439 matches
-
și cam un an mai târziu s-a întâmplat să mă duc după nu știu ce treburi în partea aceea a insulei, și când am terminat ce aveam de făcut mi-am zis: „Voyons, de ce să nu merg să-l văd pe prăpăditul ăla de Strickland?“ I-am întrebat pe vreo doi băștinași dacă știu ceva despre el și am descoperit că locuiește la mai puțin de cinci kilometri de locul unde mă aflam. Așadar m-am dus. N-am să uit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plăcea să stau, intram ca opărită, o vedeam pe Vichi în fiecare colț, deși fosta nevastă era departe, peste mări și țări. Dar m-am adaptat, Cățelul-Lord rămăsese la el, am adus și o pisică de la cămin, mieuna pe acolo, prăpădita, am instalat-o în apartament și s-a obișnuit cu Lord, câinele parcă o proteja. Cu Maestrul era bine, singura mea problemă era că nu știam pe atunci să gătesc, nu știam să fac nimic-nimic, nu deosebeam pătrunjelul de mărar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o curățenie, își mai cumpără omul ceva pentru noua casă. Știe totdeauna cine vinde o casă, unde e casa aia, cu cât se dă, dar cât face. Doar știți că era bătrâna de lângă vila noastră, la Snagov mai rămăsese o prăpădită, v-am mai spus, vindeți casa, n-o vindeți?, a tot întrebat-o bărbatul meu, nu mai rezistați o iarnă aici, în frigul ăsta, n-aveți gaze, e greu să vă aprovizionați tot timpul cu lemne, ce bine v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe un lepros, se ștergea cu banii ăia, avea 1.500 de euro (atâta cât împrumutase odată de la Tina, împrumutase și nu i-a mai dat înapoi, cică să-i facă Nicu Ciot sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută de euro, o banchetă murdară și lipicioasă, mirosind a pișat, se ștergea peste bube cu ea și-l ustura teribil, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu că nu e ceea ce pare, era așa de palidă, dar iubea ca o brunetă, ca o negresă, îmi făcea niște lucruri despre care pot să spun cu siguranță, acum, că nu mi le-a mai făcut nimeni, niciodată, în prăpădita asta de viață. Făcea dragoste ca și cum ar fi vrut să scoată, să arunce toată puritatea aia din ea, ca și cum ar fi vrut să devină altcineva. De fiecare dată o lua de la capăt, dar nu reușea să se schimbe deloc, rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dinți și al lovirii celuilalt. Căci, în adâncul lor, oamenii, toți oamenii, ascund plăcerea de a-i omorî pe ceilalți, de a se omorî unii pe alții. Animalul mai puternic îl înghite pe cel mai slab, mai mic și mai prăpădit. Rechinul înghite scrumbia. Lupul îl înghite pe miel. Vulpea, pe găină. Omul îl înghite pe om. Asta e toată filozofia vieții și a morții pe Pământ... Acum, dacă Maestrul ar vedea-o pe Tina, ar înțelege că este, cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume? ÎNECATUL Fulger străin, desparte această piatră-adîncă; Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce-o fi el, se teme, mai rău decît pentru viața lui, de spargerea ulcelelor, amfore etc pe care le-a dezgropat. Iar Dorel, muncitor pe șantier, din greșeală, firește, tocmai acolo nimerește cu mingea. Îi face zob profesorului toate prăpăditele și imbecilele lui de ulcele. Ha, ha, ha, nu-i așa că-i haios? Ce-i trebuie lu' moșu' ăla, lu' cretinu' ăla dă profesor arheologie? Că doar de asta ne arde nouă acuma, hait? Nu-i așa că-i bună? Cine
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
murit nu mi-a venit să cred. Îl cunoșteam puțin, locuia la Rădăuți, dar l-am iubit pentru că mă lua pe genunchi și vorbea cu mine despre orice chestiune. Era religios, practicant fervent. Bunicul din partea mamei , un zdrahon, negustor cam prăpădit, a fost împușcat în 1942. Istorie. Tata a studiat la Viena și la Rouen, chimia, s-a atașat de comuniști, a luptat în Spania ca apărător al Republicii, a trăit puțin, s-a stins la vârsta de 50 de ani
