1,618 matches
-
iubit prieten. Te-am apreciat totdeauna pentru meritele pe care le ai și mai presus de toate pentru inima ta. Inimă cum are românul nu mai are nimeni." Păi da! Că asta l-a și dat gata! Asta l-a prăpădit. L-am văzut, că se vedea pe el că-i ceferist, mecanic, avea locomotiva băgată-n piele și-n oase și când a dat ochii peste cap ca o găină m-am gândit ce-o fi cu tine, dragu mamii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avea atâtea de dăruit - și a dăruit fără rezerve, ajunge singur, la un moment dat? Pentru că așa era Mihu, la momentul respectiv. O singurătate apăsătoare și nedreaptă. O singura ființă îi fusese mereu alături, necondiționat, mama lui. Din păcate, se prăpădise cu câțiva ani în urmă. Mi-aș fi dorit mult s-o cunosc, să-i vorbesc și să-i mulțumesc pentru felul în care își crescuse fiul, bărbatul sensibil care-mi cucerise inima. Personal, am cunoscut puține femei care să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tinichigerie. S-au întors după Revoluție. Costache s-a însurat pe la Urșița și a făcut mulții copii, el avea boala copiilor, ducă-se pe pustii și când acoperea o biserică l-a găsit o criză și a căzut de sus prăpădindu-se. Mitică s-a însurat în sat și a trecut la sectarii de Ziua a Șaptea, că era bețiv nevoie mare. La logodnă și la nuntă Vasile B....ă era fiul cel mai mare al lui Sava. Iar Sava era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se aflau în casă. Patul începea să scârțâie, casa trosnea din toate încheieturile, apoi se auzea un muget prelung și o voce răgușită din care se înțelegea: Asta-i casa mea! Ce căutați în ea? Ieșiți afară, afară de nu, vă prăpădesc! Au mers din nou la călugărul cel bătrân și l-au întrebat ce să mai facă. Călugărul i-a certat că nu au îngropat osemintele de om creștinește. Apoi i-a sfătuit să dea foc la casă și să nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
început să-și ceară iertare că a consumat apa. Busuioc a înșfăcat găleata goală și a zbughit-o la fugă prin ploaie și prin glod ca să nu o bată Lupu pe Ioana din cauza toporului. Dar în urma lui Busuioc, ei se prăpădeau de râs. Ioana nu-l iubea pe Toader al ei și mai călca strâmb. Așa a rămas iarăși gravidă cu Veta, care nu seamănă și nici nu răsare cu Lupu, dar îi poartă numele. Într-o bună zi, el s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că știu eu ce știu! Adică, ce mai vorbă, tot satul vorbește de păcăleala pe care le-ai tras-o tu cu casetofonul. Zău, mare curaj ai avut și bine le-ai făcut! Am rîs cu mama de ne-am prăpădit amîndouă cînd am auzit. Domnul Nicanor a zis că te iartă, că el tot nu s-a speriat deloc, știind despre ce-i vorba, dacă mergi și tu să arăți drumul exact. Adică să ne conduci pe toți pînă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
noștri s-au căsătorit cu ai lor țținând pe alocuri seama de sex), noi i-am binecuvântat. Am ridicat case durabile, am cumpărat vite dând la schimb caii, din împărățiile vecine am primit ajutoare, am dres podul, că se cam prăpădise, am făcut diguri, că prea eram fără apărare în fața naturii mume, și multe altele am mai făcut, nedemne de amintit aici. Arăta destul de bine noua noastră așezare încropită așa, la repezeală. Un singur lucru strica tot fasonul - tocmai în mijlocul orășelului
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nici o vină, nu...? ION: Eu doar am strîns! EMMA: Acuma înțeleg. Era urîtă? Proastă? ION: Urîtă, nu. Proastă, ca fiecare. EMMA: Păi atunci de ce? ION: A venit Taica... EMMA: Cum adică a venit? ION: În vis a venit. El se prăpădise mai de mult. Zice: Ioane, vezi că frati-miu se ține cu maică-ta. Ei m-au omorît, zice. EMMA: Și mata l-ai crezut... ION: Păi dacă a zis Taica? Sfînt! EMMA: Și cu ea ce-ai avut? ION
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
amănuntele despărțirii noastre Îmi interziceau acest gest), mi-a zâmbit (cum numai mie Îmi zâmbise cândva) - și am fost nevoit să mă Împac cu imbecilul, să aflu că Îl cheamă Matei. — Nume de bufon, am zis, iar el s-a prăpădit de râs. Îmi place tipul tău, am continuat vădit enervat. — Gata, liniștește-te, mi-a șoptit, hai, dați-vă mâna. — Mă bucur de cunoștință, rânjește el - și ciocnim și ciocnim și ciocnim... Pe mine vă rog să mă scuzați o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cum i se spunea prin sat. Îi dădu bidonul, la vederea căruia începură ai sclipi ochii. Sporovăiră un timp de una, de alta, o întrebă de sănătate... Îi povesti bătrânei cum a căzut în budană și baba râdea de se prăpădea. Babă Floareo, cum de te-a dus gândul la așa ceva? Eram singură, zilele și nopțile sunt lungi când ești singur și cu un păhărel mai uiți de griji, de bătrânețe, de boli... Aveam în livadă mulți pruni și în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de secerat. Apoi a făcut seceri noi Pentru secerători ca voi Și-altele mai mărunțele Cu mâner de floricele Cum îi place mândrei mele Cu miros de busuioc Tineți-o flăcăi pe loc Și strigați să m-odihnesc Sufletul mi-l prăpădesc Ia, sunați din zurgălăi: Hăi! Hăi! Iar în dalba semănătură Se făcu atâta gură. Nevestele se suflecau, Fetele navală în grâu dau, Bătrânele de șale se-ndoiau, Moșnegii din ochi făceau; Iară hoața cea de moară Când văzu atâtea cară
