126 matches
-
trebuie începute negocieri cu otomanii. În ce mod? Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit vremea de a clădi o punte între Roma și Constantinopol. Dar eu nu sunt sultan. Dacă aș îndrăzni să grăbesc lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aer rătăcit, cu chipul descompus. Porunci să fie coborâte grilajele mobile din fier pentru a interzice accesul în fortăreață, apoi se închise singur în apartamentele sale ca să se roage, poate și ca să plângă. În oraș, lăsat pe mâna pedestrașilor germani, prădăciunile s-au ținut lanț încă vreme de câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
grup o cantitate așa de considerabilă, chiar să nu fi fost cât spune arendașul, e semn rău. Când fură unul, treacă-meargă; îl prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanță. Un caz izolat. Când se adună însă mai mulți pentru prădăciune, atunci se schimbă lucrurile. ― Uite rezultatele vorbelor de clacă cu care ați împuiat urechile țăranilor! făcu Miron apăsat, adresîndu-se mai cu seamă fiului său. Câtă vreme țăranul a știut că trebuie să se învoiască cu moșierul, ca să poată trăi amândoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prestigiul persoanei sale, constituia o piedică în dezlănțuirea anarhiei complete. Țăranul are instinctul respectului de bătrâni și fruntași, cu atât mai mult de stăpânul din moși-strămoși. Unde și cât va fi prezent dânsul, oamenii se vor sfii a trece la prădăciuni. Au pus foc la Ruginoasa, fiindcă el nu era acolo... Desigur, mai ales după incendierea conacului din vecini al lui Cosma Buruiană, chibzuind azi-noapte îndelung, și-a pus întrebarea dacă totuși n-ar fi mai înțelept să se retragă deocamdată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi fost de piatră. După ce mai fură bătuți câțiva bătrâni, între care mai rău Luca Talabă, pentru că atitudinea lui a părut cutezătoare, după ce atât Filip Ilioasa cât și Marin Stan fură dovediți și recunoscură că s-au lăcomit fiecare la prădăciune, deși sunt oameni cu stare, veni rândul lui Ignat Cercel. Ieri, când s-au potolit împușcăturile, ca să se ia bine cu armata, Ignat a spânzurat un ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mic discurs pentru proslăvirea memoriei celor două victime ale răzvrătirii criminale care a umplut țara de ruine și de doliu. Pe urmă, spre a menaja pe amfitrion, nici nu mai pomeniră de cei morți. Se vorbi mult despre cruzimile și prădăciunile țăranilor... Observând că tânărul ziarist bucureștean tace ca și Grigore, Baloleanu se simți dator să facă un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă turma rătăcită de niște instigatori criminali, care vor fi negreșit descoperiți. ― Trebuiesc uitate micile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
extrem de instabilă în această perioadă. O stabilitate mai mare și o durată mai îndelungată a așezărilor autohtone, orașe și sate, se remarcă până la venirea hunilor (275-375). Năvălirea hunilor în Europa, în 375, a provocat dislocarea și amestecul de populații, cumplite prădăciuni, distrugeri. În acel moment s-a rupt firul continuității pe aceleași locuri a numeroase așezări autohtone din Dacia. Multă populație rurală și din vechile orașe romane a fost nevoită să se retragă vremelnic din fața năvălitorilor sau din vârtejul mișcărilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
discutabile, a fost cea care a mutat peste Dunăre (sud) pe slavi. Astfel, al doilea popor turanic, după huni, a acționat pentru închegarea și întărirea poporului românesc, în curs de coagulare, prin această "curățire" (Iorga) a unei vetre sigure. În urma prădăciunilor avare, puterea elementului romanic a scăzut în sud, în aceeași măsură în care, prin neadmigrare, acesta crește în nordul Dunării. 27 Avarii au apărut brusc pe scena istoriei, în apropierea hotarelor Imperiului roman, după mijlocul secolului al VI-lea, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înrudit cu familia imperială, dar "geții" năvălitori despre care vorbește Procopius, la 517 și 530, erau de fapt slavi, dacă nu cumva călăreți avari. Pătrunderea lor are loc pe la Ulmetum și Aldina, prin Sciția Mică. Iorga adaugă detaliul că despre"prădăciunile slave" vorbesc și Ioan din Efes și Mihai Sirianul. Iordanes scrie și el despre lupta continuă cu "bulgarii (avarii), anții și sclavinii". Dar, constant, în spatele acestor incursiuni slave se află voința și interesul Hanului avar. Până și cronicarul franc Fredegarius