FARMECUL DISCRET AL BURGHEZIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364048_a_365377]
-
Sub chiuvetă și sub duș, I-am dat, fără de rușine, Pe la colțuri foarte bine, Și sucită și-nvârtită, Numai s-o văd mulțumită ... După luni, cum, dracu' știe! S-antâmplat o tragedie: Într-un hal fără de hal A intrat fata-n spital, Prăpădită, amărâtă, Plânsă, frate, nebătută, Și precum se văicărea, Vina era doar a mea ... De la zugrăveală, cică, A rămas cu ... burticică, Mărișoară, c-am văzut, Da' îmi e de necrezut(?!) Fi'n'că io, isteț din fire, Posed o nedumerire Și
NEDUMERIRE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364210_a_365539]
-
se-ntâmplă, înghițise în neștire apă. Purtat de valuri, fu aruncat pe mal. Crezuse că murise... Trezit iarăși la viață de prielnicii tovarăși, întâi jură că-n gură pic de apă nu va pune prea curând. Apoi jelise agoniseala marină prăpădită. Revederea copilului și a câinelui îl întărise dându-i speranțe pentru o altă zi! Totuși nădejdea avută nu i se-mplinise, căci de-atunci îl copleșea o teribilă teamă de-a se-ntoarce în adâncuri. De lucru altceva nu găsea
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
liniștea tuturor. Împăratul îi privi și el curios. Îi trecuse furia și voia să vadă cum arată zurbagiii care stârniseră atâta tărăboi și-i aduseseră pe cap atâtea griji. Privindu-i mai atent, observă că are în față niște muritori prăpădiți, nedemni de atenția sa. Pe câte milioane dintr-aceștia nu-i luminase și-i încălzise cu razele sale prin trecerea sa nesfârșită pe cărările Universului? Îi privise cu milă, cu simpatie, când îi vedea că se bucură, sau cu scârbă
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
ca Speranța, fiica acelei nevrednice bătrâne. Dar tocmai cu această muritoare a zămislit pe frumoasa Primăvara, mult iubita lui copilă. Și Primăvara... sufletul lui, pentru care este în stare de orice, să-i spună că este îndrăgostită de... cine? De prăpăditul ăsta? Nu se poate! A greșit el o dată cu Speranța; fiica lui nu are voie să greșească! Iar îl apucă furia, trăsnind și fulgerând, limbile de foc aruncându-se printre nori ca niște bice, spre Mărțișor și Norocel. Speriați, aceștia o
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
la trei-păzește. — Nu e capră, că e țap, sări-i-ar ochii din cap! recită Afaceristu’. Și e al meu. Îl cheamă Mehmet, ca pe turcul ăla, cu care trăiește Maricica lui Marghioala. —Mehmet?!... Dar cine la botezat așa, măi prăpădiților? i-am dezcusut eu. —Nimini(?!), mi-a răspuns Hapciurică, așa, ca să nu rămână mai prejos. Așa ne-a spus el că îl cheamă. Bă, voi faceți mișto de mine, că vă ard câteva tupe de nu vă vedeți?... m-am
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să‑i mai pot controla. - Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l‑a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. - Dacă vă atingeți vreunul de primăriță, ne vom bate cu voi, a spus șeful de post hotărât. Neputând să treacă de
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Lunca Dunării personal să-i primesc, venise un tren cu ei. M-am dus cu două camioane și i-am încolonat cu gardă, să-i aducem la Giurgeni, era o distanță de vreo 7-8 kilometri. Dom'le, erau atât de prăpădiți, că o parte din ei au căzut pe drum. Apoi i-am scos la muncă și unii au devenit niște luptători, dom'le. Lucrau în soare. Aveau o forță în ei!"relata în fața ziariștilor torționarul. Rezultatele muncii desfășurate de ofițerul
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
mai multe ori mesei ovale. Apoi, se mai liniști. Ce era să facă cu idiotul din fața ei? Se urcă pe tron și-l privi de sus, cu dispreț. Pentru nenorocitul ăsta coborâse? Cum putuse avea o astfel de slăbiciune? Acest prăpădit nu merita nici măcar atenția ei. Nu merita nici ura ei. Măreața ei ură! De ce să-l prefacă în... sau în...? Nuuu! Are alte treburi mai importante. Răcni: - Garda! Să vină garda! Cioroipanii de la ușă se executară rapid: - Poruncă, Majestate! - Luați
