1,967 matches
-
în peșteră cu tot ce-au avut. Numai că tătarii le-au dat de urmă și au ajuns și ei acolo. Ai dracului hoți! scrîșni mai mult pentru el Bărzăunul. Dar oamenii noștri n-au lăsat pe tîlhari să-i prade. Cîțiva dintre ei au rămas la gura peșterii să lupte, iar ceilalți au ieșit prin altă parte afară. După ce-au ieșit cu toții, i-au lăsat pe tătari să intre înăuntru și au astupat gurile peșterii cu lespezi mari. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întări Bărzăunul. Așa scrie-n carte. Și cînd anume? întrebă Virgil. Cînd?... Nu spune exact cînd... răspunse Bărzăunul cu părere de rău că nu poate oferi date mai concrete. Pesemne demult, demult... în vremurile cînd ne asupreau turcii și ne prădau țara. Și c-c-cum a fost? Zi mai repede! se rugă Nuțu. Păi cum?... Turcii au răpit-o pe domniță în timp ce tatăl său era plecat cu armata să lupte împotriva tătarilor și voiau s-o ducă în țara lor. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fundamentală: dar dacă viața omenească are o solie pe care noi nu o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirii: Dar o picătură numai. Decât altele ce mor Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bătăliei, a victoriei și, mai ales, a lui, Musa, acum în floarea vârstei. La cinci luni după ce-și pierduse soțul în lupta de la Guadalete, nimeni nu mai știa cum o chemase pe Omalissan, înainte de Musa. Din toată curtea lor, pradă urgiei berbere, ea era singura care mai trăia. I-ar fi putut curma zilele în orice clipă. Chiar și acum. Nu sunt decât două ceasuri de când Omalissan a înghițit în taină băutura amăruie care o să-i împiedice și luna aceasta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
șefului haitei să se asigure că nimic nu amenință unitatea grupului pe care-l conduce. Orice dezechilibru poate atrage mari necazuri în existența familiei. Toți lupii trebuie să meargă, în final, în aceeași direcție. O haită dezmembrată cade cu ușurință pradă dușmanilor, știuți sau neștiuți. Iar un șef de haită este obligat să ia măsuri pentru ca așa ceva să nu se întîmple. Parcă ar fi preferat Arus să nu-l fi întîlnit pe Lupino în dimineața aceea cețoasă. Hotărîrea pe care era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
America, combinând dragostea pentru natură, dragostea pentru medicina naturistă și ritualuri. În Africa lucrurile au stat altfel, deoarece unele civilizații din exteriorul Terrei s-au gândit că Îi pot transforma În sclavi. Dat fiind caracterul lor prietenos, au căzut ușor pradă acestora, care le-au schimbat În codul genetic capacitatea de rezistență, imunitatea, facându-i foarte vulnerabili. De asemenea, s-a Încercat diminuarea capacității lor intelectuale, Însă nu s-a reușit În mare măsură. Rasa albă este o mixtură de mai multe
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
te bagi, mai ales dacă într-unul din tuburi e pasta aia de dinți ieftină și stupidă, din trei culori împletite. De evitat și preten țioa sele care își cumpără ostentativ doar ce poartă eticheta bio. Cea mai înduioșătoare - și pradă aproape sigură - e aia care la coadă citește ziarul și are în coș O lasagna de pus la microunde, UN măr și O sticlă de vin. La una m-am dus prompt și i-am pus și sticla mea în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mor. Aș vrea să-mi găsesc sfârșitul în casa în care s-a prăpădit și tatăl tău. Abia mai înțelegeam ce spune. Plângea cu suspine. Niciodată n-am văzut-o pe mama atât de disperată, niciodată nu s-a lăsat pradă plânsului ca acum. Nici când a murit tata, nici când m-am căsătorit, nici când m-am întors acasă însărcinată, nici când am născut fătul mort, nici când m-am îmbolnăvit, nici măcar atunci când Naoji făcea prostii. Niciodată n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îmbrățișează cu voioșie și ciocnește cu el un pahar de vin pentru viitoarea împăcare dintre România și Bulgaria. Oameni de inimă și de viață se arată cantonierul Stan Ion Boldișcu și Dimităr, cu acesta aflându-se într-o adevărată aventură, prădând cașul și rachiul unui țăran macedonean și apoi aducând la chef două tinere grecoaice. Dimităr e așa de bine dispus, încât uită că escortează un prizonier. Cei doi ajung să fraternizeze: "Am coborât apoi pe lângă ultimele pante ale Pirinului, sprinteni
