KorAP: Find »[drukola/base=prăfos & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...14 >

341 matches

Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435

sub formă de pete mici, circulare, gălbui. În acest stadiu pagubele sunt mici și de cele mai multe ori boala trece neobservată. În cursul verii și spre toamnă, pe frunzele mature apar puncte de decolorare, în dreptul cărora pe fața inferioară apar puncte prăfoase brune sau negre. Aceste puncte pot fi întâlnite chiar și pe frunzulițele din jurul pălăriilor (fig. 70). Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de sporii de pe semințe sau din sol, care sunt foarte rezistenți la temperaturi scăzute

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Simptome. Ciuperca atacă frunzele, tulpinile, florile și păstăile. Pe organele atacate apar pete de decolorare, apoi albe, lucioase, umflate, de diferite forme și mărimi (1-5 mm în diametru) izolate sau unite. În dreptul petelor epiderma crapă și pata capătă un aspect prăfos. Tulpinile și păstăile atacate suferă deformări ca: măriri anormale, îngroșări (fig. 78). Frunzulițele de lângă flori sunt mărite, petalele sunt mici și înverzite. Tulpinile plantelor atacate sunt răsucite și se culcă pe sol. Transmitere-răspândire. Ciuperca se transmite de la un an la

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
parazit de suprafață al ciupercii formează pe frunze și tulpini o pâslă albicioasă, apoi brună. Erysiphe orontii formează pete albe pâsloase, mai bine conturate într-o primă etapă, apoi se extinde și acoperă frunza (fig. 80). Pâslele miceliene au aspect prăfos, datorită sporilor ce apar în lanțuri scurte. Sub pâsla miceliană țesuturile frunzelor mai întâi se îngălbenesc, apoi se usucă. Transmitere-răspândire. Atacul de făinare se instalează pe frunzele care din cauza secetei sunt veștede. Ciupercile se transmit de la o plantă la alta

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
poate fi prezentă pe toate speciile genului Trifolium cultivate sau spontane. La noi în țară este citată de C. Sandu-Ville în 1936. Simptome. Pe foliole se formează o pâslă albă cenușie, foarte fină sub care țesuturile se îngălbenesc. Pâsla devine prăfoasă, apoi spre toamnă în pâslă apar puncte mici negre cleistoteciile (fructificații de rezistență) ciupercii. Frunzele atacate cad, vegetația este încetinită, iar producția de semințe poate fi compromisă. Transmitere-raspândire. Ciuperca parazitează leguminoasele, fiind semnalată pe 64 specii de plante. Ciuperca se

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Japonia, Asia, Australia și Africa de Nord, producând pagube destul de mari în ceea ce privește producția de fân. Simptome. Primăvara se observă pe nervurile frunzelor șI pe codițe, pusncte proeminente, galbene, aglomerate ce produc deformarea organelor. Ceva mai târziu, apar puncte brune, apoi negre și prăfoase. Frunzele se răsucesc și se usucă premature (fig. 94). Transmitere-răspândire Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistență care în primăvară vor da naștere la sporii, ce vor produce primele infecțiile Răspândirea ciupercii în cultură

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
se observă pe frunzele bazale mai întâi, apoi este prezentă și pe cele din etajele superioare. Zonele parazitate prezintă o îngălbenire pe partea superioară a frunzei, iar pe partea inferioară, zona se acoperă cu un miceliu alb cenușiu, cu aspect prăfos (fig. 105-d). Țesuturile afectate se brunifică frunzele se usucă în întregime, iar pe plantele atacate se formează un număr mic de fructe, mai mici ca dimensiuni, care ajung târziu la maturitate. Ciuperca produce pagube mai mari în culturile din spațiile

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
apărea pete de decolorare gălbui, diferite ca formă și mărimi. Pe fața inferioară a frunzei, dar uneori și pe cea superioară, apar cruste albelăptoase, bășicate, inelare. Într-un stadiu mai evoluat al bolii, epiderma frunzei crapă și petele iau aspect prăfos, datorită eliminării sporilor (fig. 124). Frunzele cu multe pete unite se usucă înainte de vreme. Tulpinile atacate se îngroașă, se îndoaie, se răsucesc și în final se usucă. Florile atacate prezintă o codiță alungită, curbată; frunzulițele de la baza florii se alungesc

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
familia Umbelliferae este cunoscută în toată Europa, la noi fiind descrisă în 1924 de C. Sandu Ville pe păstârnac, în 1933 pe morcov și mai târziu pe mărar. Simptome. Pe frunzele plantelor apare un miceliu alb ce cu timpul devine prăfos. Sub acest înveliș, țesuturile se îngălbenesc și se usucă. În culturile pentru semințe se observă și atacul pe tulpini. La sfârșitul vegetației miceliul își schimbă culoarea devenind cenușiu datorită unor puncte mici negre reprezentate de fructificațiile ciupercii. Se înregistrează pagube