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor. Acest tablou, zugrăvit de unii istorici, este atrăgător, aproape idilic, dar nu corespunde adevărului. Slavii n-au fost, ca popor păgân, cuceritor, mai blânzi decât alte neamuri barbare ce au năvălit în Dacia. Istoricii bizantini ne înfățișează, realist, grozăvia prădăciunilor slave în sudul Dunării: orașe întregi măcelărite, robi, cei care nu puteau fi luați erau uciși, ofițeri și soldați bizantini, căzuți prizonieri, erau torturați. Așadar, slavii n-au venit în Dacia cu intenții pașnice, ca o populație liniștită, dimpotrivă, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au impus o înțelegere, după sistemul bizantin. Silit de împrejurări, Imperiul încheie cu bulgarii un "pact" (tratat) în anul 681, considerându-i utili pentru consolidarea unei regiuni de viitoare restaurare. Dar cronicarii bizantini din secolul al VIII-lea, sub impresia prădăciunilor dese ale acestor "păgâni" (bulgari), au formulat o judecată severă pentru această "rușine" (tratatul din 681)-cedarea din partea Împărăției universale față de acest "popor barbar și venetic", față de "această pacoste" (Iorga). Care era realitatea social-politică în sudul Dunării, după 679-681 ? Triburile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe Nipru, mongolii au concentrat numeroase trupe sub comanda personală a lui Batu-han. Intrate în oraș prin spărturile din zidul de incintă, provocate de mașinile de asediu (catapulte), oștile mongole s-au dedat la prădăciuni și distrugeri masive. Acest dezastru militar și politic, distrugerea Kievului, comparabil cu sfârșitul Constantinopolului, a avut un efect paralizant, demoralizant, în cnezatele de Halici-Volânia, care n-au opus o rezistență serioasă.16 Confruntările cu cumanii din spațiul nord-pontic au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu s-au atins de zonele învecinate Ungariei, pentru ca la declanșarea invaziei plănuite să poată găsi aici hrană și nutreț pentru cai". Dar tot el afirmă, într-un alt pasaj, că "în vremea Crăciunului (decembrie 1240) a venit zvonul despre prădăciunile tătarilor la granițele Ungariei învecinate cu Rusia". Aceste informații trebuie luate așa cum sunt consemnate. În același timp, nu există îndoială că ei urmăreau să nimicească orice tentativă de împotrivire din partea populației românești, pentru a o înspăimânta și a o supune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forțele din Rusia sud-vestică. Acțiunile militare inițiate de mongoli au fost frecvente în preajma și pe teritoriile est-carpatice, în Moldova. Pentru a pătrunde în Transilvania și Ungaria sau în sudul Dunării, era inevitabil ca mongolii să străbată Moldova, provocând devastări și prădăciuni populației locale. Din corespondența regelui Bela IV cu papa reiese că mongolii ar fi pătruns în Ungaria, în 1247, 1254, 1261, 1263. De fapt este vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui Batu, doar în 1285, tătarii năvălesc "a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor: "Mîndria era însoțită de un spirit de devotament pe care oricui i-ar fi fost greu să nu-l admire. Viața fiecăruia dintre ei era dominată de o autodisciplină rigidă și de o austeritate totală; nici urmă de băutură, prădăciuni sau dragoste fizică. Era ca și cum făcuseră cu toții un legămînt, un legămînt atît ideologic cît și militar."23 Lupta de gherilă se înscria de asemenea pe linia tradiției regiunilor muntoase. Un istoric american care a fost în 1946 în Grecia comenta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fie agravate de starea de totală nesiguranță a drumurilor. Negustorii nu puteau circula decât aciuați pe lângă vreun convoi militar. Generalul Pavel Kiselev spunea, în cunoscuta dare de seamă asupra administrației ruse în Moldova și Valahia, că ,,panica produsă prin necontenite prădăciuni stagna orice întreprindere de industrie; boierii și, în genere, persoanele cu avere erau nevoiți a se strămuta prin orașe și la caz de călătorie, parcursul pe drumuri se făcea cu convoiu bine înarmat”. Starea de război a înrăutățit atât de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
strategiei lui Antonescu, se află în ajunul eliberării de către sovietici. Se așteaptă, fără a se și crede în aceasta, o normalizare. Sănătescu constată încă din primele zile ale lui octombrie: "Mă cert cu rușii care nu respectă nimic. Devastările și prădăciunile continuă și nu înțeleg de ce ei creează o mizerie pe care și ei o vor resimți. Au tendința să dezorganizeze totul, spre deosebire de germani, care aveau tendința de a organiza totul. Am trimis o echipă de recunoaștere în Moldova, care mi-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
