurile aparțin lui Nichifor Crainic. Eeee, dar nu numai foamea! Mi-aduc aminte că odată am fost luați cu brigăzile de intelectuali, că erau două, și duși pe un bac și de acolo pe un teren unde trebuia să prășim porumb. Era porumbul răsărit, într-o primăvară, și noi trebuia să-l prășim pentru că crescuseră tulpinile de pălămidă. Terenul acela fusese cândva inundat, fusese sub apele Dunării și fusese populat de papură. Domnule dragă, noi când prășeam porumbul acesta descopeream
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
aminte că odată am fost luați cu brigăzile de intelectuali, că erau două, și duși pe un bac și de acolo pe un teren unde trebuia să prășim porumb. Era porumbul răsărit, într-o primăvară, și noi trebuia să-l prășim pentru că crescuseră tulpinile de pălămidă. Terenul acela fusese cândva inundat, fusese sub apele Dunării și fusese populat de papură. Domnule dragă, noi când prășeam porumbul acesta descopeream rădăcini de papură: nu v-aș dori să ajungeți vreodată să gustați rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unde trebuia să prășim porumb. Era porumbul răsărit, într-o primăvară, și noi trebuia să-l prășim pentru că crescuseră tulpinile de pălămidă. Terenul acela fusese cândva inundat, fusese sub apele Dunării și fusese populat de papură. Domnule dragă, noi când prășeam porumbul acesta descopeream rădăcini de papură: nu v-aș dori să ajungeți vreodată să gustați rădăcinile de papură, dar să știți că nu sunt rele. Am mâncat zile și săptămâni la rând rădăcini de papură, nu numai eu, toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Gheorghe, Vârșag Ion. Locul fostei secții de mecanizare de la Vatra a rămas gol. Aici erau cele mai multe tractoare și combine. Ce vânt a bătut pe aici? Mai există o serie de țărani care își lucrează pământul cu caii. Ară, seamănă și prășesc cu caii. Căruțele care altă dată erau la modă au ieșit din uz, au apărut faitoanele cu care se cară paie, fân și celelalte produse furajere. E o perioadă de așteptare. Ca om, din mijlocul țăranilor, rămân la părerea ca
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ai făcut așa de rău, Că nu ma ce-ți face eu; Da' eu tot nu m-oi lăsa, Cu bâta te-oi mângâia! Joacă, joacă, măi Gavrile, Că-ți dau pâine și măsline; Joacă, joacă, tropotit, Ca Frăsina la prășit! Astă noapte n-am dormit, Toată casa am lipit; Nici la noapte n-am să dorm, Ca să pun lutul la horn, Căci se văd nuielele Și mă râd muierele! Ia, mai saltă din suman, Ca Ileana la spital! Ea, când
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
sau un frate mai mare, mergea În urma lui și-i ținea mâinile pe coarnele plugului. Când greșea, mai primea câte una după cap, ca să-i fie de Învățătură. Vara Luna iunie era luna prășitului care se făcea numai manual. Se prășeau porumbul și cartofii. Toți ai casei trebuia să aibă câte o sapă. De obicei bunicul era cel care punea cozile la sape și le ascuțea bine. Acum ieșeau cu mic cu mare la prășit, fiindcă dădea buruiana. Femeile trebuia să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care se făcea numai manual. Se prășeau porumbul și cartofii. Toți ai casei trebuia să aibă câte o sapă. De obicei bunicul era cel care punea cozile la sape și le ascuțea bine. Acum ieșeau cu mic cu mare la prășit, fiindcă dădea buruiana. Femeile trebuia să fi terminat lucrul din casă sau dacă nu, să-l Întrerupă. Vitele și oile erau ieșite la pășune, deci copiii nu mai era necesar să le păzească. Satul Își tocmea păstori Încă din timpul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
stația Miercurea Ciuc, vorbele capete retezate, tăcerea lungă cît îi trebuie, cu catedrala Șumuleu Maica Domnului, n-ai cum să le legi, s-aleagă ce s-o alege și să dea la vite! cartofu' mare 1,50 lei, via o mai prășesc pe jumătate coaptă, Mihăileni linia slabă, Nădejde-Sat brad, ăsta-i ieșit el așa, în legea lui! stînca, tunel și crestele brazilor, greu îți este să dai cu piciorul în țepușă! Utușoiu agitațiile ieșite culmi și alte povești, Păltinișul avînd o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
elibera... și-așa mai departe. Până la urmă n-am mai crezut nimic... În momentul când a venit decretul de eliberare eram la muncă la Grădina, că așa se numea lagărul respectiv, tot în Balta Brăilei, aproape de Salcia. Munceam la agricultură, prășeam porumb și floarea soarelui, și-așa mai departe... Și când am venit la colonie, aveam un băiat care era planton. Ce făcea plantonul? Făcea curățenie în dormitor, el era și frizer, ne bărbierea. Și îmi spune ăla: Știi că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și într-o bună zi am fost trimis în altă parte. Personalități acolo am întâlnit dup-aceea, după ce-am ajuns la Salcia și-n coloniile din jur: cu nea Alecu Paleologu m-am întâlnit acolo, am lucrat împreună la prășit porumbul; cu I. D. Sârbu, pe care-l cunoșteam de la Cluj, era asistent la istoria artelor și estetica și istoria artelor, la profesorul [Liviu] Rusu, și-l cunoșteam de-acolo; cu Max Bănuș am fost muncitor pe șantier acolo, la Salcia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
socotită sabotaj... Umilințele acestea se întâmplau mai ales datorită comandantului de la Țăndărei, care era un om foarte rău. Nu-i mai rețin numele... Acesta îi bătea mereu pe cei care nu-și făceau norma, care era de trei kilometri de prășit pe zi, și era foarte greu de realizat... Oricum, gardienii erau mereu după tine și te zoreau, dar te și atenționau să nu acoperi porumbul când prășești... Erai mereu ținut sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]