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
-i în somn și ne luară prizonieri pe noi ce apăram palatul ducal. Am omorât și noi vreo șase, dar când pumnalele avarilor ajunseră la gâtul Gailei și al copilului Gumberto, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur iar violența își făcea de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc de crăci asemeni caprelor și legați unul de celălalt. Când și când era târât acolo încă un ostatec și
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
nuvele, prilej de a trece persoana întâia prin multiple, când nu dramatice și chiar tragice împrejurări ale unei existențe frustrate - în anii de dinainte și de după Revoluție, până chiar în zilele când deschidem cartea. Eroi la toate vârstele, dar întotdeauna pradă unei crize, simțitori la percepțiile ambientului, până a le înregistra monstruos, prin acumulare și pulsație, ni se destăinuie, fără a ne pretinde compasiunea. într-o asemenea ipostază, eroul mateescian, vârstnic și consumat, suferind de insomnii tenace se străduiește să le
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Constantin Țoiu ...Era duminică dimineața, 7 iulie. Iară turcii, ...venié care cum puté, în puterea calului. Iată, cu amănuntul, cum ajunge Petru cel Mare, în toiul luptei de la Stănilești, să-i ceară părerea hatmanului Neculce. Turcii înaintau. Tătarii prădau, jefuiau, pârjoleau. Cazacii într-un vârtej nebun de cai roiau în jurul avangărzii lor, s-o apere. Cei 4000 de muscali, câți alcătuiau avangarda, se retrăgeau încercând să se unească cu oastea împăratului, dar la Stănilești sunt opriți. Petru cel Mare
Așadar, atunci mă cheamă țarul și zice... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8938_a_10263]
-
pe fosta guvernantă, Gina, după ce-i cîștigase încrederea, pentru ca apoi femeia paralizată să devină unica persoană căreia Irene i se confesează. Toate actele sale par să justifice un singur scop, jefuirea familiei, însă oportunitatea care i se ivește de a prăda casa de valori a familiei este ratată deliberat. Tornatore urmărește sistemul de relații prin care Irene își reflectă o identitate fictivă, alimentată de anxietatea pe care i-o provoacă trecutul. Uneori trecerea de la un cadru la altul, unul din trecut
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
cu schilodiri și jupuiri verbale comparabile cu cele fizice: "Obiectele realului se strâmbă și se pocesc întâi, iar apoi ajung să se topească într-o unică masă nediferențiată. Fără tracțiunea opusă a Eului, natura alunecă tot mai repede în jos, pradă inerției, spre hăul nediferențierii. Operație care, însă, cum bine observă delicata intuiție a poetului, nu se petrece într-o clipită, nu are loc fără anume etape intermediare, avertismente, momente de stagnare temporară. Or, schimonosirea e tocmai unul dintre acestea; pe
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă melancoliei, adastă pe un pod de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri aruncate/ o milă cutremurătoare și vastă ca și cum/ eu
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
eliberarea în boală, rugăciunea în imprecație, iubirea în dispreț. V. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă (M-aș fi gândit mai degrabă la confortul amoros al trandafirilor sub soarele de vară, dacă nu aș fi căzut pradă transei care mi-a întunecat după-amiaza aceea...) 1. Energia obiectivă care alcătuiește lumea este o stare de existență care își poate concepe viitorul ca existență de sine stătătoare. Lumea este starea de viitor a energiei obiective care o alcătuiește. Omul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