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
de cârjă, iar pe lăstari pot apărea picături de lichid în condiții favorabile (vreme umedă). Lichidul poate avea culori variate de la galben pai, până la roșu închis, brun sau portocaliu. Uneori din țesuturile bolnave ies filamente incolore, care au un aspect prăfos, ca de vată și lungime de până la câțiva centimetri, pe timp secetos. Atacul pe fructe apare numai pe fructele verzi sub formă de pete umede care se brunifică, se înnegresc, apoi se zbârcesc și rămân atașate pe pom. Atacul pe

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
vegetație, începând de la dezmugurire și până la căderea frunzelor, cu intensitate mai mare în cursul lunii mai și la începutul lunii iunie. Sunt atacate frunzele, florile, lăstarii și uneori fructele tinere. Atacul pe frunzele tinere apare sub forma unei pâsle albicioase, prăfoase, care acoperă ambele fețe ale frunzei. În scurt timp frunzele se înconvoaie ușor spre partea superioară, sunt mai puțin elastice și se usucă de timpuriu. Ciuperca atacă cu rapiditate lăstarii tineri pe care i acoperă cu un manșon de miceliu

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
acoperă ambele fețe ale frunzei. În scurt timp frunzele se înconvoaie ușor spre partea superioară, sunt mai puțin elastice și se usucă de timpuriu. Ciuperca atacă cu rapiditate lăstarii tineri pe care i acoperă cu un manșon de miceliu albicios, prăfos, datorită formării sporilor, iar spre toamnă acesta devine bruniu în urma formării fructificațiilor ciupercii (cleistoteciilor) de culoare neagră. Lăstarii puternic atacați se îndoaie în formă de cârlig și se usucă (fig. 144). Florile atacate prezintă petalele deformate, în sensul că limbul

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
cădere a acestora. La soiurile foarte sensibile (Jonathan) pe fructe apare o rețea fină de țesut brunificat. Transmitere-răspândire. Înmulțirea ciupercii se face prin sporii care apar pe miceliu sub formă de șiruri de celule butoiate. Multitudinea sporilor dă un aspect prăfos zonei atacate. Sporii asigură răspândirea ciupercii în timpul perioadei de vegetație. Ei pot germina pe țesuturile vii ale plantei, folosind apa rezultată din transpirație, cu condiția ca temperatura mediului să fie cuprinsă între 10-20șC. Deși boala poate evolua și pe timp

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
mici de culoare galbenă, de 1-2 mm. Pe partea inferioară, în dreptul petelor galbene, se constată prezența grupurilor cu spori de vară, de culoare brună și a celor cu spori de rezistență de culoare neagră. Grupurile de spori au un aspect prăfos și sunt dispuse în mod neregulat. Un atac puternic duce la pierderea frunzelor înainte de vreme, la obținerea unor recolte mici și de calitate inferioară, cât și la reducerea rezistenței la ger a pomilor sâmburoși (cais, piersic, migdal) (fig. 162). Transmitere-răspândire

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
primăveri reci și umede, urmate de veri secetoase, călduroase. Simptome. Atacul apare mai întâi pe frunzele tinere de la vârful lăstarilor, sub forma unor pete albe de miceliu, care se pot întinde și ocupă întreaga suprafță. Frunzele parazitate iau un aspect prăfos, se deformează, se încrețesc și în cele din urmă se usucă. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, în dreptul cărora se formează o pâslă miceliană mai densă și cu aspect prăfos, datorită formării sporilor (fig. 167

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
Frunzele parazitate iau un aspect prăfos, se deformează, se încrețesc și în cele din urmă se usucă. Atacul pe frunzele bine dezvoltate apare sub forma unor pete conturate, în dreptul cărora se formează o pâslă miceliană mai densă și cu aspect prăfos, datorită formării sporilor (fig. 167). Lăstarii nelignificați pot fi acoperiți de pâsla miceliană, care apare ca un manșon albicios; cei puternic atacați se îndoaie, se veștejesc și apoi se usucă. Pe lăstarii atacați, ciuperca formează uneori fructificații de rezistență (cleistotecii

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
negru, coacăzul roșu și coacăzul de munte. Simptome. Ciuperca parazitează frunzele, lăstarii tineri și fructele. Pe frunze apar pete albicioase, formate din miceliul ciupercii, vizibile pe ambele fețe. Frunzele rămân mici, iar pâsla miceliană de pe suprafața acestora capătă un aspect prăfos datorită formării sporilor. Frunzele cad, plantele se dezvoltă anormal, produc puțin, iar rezistența la ger a tulpinilor este redusă. Atacul pe lăstari se manifestă începând cu luna mai. Ciuperca formează pâsle miceliene albicioase, prăfoase care înconjură lăstarii pe porțiuni mai

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
de pe suprafața acestora capătă un aspect prăfos datorită formării sporilor. Frunzele cad, plantele se dezvoltă anormal, produc puțin, iar rezistența la ger a tulpinilor este redusă. Atacul pe lăstari se manifestă începând cu luna mai. Ciuperca formează pâsle miceliene albicioase, prăfoase care înconjură lăstarii pe porțiuni mai mari sau mai mici și împiedică diferențierea mugurilor de rod pentru anul următor. Atacul pe fructe este asemănător cu cel de pe lăstari. Fructele tinere se înnegresc și se zbârcesc; fructele mai evoluate prezintă pete

