739 matches
-
de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un adevărat prinț, făcîndu-i așa domnișoarei Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul sălii, de afară venea o pală de aer proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe Flint. Cântecul și tipii care purtau ghiuluri imense pe degete. După care am introdus o regulă interzicând inelele. Și verificam și să vedem dacă nu cumva ascundeai în pumn un fișic de monezi sau plumb de undiță, ca să faci prăpăd. Femeile-s cele mai rele. Unele nu-s mulțumite până nu-ți văd dinții zburând prin celălalt colț al gurii. Cu cât se îmbată mai tare, cu atât mai mult le place și le place și le place să caftească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în ochi, risipite prin toate grădinițele asistă nepăsătoare la dezastrul universal din jurul lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Splendoarea lor târzie, în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pregătea să atace, „Sunați trompete de argint“, cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii vin primele blindate, se aud primele rafale de armă automată. Circulau cu peste 80 de kilometri pe oră, tăindu-și cărări printre manifestanți, lăsînd prăpăd în urma lor, oase zdrobite, carne tocată, băltoace de sînge. Unde erai la momentul ăsta? se trezește să întrebe brusc Bătrînul poticnindu se parcă în ultima frază, repetîndu-și în gînd aceleași expresii, masele de manifestanți devin exasperate și măcelul sălbatic se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vreo șase, șapte navete cu sticle, cînd am fost luați cu toții prin surprindere de nebunia lui. Pînă la urmă marele nostru noroc a fost că a dat peste TAB, pentru că dacă intra direct în cordonul de soldați ar fi făcut prăpăd. Fără să anunțe pe nimeni nimic, dintr-o mișcare s-a săltat în cabina șoferului, a trîntit ușa cu toată puterea și, pentru că motorul era lăsat la ralanti, n-a mai avut altceva decît să bage în viteză și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mizerabilă din care provin. Scîrnăviile astea seamănă cu niște lilieci, sau cu niște vampirași, cărora după o noapte îndelungă petrecută în grotele sau cavourile propriei lor frustrări li se oferă din nou șansa de a ieși în lume ca să facă prăpăd. Fusese nevoit să se ferească atît de ei, cît și de autorități, avusese casa pusă sub supraveghere imediat ce devenise comandant al unității, convorbirile telefonice înregistrate. De fiecare dată cînd își părăsea domiciliul simțea că este urmărit de cineva, mai ales
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sub rochia slobozind parfumul / nuntași matoli în ritmuri de manele / privesc spre mine lung dar nu mă văd / sunt eu acel cu ochii de oțele / Harapul Alb lângă un slujnic smăd / pustii vedenii întrupări rebele/ otrava n trup a slobozit prăpăd.“ „Smăd“, în loc de „smead“, ca să rimeze cu „văd“, „se târă“ în loc de „se târăște“, ca să rimeze cu „dâră“... Merită, oare, să spui despre un mire că „se târă“ numai pentru a îndeplini o exigență formală? Strivim un cuvânt sub gheată / Ca să scriem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Revenit acasă, a avut ceva de lucru cu trei "colindători", care îi cotrobăiau prin casă. O fi pus asta la cale cumătru'? gîndește Vasile Robilă. Tot ce se poate, își răspunde singur. Au prins hoțul O ploaie acidă a făcut prăpăd în livada înflorită a lui Dragoș Grămadă, om sensibil și iubitor de frumuseți ale naturii. Florile au căpătat o culoare ruginie și doar cîteva, mai ascunse pe sub frunze, încercau să-i promită necăjitului proprietar că așa, de-o poftă, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