către Coana Mare, rugămintea de a-i trimite bani, în jurul căreia ceea ce ar fi trebuit să fie o scrisoare informativă, clară, creează o atmosferă de dezastru. Trăsura a fost furată, damigenele s-au spart, la fel și geamurile, casa au prădat-o hoții ș.c.l. Prăpădenie. În același stil indirect, un anonim își mărturisește intențiile față de o tînără domnișoară, sub acoperirea unui răvaș de avertizare asupra felului în care s-ar putea compromite: " Aceasta fiind ceea ce aveam să vă spun
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
Apus. Cand, în anul 568, tribul germanic al lombarzilor s-a îndreptat spre peninsula italica din regiunea în care se află azi Ungaria, locul lor a fost luat de o hoarda din Asia, avarii, care pentru 250 de ani au prădat aria geografică dintre Alpi și Marea Neagră 22; împotriva acestora au fost făcute incursiuni, în perioada 791-796, de către o putere, nu de la Răsărit, cum s-a întâmplat în secolele anterioare, ci de la Apus: Carol cel Mare i-a bătut atât de
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gândul meu deloc. Mă cam îmbrac în haine de nelegiuit cu bună știință, observ. Ei, dar cred că, pur și simplu, n-am să mă mai gândesc nicidecum la asta, și gata cu problemele! La urma urmelor, nici măcar n-am prădat cine știe ce; este doar un fleac ce se poate trece cu vederea ușor...”, și încheind astfel, el continuă să meargă mai departe. Drumul ce lega locuința sa de cârciuma la care trebuia s-ajungă nu era prea lung, însă este cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o femeie inteligentă, frumoasă și plină de farmec. Nu pot să neg starea de frenezie, de Încântare ce mă Învăluie asemenea unei muzici atunci când sunt În preajma ei. „Taci!” Nu mai suport nici un cuvânt În plus. Am trântit receptorul, lăsându-mă pradă furiei. „Ce tupeu!” Îmi repetam sugrumată de revoltă. Să-mi povestească cu atâta nonșalanță despre „ea”... Ce ofensă! Am fost doar la un pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am reușit... În schimb, simțeam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
securist decât în directori de felul prietenului nostru", îi zice prietena, uitându-se cu subînțeles la Zinzin, făcând aluzie la bărbatul ei, "ăștia", adică cei de felul bărbatului ei, "se poartă ca niște vătafi pe moșia boierului plecat să-și prade averea la ruletă". Alex i-a trimis o felicitare de sărbători plină de tandrețe. Șase propoziții. "Îți doresc un concert la Scala din Milano". Ce-și putea dori mai mult? "Să faci ceea ce îți place, două treimi din timpul tău
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poate întoarce, conform zicalei: „bine faci, bine găsești”. Răul este omniprezent și ușor detectabil în jurul nostru, ca un fenomen necesar, eu laș denumi cu mâhnire „răul româno-român”. Oamenii acționează pe baza unor impulsuri necontrolate, care le întunecă rațiunea, lăsându-se pradă sentimentelor negative, care îi duc la pierzanie de obicei. Ei își ignoră total faptele, nu recunosc răul făcut, și-i acuză pe alții de eșecurile sau consecințele nefaste. Rădăcina răului, după umila mea părere, își are originea în educație sau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sinistru rupsese legăturile care ne uneau. Toată noaptea m-au obsedat aceste gânduri. Am vrut să merg de mai multe ori să privesc prin lucarnă, dar mă temeam să nu aud din nou râsul bătrânului. Am petrecut a doua zi pradă acelorași stări. Puteam să renunț la a O vedea? Până la urmă, în ziua următoare, plin de temeri și tremurând, m-am hotărât să pun sticla de vin la locul ei. Am tras perdeaua; peretele era acolo, în fața mea, negru, tenebros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se stabilise între mine și ritmul naturii, între mine și obscuritatea profundă care coborâse în sufletul meu. Pentru oameni, o astfel de liniște e ca o limbă neinteligibilă. Voluptatea mă amețea. Mi se făcu greață, iar picioarele mi se înmuiară. Pradă unei oboseli nesfârșite, m-am așezat pe o piatră funerară, în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]