448 matches
-
le facem și un bine semenilor noștri. Altruismul: ultimul răcnet. Știam totul despre aceste proiecte. Pe scurt, un grup de tineri petrecăreți din New York descind în mijlocul unei comunități rurale sărace din Pennsylvania și insistă să le construiască o casă unor prăpădiți bătuți de soartă. Orășenii se distrează de minune, alergând de colo-colo, jucându-se cu sculele electrice și stând treji toată noaptea, bând bere în jurul unui foc de tabără, ștergând-o apoi înapoi la New York și la apartamentele lor minunate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
povestesc tot deocamdată - dar se întâmplă de toate. Infractori, arme, metode dure de convingere, „acțiune“, un sac de bani - și mă vor pe MINE în echipă! O să scriu tot ce s-a întâmplat și-ți trimit. Mult mai bine decât prăpăditul de scenariu, mult mai incitant. Fii pe fază pentru mailul lung, plin de senzații tari. Toată povestea asta suna mai mult decât trasă de păr; am revenit la Google pentru a căuta chestii de genul „Să vorbești cu morții“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
păcătuit, Îmi pare rău”... I se trezește speranța și zice: „Doamne-ajută-mă să scap de-aici”... Acolo, În Închisoare și-n mizerie, se călesc sufletele, să știți. Și preoții aveau misiunea extraordinară să-i ajute pe toți oamenii... că erau mai prăpădiți, săracii, din punct de vedere sufletesc, psihic... și trebuiau ajutați, Încurajați, să li se spună o seamă Întreagă de lucruri care să-i oțelească, să le dea putere să reziste la toate necazurile prin care trebuia să treacă. E, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am negat pur și simplu. În total, lotul nostru avea 24 de persoane... Un episod interesant și impresionant s-a petrecut cu Ioan Nicolaescu, fostul prefect liberal din 1936. Acesta era om În vârstă, trecut de 75 de ani, bolnav, prăpădit, fiind adus În sala de judecată susținut de către gardieni. A implorat instanța să-i dea cât a făcut, fiindcă e bolnav și nu poate suporta. Deși a implorat instanța să fie indulgentă..., i s-au dat opt ani, și peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
patru ani pe urmă... Erau condiții proaste. Celulele erau mici, cât Încăpeai să te culci așa pe ciment... La Închisoare era unu’ Goiciu care, auzeam și noi acolo pe alții, că era bulgar, și era foarte rău cu noi. Un prăpădit. El a fost comandantul Închisorii și când ne-a arestat În ’50, și tot el era și când am venit În ’56-’57. Povestiți-mi puțin despre perioada petrecută la Baia Sprie; care erau condițiile de muncă, de detenție...? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să-i mai pot controla. Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l-a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. Dacă vă atingeți vreunul de primăriță, ne vom bate cu voi, a spus șeful de post hotărât. 214 Neputând să treacă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îl urmam, încet, învăluită de un sentiment foarte ciudat. Când am ieșit la aer, vântul care sufla dinspre râu mi-a ciupit obrajii. Mă simțeam minunat. A oprit un taxi și ne-am despărțit fără un cuvânt. Mă foiam în prăpăditul ăla de taxi și aveam senzația că universul e infinit. Într-o zi, simțindu-mă deprimată după o ceartă cu soțul meu, mi-a trecut prin cap să-i spun: — Am un iubit. — Știu. Hosoda, nu? Nu poți renunța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Da’ tu? Spăl căței. Nu se simte că-mi petrec timpul cu ei? Nu, eu nu observ nimic niciodată. Dar ce faci? Păi asta e ceea ce fac. Am văzut că-l jena foarte tare faptul că am o slujbă așa prăpădită, că spălam cuști și măturam părul de câine; și de asemenea faptul că nu mai eram la colegiu ci doar încercam și eu să mă țin la zi citind din Helmholtz care era oricum depășit din punctul lui de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vrei să spui? De parcă mai târziu avea să își amintească cum încercasem să-l lovesc sub centură, sau cel puțin să-l provoc. Mai târziu nu i-a mai fost jenă să-mi povestească cum spălase podele într-o locantă prăpădită, dar asta s-a întâmplat mult mai târziu. La momentul acesta, mi-a respins încercările. Înfipt în fotoliul negru, tare - zic ‘înfipt’ din cauza greutății pe care o câștigase - l-am văzut cum s-a concentrat să se așeze - s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să iau o sacoșă plină cu broșuri și legitimații necompletate și să plec în grabă la gara Illinois Central ca să mă sui în trenul electric și să-l întâlnesc pe Grammick la sediul lui dintr-o tavernă, un loc foarte prăpădit dar care avea o intrare pentru doamne și familii, pentru că o mare parte din cei care răsuceau tifonul erau femei. Nu pot să-mi dau seama cum păstrau pansamentele curate în acel oraș plin de funingine și de urâțenie, construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prin inspecții regulate că cei care părăseau ultimii Încăperea nu uitau să stingă combina stereo. La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele pentru doamne. După aceea nu mai era nimic În afară de linoleumul cam prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum să folosim extinctoarele fără să intrăm În panică. Pe cel din mijloc scria: „Această ușă e dotată cu alarmă“. Dedesubt, cine știe ce glumeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