baza doar pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele cu bățul ăsta! Jianu a observat că piticul avea un ciomag, gata pregătit să facă prăpăd în prețioasa sa osatură. Situația era gravă, extrem de gravă, se impuneau soluții fulger. Așa se face că omulețul a primit un pumn în cap, fără a mai realiza proveniența și, devenind moale, i-a cedat ciomagul lui Ilarion. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ultimul. Dumnezeu, atent, a schimbat discul. În ritm de vals, flăcările imitau legănatul corăbiilor deasupra tăciunilor aprinși, plutirea era precum o curgere între două incertitudini. În orgile heruvimilor, cântau cenușa pentru foc, focul pentru vânt, vântul pentru uitare. Aleluia! Deasupra prăpădului, nimeni nu mai ploua pentru nimeni. Dansează, Genia mea, dansează! Este nunta noastră. Am așteptat-o jumătate de viață, nu te jena, nici eu nu cunosc bine pașii. Să imităm ritmul flăcărilor, să ne lăsăm prinși până la mijloc, până la inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
A coborât foc din cer pentru păcatele noastre! Ardem! Ne facem scrum! Ne facem cenușă! Doamne, îndură-te de noi! Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila ta și nu după mulțimea păcatelor noastre! Săriți, oameni buni! Săriți să salvăm de la prăpăd casa Domnului! Muncușoara noastră de 20 de ani se risipește! Doamne, îndură-te de noi, păcătoșii, nevrednicii și ticăloșii robii tăi! Economul Visarion privea neputincios cum focul se strângea cerc în jurul stăreției, în jurul bisericii, în jurul hambarului. Focul, precum o ceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trecut un ceas, de când i-am trimis să mi le aducă! Vedeți unde sunt! Banii, aduceți banii la mine! Au fugit, părinte, au fugit amândoi! I-am văzut când au pornit Aro, credeam că vor să-l scoată din calea prăpădului, să nu-l prindă focul. Dar ei au luat-o la sănătoasă, au plecat pe drumul forestier către Prundu. Să tot fie vreo 20 de minute de când au plecat. Apă, dați-mi apă! Apă vreau! Nu mai am aer, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știe când i-a veni rândul?”... Și, mulțumită Celui de Sus, i-a venit sorocul! Să ne trăiască toți cei dragi și... să lăsăm să cadă un strop pentru cei alături de care am luptat și care au căzut acolo... În prăpădul războiului... Dumnezeu să i odihnească În pace! Într-o tăcere deplină, s-au ridicat toți. Cu privirea plecată, au urmat gestul lui Petrică... Apoi au gustat din vinul cu parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne-ar fi ajunsu cu bine la Iași! Că răzașu aista de Constantin, neștiutor de carte, care își zice vodă, mult hâtru este și meșter la năvală neprevăzută în locuri iscusit de el alese, că nici nu știi de unde vine prăpădul, slăvite Rex. Trufașul Rex, deși i-a pus palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-n "4 de cupe", după care auzeam iar întrebări grave și răspunsuri mereu sigure, fără nicio urmă de îndoială. Mi se perindau prin fața ochilor deși Nineta lucra cu fereală regi și regine, valeți, săbii, magicieni... Uha: "Îndrăgostiți!" Arunc iar privirea. Prăpădul lumii: două doamne goale-pușcă și un domn cu aripi, care plutește călărind un norișor albastru, precum un sfânt, dar numai sfânt nu cred că era, pentru că doamnele la care se uita semănau leit cu dezbrăcatele din revista secretă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încetișor, pentru că noi nu suntem de la Miliție. Ești un puști cu mintea de multe carate și înțelegi care-i diferența... Eu, nimic. Întreb totuși din ochi. Întrebarea era vagă rău. Putea să fie și ceva de genul "când va fi prăpădul lumii?"... Băieții, cam bătrâiori, dar oameni cu stil; stilul lor. Spre deosebire de Burtă Multă, aveau și unghiile tăiate. Unul chiar m-a surprins. Știa să stea grav, cu mâna dreaptă așezată teatral, frunte-bărbie, de credeai că din clipă în clipă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de multe ori. — Doi tineri îndrăgostiți: Cecilia și Matei. Tu îi cunoști? — Pe Matei nu-l cunosc, însă pe Cecilia o știu, se prinde el în joc. este o fată încântătoare, fermecătoare, dar dacă ai supărat-o cu ceva, este prăpăd. Nu te mai bagă în seamă, răutăcioasă, multă vreme. ( La ultimele cuvinte, Cecilia îl mușcă de mână din ce în ce mai tare, până Matei spune: au !). Nu se poate ca cineva care o vede să nu se îndrăgostească de ea. M-am îndrăgostit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