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
un zâmbet pe buze. Al naibii și orgoliul ăsta, cineva ar trebui să descopere că este o formă de infantilism și purtătorii de așa ceva să fie convinși să se trateze. Dar nu cumva tot din orgoliu nu cedase nici el prăpăditele alea de creioane? * Așteptau celălalt autobuz, fiecare cu gândurile lui. Dacă până acum orice întârziere era binevenită, de această dată întârzierea autobuzului a devenit o adevarată tortură pentru Albert. De partea cealaltă a caldarâmului, oarecum în diagonală, la mai puțin
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
-l iei! - Tu-mi dictezi, ardei umflat? Se răstește șeful mare, Și-l împinge fără milă. - Mi-ai fost frate, și mă doare... Dar mai bine fără tine! Râde-n barbă-afurisitul; Barca-n spate s-a lăsat. - Vezi ce face, prăpăditul? Săi de-l scapă! S-a-necat... Și un vânt la boss îi face, Barca s-a echilibrat... Dracu-acum la rame trage, Barca s-a îndepărtat Referință Bibliografică: none„Jurământ de faci, îți spun: nu uita, dracu-i bătrân!” / Marin
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, ce mai, cu ditamai șeful statului! Pe de altă parte, Mărian Frântu fusese încadrat fără drept de apel de către consătenii de vază, ale căror păreri contau pentru tot res- tul satului, în categoria prăpădiților, deoarece, una la mână - era ilegalist și, doi la mână - se purta ca un zbir cu propria-i familie care, în cele din urmă, l-a și renegat, iar el a ajuns să ducă o viață solitară și chiar promis
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
atât faptul că Mărian Frântu i-ar fi putut fii ta- tă, ci faptul că nevastă-sa îndrăznea s-o facă pe maică-sa, Chirculeasa, curvă! În orice caz, așa cum am arătat, Mărian Frântu fusese irevoca¬bil trecut în categoria prăpădiților, de către oa- menii de frunte ai satului, căci numai un prăpădit putea fi comunist și se purta atât de rău cu nevasta și cu copiii! Se uita totuși că, spre deosebire de oportuniștii care se înscri¬seseră în partid după venirea comuniș
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
tă, ci faptul că nevastă-sa îndrăznea s-o facă pe maică-sa, Chirculeasa, curvă! În orice caz, așa cum am arătat, Mărian Frântu fusese irevoca¬bil trecut în categoria prăpădiților, de către oa- menii de frunte ai satului, căci numai un prăpădit putea fi comunist și se purta atât de rău cu nevasta și cu copiii! Se uita totuși că, spre deosebire de oportuniștii care se înscri¬seseră în partid după venirea comuniș¬tilor la putere, Mărian Frântu o făcuse când partidul era în
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
genunchi” (cf. „Viața Înaripată!”, p. 110). De ce cade „dimineața” - „în genunchi”? Pentru că Starea Gloriei Spirituale Finale se numește „Locul cu Patru răsărituri” - și este, evident, starea de Iluminare Spirituală superioară oricărei încercări de imaginare, din partea noastră, aici, pe acest Pământ prăpădit și tot mai amurgit, cu lumina tot mai îngenunchiată, chiar din „rădăcină” (de la a doua „frângere” completă a Ființei, după gleznă... - ...și Prima „Frângere” întru cruce: Prakrti reunificată, funcțional, cu Purusha)! Însăși Lumina Originii se închină... supremei origini, Hristos-lumina lumii
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
mă așteptam la așa ceva. Dacă asta zici tu, ce să mai aștept de la celelalte? Da, poate am dorințe, dar nu cu o cârcă de bărbați, ci cu unul și bun. Dacă găseam pe corabie, îl aveam, dar nu vezi ce prăpădiți sunt în preajmă?! - Cred că nu mai are rost să discutăm! continuă Melestri. Treci în față și zi ce crezi de cuviință! Talestri se propti în mijlocul încăperii, o văzu pe Climene puțin agitată și îngrijorată. Brusc, i se făcu milă
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]