poți să știi. Dar Își vor da seama dacă li se ascunde ceva și, În cazul În care Derek se face vinovat de asta, vor deveni al dracului de bănuitori. Pe lângă noi trecură doi puști pe skateboard-uri vechi și prăpădite, gonind ca vântul. Aveam impresia că se demodaseră deja, dar poate că reveniseră deja În forță. Zilele astea, totul părea a accelera din ce În ce mai tare. Ca skateboard-urile. Copiii luară scurt curba la pod și dispărură pe șosea. Nu se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aceia, chipurile, puri, supuși sau prea-cucernici! N-ai văzut și în filme sau pe DVD? Nu e mare filozofie! Soarta omenirii întregi se pare că stă, mai degrabă, nu în mâinile ălora mai buni și mai curați, ci în mâinile prăpădiților. Pardon, reformulez: în mâinile perfectibililor. Orientează-te, screme-ți intelectul și raționează și tu, măcar odată, cu creieru' ăla al tău, de căcat! Merg cu zece lei! mizează Avocatul. Tu? Mă bag! sare Poetul. Plusez, cu zece! Ia aminte, de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
verde reflectorizantă pe care, în momentele acelea dramatice, o echivalam cu Absolutul. Utilajele de care dispunea nu mă învrednicesc să le descriu. Tot ce pot spune, vibrând încă de emoție, e că domnul Leo, regele șoselelor, a intrat în benzinăria prăpădită ca într-un teren de joacă, uitându-se amuzat-politicos la noi, punându-și niște mănuși de cauciuc - și apucându-se de treabă. Cu umilință extatică, am ridicat capota și m-am dat la o parte, iar îngerul tehnologic a făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
După rutina Înviorării, ni se indică să ne deplasăm pe platoul din fața comandamentului și să ne aliniem. Box și Gărăgău, bîțÎindu-se aduși de spate, cu mîinile Înfipte În buzunare În această mulțime de străini, făcînd bancuri pe seama vreunui răcan prăpădit, Îmi par chipuri familiare și aproape că Îmi vine să le caut prezența. Apare un sergent, un tip solid cu un ten luminos, care ne aliniază pe toți pe aleea din fața dormitorului după un criteriu personal. În spatele lui mișună tăcuți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac afirmații În nume propriu ca să evităm complicațiile - că tată-său n-ar fi plecat de acasă de bunăvoie și că ar fi fost gonit acum, la bătrânețe, când mai are puțin până la moarte, departe de sat, Într-o baracă prăpădită, fără curent electric și cu sursa de apă la vreo doi kilometri. Bătrânul avusese stofă de negustor: era În stare să te facă să cumperi de la el și rahat pe băț. Voi sunteți prea mici și nu l-ați apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu noaptea În cap. Altceva Îi măcina pe cei doi băieți: nu le dăduseră voie părinții și fuseseră nevoiți să facă pregătirile pe ascuns. Cu o seară Înainte, pitiți În podul casei, cârpiseră, cum-necum, la lumina unei lumânări, plasa cam prăpădită. O prinseseră, apoi, Între doi araci de salcâm, bine ascuțiți și curățați de coajă. Când s-au convins că nu-i vedea nimeni, au ieșit tiptil cu plasa din curte și au ascuns-o, câteva case mai departe, Între niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un picior. Fierătania se Înfipsese cu botul În apă și ținea fundu-n sus, parcă a batjocură. Înainte să-i urce Într-o dubă verde și să-i trimită la spitalul militar, Comandantul urlase un sfert de oră la cei trei prăpădiți culcați În iarbă pe niște foi de cort. „Norocul vostru, boilor Încălțați, e că n-ați avut Încărcătură În remorcă. Un bob de grâu dacă ajungea În băltoacă - și vedeați voi pe dracu’. V-ar fi Împușcat la zid, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În această binecuvântată lună, erau câteva săptămâni - Între recoltarea grâului și cea a porumbului - În care camioanele Își opreau motoarele hodorogite, fiindcă nu mai aveau ce căra din Baltă către silozuri ori direct În vagoanele de marfă de prin gări prăpădite, pierdute În câmpie. Soldații Își transmiteau din contingent În contingent felul În care Comandantul Îi fericea cu permisii ori chiar, pe ăi mai cu două perechi de fudulii, cu concedii. Încă de când intraseră În subordinea lui, maiorul le spusese, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țării hotărâse să-i trimită pe militari - pe cei În termen, desigur, pentru că mâna lor de lucru nu costa nimic - să ajute la strângerea avuțiilor agricole ale țării. Militarii erau niște puțoiași de optsprezece-douăzeci de ani și conduceau niște camioane prăpădite, care ar fi trebuit date demult la topit și dintre care unele morocănoase, rusești, apucaseră chiar să servească În război. Una dintre acele eroice hodoroage fusese numită cu admirație, respect și căldură „Tataie”; avea pe portiera din dreapta cinci găuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răbdare și diplomație că un „cel ce” se referea la plutonierul care Îi dăduse ordin lui Cătănuță; altul la maiorul care dăduse ordin putonierului, iar primul din Înșiruire la comandantul de regiment care Îl trimisese pe maior la munci cu prăpăditele alea de mașini care ar fi trebuit demult să fie date la topit. Atât. „Stați așa, tovarășe profesor: după șirul de cel ce urmează puncte de suspensie, ceea ce sugerează că enumerarea continuă la nesfârșit.” „Nici vorbă, stimate tovarășe. Cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
După ce plecam de la școală, mă opream Într-o piață vestită a orașului, stăteam cam trei sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre rânduri În căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu vreau. Dacă Într-adevăr vrei să treci de bunăvoie În Partea Ailaltă, frica nu are ce căuta În ecuație. Dacă Îți e frică, atunci nu mai faci pasul ori, dacă-l faci, e vai de curul tău de sinucigaș prăpădit. Nu trebuie să apuci să te Înspăimânți. Otrava fricii Îți spurcă moartea și chiar o face inutilă, căci disprețul pentru ea e unul dintre motivele pentru care ți-o oferi, nu? Prostii. Otravă? Brrr! De unde să fac rost de cianură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau Îngropate piesele serviciului de cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]