În zilele În care se deștepta cu chef de harță, trăgea razant În tot ce mișca: Încornorat ești, Cutărică, pân’la coate și poți grebla cu tâmplele, cum văd; ți-s coarnele atâta de bogate, Încât În juru-ți o să faci prăpăd. Și tot așa. Încât nu e de mirare că, deși curajos de felul lui și dibaci În mânuitul spadei, ciufutul poet prefera să-l aibă alături pe un om ca Diego Alatriste când se plimba printre eventuali adversari. Un Cutărică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unde dau buzna. Sunt vânător de lupi albi din copilărie; tatăl și bunicul meu tot cu asta s-au îndeletnicit. Sunt cel mai priceput vânător de lupi albi! În trei ierni - înainte să fi plecat prin lume - am scăpat de la prăpăd tot atâtea așezări. Puștile mele cu foc repetat nu dau greș niciodată; cine dorește poate să se convingă!” I-a dus pe curioși la marginea târgului; acolo a cerut să i se arate orice țintă, până într-o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lupii albi erau aproape. Dacă înainte nu purta nici o armă - doar când mergea la exerciții -, acum umbla cu ambele puști, așezate cruciș peste spate. Mijlocul și-l încinsese cu o cartușieră doldora. Nu mai întrezărise de când se știa un asemenea prăpăd. Niciodată - în alte părți - nu apăruseră atâtea vulpi. Știa că lupii albi, după ce luau în stăpânire o pădure, le stârpeau până la una. Doar fuga le scăpa dacă simțeau primejdia la vreme. Și lupii obișnuiți părăseau, pentru un timp, locul. Vânătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
gata; o vreme nu-l mai băgase nimeni în seamă. Or, caricatura - i se mai înroșise și nasul, „bea pe ascuns”, ziceau unii - le făcea, de-acum, zile fripte! Se jucaseră niște copii cu chibriturile. Cu greu a fost potolit prăpădul, spre seară; au ars și câteva case. Ceasornicarul, în acest răstimp, ieșise, de vreo două ori, doar până în ușa atelierului. De acolo văzuse fumul și flăcările; amănunte aflase, fără să întrebe, de la trecătorii guralivi. Nu era bucuros. Nici trist. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Și eu!” Cei care s-au nimerit în dreptul atelierului priveau c-un ochi la orologiu și cu celălalt spre Ceasornicar. Acesta se uita pe fereastră. Se gândea, poate, că îndrăznelii dintâi a mulțimii îi luase loc înțelegerea. Sau, neputincios, aștepta prăpădul. „Crezi că dacă ai inventat chestia asta cu ceasul, ne-ai pus la colț?” i-a strigat, din poartă, Starostele postăvarilor. „Uite că nu se teme nimeni de tine și-am venit aici ca să dai jos tinicheaua aia până n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Au pus la adăpost o parte din agoniseală; o seamă de lucruri au fost îngropate. Unii au părăsit așezarea. Oamenii vorbeau despre aparate care măsurau tăria cutremurelor, și în Capitală exista unul, dar acestea nu erau făcute să prevadă un prăpăd. Mai sigure erau semnele: animalele agitate, porcii mai ales; luna plină mâncată jur-împrejur de vârcolaci; peștii care sar pe mal; laptele care brânzește de cum e muls. Dacă pisicile albe fătau pisoi negri, nu mai era nici o scăpare. Târgoveții, aproape toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în casă. Și, chiar de ar fi fost văzuți, nu aceasta e problema, fiindcă noi nu putem crede în așa ceva...” ...De-abia în primăvară, într-o dimineață calmă și senină de sfârșit de aprilie, orologiul a bătut iar. De când cu prăpădul făcut de lupii albi, nu se mai petrecuse nimic deosebit în așezare. Lumea, obosită de iarna grea și de prăpădul făcut de fiare, se bucura de soarele molcolm, liniștitor. Ce se va mai întâmpla? s-au întrebat iar târgoveții. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
De-abia în primăvară, într-o dimineață calmă și senină de sfârșit de aprilie, orologiul a bătut iar. De când cu prăpădul făcut de lupii albi, nu se mai petrecuse nimic deosebit în așezare. Lumea, obosită de iarna grea și de prăpădul făcut de fiare, se bucura de soarele molcolm, liniștitor. Ce se va mai întâmpla? s-au întrebat iar târgoveții. Au fost și așa destule! Numai că după aproape trei ore, totul era neschimbat; nimic, de bine sau de rău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]