suferă mai tare decât adulții și chiar se tem de glasurile lor. Iscodesc de departe sosirea unui străin, le pricep intențiile, se pitesc în poziții strategice ca să poată vedea și, mâncând roșcove, își tot închipuie tot felul de atacuri și prădăciuni sau puțin probabilele lor fapte de eroism. "O să vină străinii să vă pască turmele": fără să cunoască Biblia, presimt vorbele lui Isaia, căci Natura este cea care îi învață, oferindu-le primele rudimente de cunoaștere. Sosind eu în apropierea unor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a trecut-o sub tăcere și pe aceasta și a scris în Mărgăritare altceva: "În anul 1821 feb. 20, s-au ivit apostasia a grecilor asupra turcilor, în Moldova aflîndu-se Domn Mihail Sucio. După aceasta au urmat bejenie și multe prădăciuni și ucideri". Cu mare bucurie a notat apoi căsătoria Marghioliței, care avea 20 de ani: "În anul 1824 februar în 10 zile, am cununat pe Marghiolița, cu Mihalache Mavrodin, alegîndu-l eu din 49 ce au cerut-o pînă la acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la tot pîrlitul, ba chiar îi ,,fericeau” și pe cei care disprețuiau asemenea apucături. Ajungînd sub oblăduire siriană și auzind riga de năravurile josnice ale ivriților de a ,,colecta” de la masculicii Neamurilor cît mai multe prepuțuri, le-a oprit ne-mernica prădăciune printr-un decret dat în anul 170 î.e.n. Mare supărare a stîrnit zapisul sirian în lumea întunecaților mozaici, punîndu-se ei pe o răzmerită, la început cu gura, apoi și cu sabia, ajungînd să se rupă de regatul Siriei în anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui Moșe, Filon, Clement și Origene. În Cronici ,,13,19 Abia a urmărit pe Ieroboam(fiul lui Solomon ce a domnit la anii 973- 953 după tatăl său în Samaria iar Abia care era rege în Iuda a făcut ceva prădăciuni și agoniseală pe seama vecinului) și a luat cetățile Betel cu satele lui, Ieșana cu satele ei și Efronul cu satele lui. În 1 Regi îi găsim iarăși pe filisteni cum le fac pozne ivriților care s-au băgat în sufletul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu cel mai bun untdelemn și nu se întristează de prăpădul lui Iosif!” Autorul îi prezintă pe filistenii din cele cinci centre de putere, ca un popor iscusit, bogat și cu darul traiului tihnit prin propria muncă și nu prin prădăciuni. Sînt iubitori de frumos și de muzică ceea ce stîrnește invidia ivritului și ura lui pentru că altul este mai vrednic decît el. În 2, Regi se spune despre Ezechia, regele din Iudeea în prima partea a secolului Vll î.e.n. că s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
tîrziu în secolul Xlll î.e.n. fiind construite de egipteni Aceste informații, supăratul proroc le-a luat de la populația filisteană/canaanită sau cabirii cei mari meșteri fierari care erau urmașii celor ce s-au stabilit pe aceste teritorii după migrațiile și prădăciunile din secolul XVlll î.e.n. Urdiile de prădători au venit din fundul miază-noapte adică din cel mai îndepărtat nord cunoscut de ei, iar geografia acelor vremuri și chiar mai tîrziu pe timpul lui Herodot, se oprea la malul nordic al Istrului și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
punem alături informațiile care se găsesc în documentele bizantine, papale, ungare, germane, rusești, morave dar și alte surse. Împăratul bizantin Alexie Comnenul, năimește oștiri valahe cu care luptă împotriva normanzilor ce au intrat în Elada în anul 1098 pentru ceva prădăciuni acătări luîndu-i pe bizantini drept sarazini! Cîțiva ani mai tîrziu fratele său, Manuel Com-nenul întărîtă pe valahii de la nordul Dunării să-i atace pe ungurii din vest(J. Cinnamus Imper. Joannis et Manuelis Comnen). Aceste informații dovedesc faptul de netăgăduit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Tot el ne mai amintește că în anul 1198 o ceată de valahi și cumani au trecut Dunărea și au făcut mare jaf în imperiul bizantin! Dacă nu erau aliați cu valahii din sudul fluviului nu putea să facă asemenea prădăciuni trecînd peste o țara potrivnică. La anul 1200 regentul Ioniță(Kalojohannes în latină și Caloianu în română), fratele mai mic al lui Asan și Petru, trimite un hrisov către papă prin care cere recunoașterea ca regat a ținutului Bulgariei și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]