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cară Încărcate cu povară Puse coadă pe spinare Și plecă în lunca mare Lunca mare, frunza n-are Și când pică, se despică Mai mână, copchila mea! Hăi! Hăi! Iar morarul, meșter bun Stă cu luleaua-n dinți Noi ne prăpădim de râs: - Stai morică, nu te duce, Că ți-om da făină dulce! Ș-am plecat la moară la Cândești La moara cu trei fereștri Acolo, un morar cam nătărău Strică bine, drege rău Trage morii una-n șele Ș-
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
surprins teribil remarca ei neașteptată. — Și dacă nu mă aveai pe mine? am întrebat fără să vreau. Mama a izbucnit în plâns. — Ar fi mai bine să mor. Aș vrea să-mi găsesc sfârșitul în casa în care s-a prăpădit și tatăl tău. Abia mai înțelegeam ce spune. Plângea cu suspine. Niciodată n-am văzut-o pe mama atât de disperată, niciodată nu s-a lăsat pradă plânsului ca acum. Nici când a murit tata, nici când m-am căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
soare, nici de neputințe, nici de eșec, nic de neliniștile stărilor, iubirilor, minciunilor. De acolo privea înainte și înapoi cu în zîmbet ce ar putea să declanșeze filosofii nenumărate. Imaginea mea fetiș. Nu știu de ce, cînd Paulică Bortnovschi s-a prăpădit anul trecut, lanul meu de grîu s-a ofilit. Acum, foșnetul lui mișcă umbre. Viața lui Clody Bertola a fost departe de amorțeala noastră de azi. Departe. Inocența chipului fragil a cultivat un soi de provocare continuă. Pe scenă și
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
el un timp, să nu cadă. Fără să știe, fără să mă vadă, pe mine, care îl prețuiam ca artist - mai și scria bine. Nici până azi nu am putut să ghicesc ce se căznea să articuleze. Când s-a prăpădit, sau de câte ori trec pe lângă mormântul său de la Bellu, mă gândesc ce-o fi vrut să-mi spună... * Vorbește un fost slujbaș destul de important. "Sunt nevoit - spune el - să fiu meschin. Știu că istoria nu mă va condamna pentru împiedicarea unui
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
pe Niculescu-Mizil - a-i pune înainte apostila de dl ar fi, oricum, insolit. La posturile noastre de televiziune, unde apar miliardari sexual rași, terminați, veseli sexagenari, la braț cu fetișcane care ar putea să le fie nepoate, dar care se prăpădesc după ei, de ce n-ar apărea și supraviețuitori ai părții întunecate a lunii? într-o cinematecă a istoriei, setoasă de role, un asemenea document, unilateral și scandalos în esență, însă neîndoios autentic, și-ar avea locul - cu acele precizări care
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
zile migălit în litera lui. Nenorocriea abătută asupra-mi, pe care nu o puteți închipui cât e de mare, iată că schimbă cursul patericului meu, deoarece mă găsesc în fața nevoinței de a inventa ce a fost - istoria pe care am prăpădit-o (prăpădul istoriei, dragii mei). Și așa voi face până mi-o descoperi cineva, prin vreun cotlon al odăii, caietul rătăcit, fiindcă eu din scris nu mă opresc nici fără el, altfel toate amărăciunile și suspinele s-ar lăsa peste
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
tamponat căruța unui cetățean, până când a făcut-o praf. M-am amuzat și mai mult, aflând că Augustele Voastre palme au plesnit doi obraji universitari. Iar când am aflat că Augustele Voastre picioare au fărâmițat testiculele omonimului meu - m-am prăpădit de râs. îmi spuneam: "așa prinț și așa sergent mai înțeleg și eu!". Căci mie îmi place să fie omul popular. Alteță. Trăim vremuri democratice, și am credința că dacă ieri Ai zdrobit o pereche de testicule - mâine o să Te
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
grija cu atâta tandră simplitate..." (pp. 98-99) Multă melancolie și tristețe ascunde ironistul Ioan Buduca. În pofida coperții foarte promițătoare, România e un thriller, de Elodia Ghinesco și Ioan Buduca nu este chiar o carte care să te facă să te prăpădești de râs.