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
2. Făinarea europeană a agrișului Microsphaera grossulariae Boala este mai puțin răspândită și mai puțin păgubitoare decât precedenta. Simptome. Atacul se manifestă asemănător, în special pe frunze și mai rar pe ramuri și fructe. Spre deosebire de făinarea americană, petele albicioase și prăfoase nu devin cenușii-brunii, apariția cleistoteciilor fiind foarte rară. Transmitere-răspândire. În timpul vegetației sporii răspândesc ciuperca, iar de la un an la altul ciuperca persistă prin miceliul de rezistență de sub solzii mugurilor și prin cleistotecii (fructificații de rezistență). Prevenire și combatere. Măsurile de

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
spori de culoare gălbuie. Grupurile de spori de vară, de culoare galbenă, cu o ușoară nuanță portocalie, acoperă toată suprafața inferioară a frunzelor, care se îngălbenesc și cad. Spre sfârșitul verii, printre grupurile cu spori de vară, ciuperca formează grupuri prăfoase cu spori de rezistență, de culoare neagră. Frunzele cad înainte de vreme (fig. 185). Transmitere-răspândire Ciuperca rezistă peste iarnă sub formă de spori de rezistență În primăvară, ei germinează și vor produce primele infecții pe frunzele de zmeur. Prevenire și combatere

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
este descoperită pe teritoriul țării noastre de către E. Docea în anul 1958, la o cultură de căpșuni din jurul orașului București. Simptome. Pe organele plantelor și în special pe frunze, ciuperca formează pete pâsloase, albicioase, ușor gălbui, care mai târziu devin prăfoase în urma formării unui număr mare de spori. Plantele atacate cresc mai puțin, frunzele se deformează și fructele sunt de slabă calitate, mici, nematurându se. Transmitere-răspândire. În cursul vegetației patogenul este răspândit prin spori, iar în primăvară din miceliul de rezistență

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
ca o boală ce depășește în unii ani, pierderile produse de mană. Simptome. Ciuperca atacă frunzele, lăstarii ierbacei, ciorchinii și boabele, din primăvară până toamna târziu. Pe frunze se observă un miceliu fin, ca o pânză de paianjen, cu aspect prăfos, ce se întinde formând pete albicioase pe ambele suprafețe ale limbului. Sub pâsla de miceliu, țesuturile se brunifică sau se înroșesc puțin, dar frunzele nu cad decât spre toamnă. Lăstarii nelignificați, prezintă aceleași pete albicioase, uneori prăfoase, sunt opriți din

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
paianjen, cu aspect prăfos, ce se întinde formând pete albicioase pe ambele suprafețe ale limbului. Sub pâsla de miceliu, țesuturile se brunifică sau se înroșesc puțin, dar frunzele nu cad decât spre toamnă. Lăstarii nelignificați, prezintă aceleași pete albicioase, uneori prăfoase, sunt opriți din creștere, iar frunzele se încrețesc. Atacul pe ciorchini face ca aceștia să se brunifice și apoi să se usuce pe timp de secetă. Pâsla miceliană acoperă și bobițele care, ca urmare a măririi volumului, de multe ori

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
este semnalată încă din 1954 de C. Sandu-Ville, iar acum este prezentă atât în culturile protejate cât și în cele de câmp. Simptome. Pe ambele fețe ale frunzei sau pe tulpini, apar zone acoperite cu o pâslă albă cu aspect prăfos, sub care țesuturile se îngălbenesc. Transmitere-răspândire. Pe frunze, ciuperca formează spori care sunt antrenați de vânt și pot infecta alte frunze și tulpini, dacă temperaturile sunt peste 20șC și frunzișul este ușor veștejit. Frunzele care se găsesc într-un mediu

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
și în câmp, în special pe trandafirii buchetari. Simptome. Ciuperca parazitează toate organele verzi formând o pâslă albicioasă, mai fină sau mai densă, constituită din miceliu. Sub aceste pâsle, țesuturile parazitate se îngălbenesc și se brunifică. Porțiunile atacate capătă aspect prăfos datorită sporilor ce apar și au aspect de pudră, de făină, presărată pe frunze, tulpini sau chiar flori. Miceliul capătă în final o colorație albcenușie (fig. 206). Ciuperca parazitează în condiții de secetă atmosferică, adică atunci când plantele transpiră puternic. Organele

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
pe fața superioară, apar mici puncte brune, fructificații cu spori (picnidiile). La sfârșitul lunii mai, apar pe frunze pete de decolorare în dreptul cărora pe fața inferioară, apar mai întâi grupuri mici, galbene, de spori de vară și apoi grupuri negre, prăfoase, de spori de rezistență. Atacul puternic de rugină duce la desfrunzirea înainte de vreme a plantelor și la sensibilizarea lăstarilor care vor degera peste iarnă și se vor usca. Plantele atacate prezintă un număr redus de flori, iar fructele formate cad

Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob (2004) [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]