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
această colosală enciclopediă a poporului român, numai contactul zilnic cu spiritul unei întregi națiuni, numai satisfacțiunea că fac eu singur ceea ce chiar dușmanii mei au recunoscut că nu poate face nimeni, numai aceasta mă scapă de urâtul ce m-ar prăpădi. După vorba unui împărat roman, simțesc că mă fac zeu, și simțind-o - îmi vine a râde."; Așa ceva nu existase în literatura română și nici chiar în celelalte" (Gustav Weigand). Despre educația în familie: "să le dovedești că româncele prin
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
caut și să văd ce mai faceți. Nu zău, chiar așa? Putea măcar să-ți dea o pereche de pantofi cu care să intri în casă, comentă ea tăios. Sper că n-a mai făcut altă prostie? Că nu și-a prăpădit din nou banii? Nu. Nu. — A cumpărat toate astea pentru bătrâna lui mamă, continuă ea mânată de o dragoste fanatică. Ce copil prost! Mă simțeam foarte bine acolo unde eram. Aveam trei camere în Menilmontant. Ne descurcam foarte bine acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
plăcea lui o fată de la moara din Brinac... Când te gândești câte lucruri putem uita! E formidabil! Oare ăsta să fi fost portretul pe care-l desenase cu atâta stângăcie pe tapet? Nu-și mai amintea, și totuși, odinioară... — Se prăpădea după ea, continuă Roche, dar n-avea curaj să-i spună. Avea vreo paișpe-cinșpe ani atunci. Un laș fără pereche! — Și atunci, cei din sat de ce au o părere bună despre el? — Ba n-au chiar deloc, răspunse Roche. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
precum ploșnițele, broaște cu pete negre la urechi, care sunt căști cu care ascultă mișcările tale înregistrate cu microfoane ascunse în grădina ta suspendată, prinzi multe broaște mici și le jupoi una câte una, ascultându-le cum urlă până se prăpădesc în văzul celorlalte, este bine ce faci, să nu ai remușcări, ele sunt cele mai ticăloase broscuțe de la miazănoapte și până în locul unde te-ai așezat tu, cu aura ta de liniște și speranța ta de a trece cu bine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai fin nisip, consolidat cu sufleu bun de petunii magice și trifoi cu cinci foi, și raportează reginei furnicuțelor albe atacul suferit, își arde în flacăra mică și rece un picioruț. Regina furnicilor albe face vraja împotriva-orbilor-răi și cârtița se prăpădește, sătulă, de îndată, în chinuri groaznice. coarnele berbecului ikanga bat în poarta verde a grădinii tale suspendate, dar nu răzbesc, tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, mârâie pe prispă, tu adormi. nouă în al patrulea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
e vremea să calculezi știind că piciorușele prințesei tale sunt cele mai fine din lume, măsoară numai trei becuteci și jumătate, asta ar însemna că ai nevoie să jupoi numai o șaisprezecime de capră amaltea, dacă lucrezi eficient și nu prăpădești pielicica bună de capră, și în asta intră și pielicica de pe tocuri, pentru că vei face pantofiori cu toc sexi din pielicică de capră amaltea pentru prințesa dorului tău mistuitor și pentru grădina suspendată a dragostei ei. șase în al patrulea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]