1,456 matches
-
fete („Dicționarul geografic al județului Suceava”, de Serafim Ionescu - 1894). - 1911 - târgul Lespezi era descris de învățătorul Al. Bratu, în lucrarea sa, „Trandafiri suceveni”, în felul următor: „o uliță lungă, având pe ambele părți înșiruite una lângă alta, sistem vagon, prăvălii cu tot felul de mărfuri, predominând cele mai căutate de țărani: treipatru cârciumi, primăria, spitalul, administrația de plasă, judecătoria, poșta și școala. La unul din capete târgul lua aspect de sat. Aici stau țăranii băștinași, cu casele în jurul bisericii ortodoxe
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Tăcerea cosmică: Pun palma mea pe gura cerului,/ Să tacă!/ Ating cu ea stelele fierbinți,/ Mângâi frunte de lună,/ Dezmierd întunericul.../ Ascult susurul sălbăticiei,/ Vulcanul care ucide viața/ Cu lava amorului fierbinte,/ Cutremure, zguduie furtuni/ Din temelii/ Din cascade se prăvale,/ Prin vene sângele nebun.../ Marea freamătă, agitată de doruri/ Și oceanul culege lacrimi/ Apuse, de amoruri..." Ne-ați spus că vă interesează părerea unor specialiști, sincer! Și cum nu putem fi noi aceia, ci niște invidioși răutăcioși, nu vă putem
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
relatarea ei, nu înțeleg de ce nu au făcut-o mai târziu, dacă adevărul ar fi fost altul. Întotdeauna au subscris la versiunea bunicii, și treptat m-am obișnuit cu gândul că sunt o pasăre rară. În ajunul nașterii mele se prăvălise peste munții din Sintra furtuna cea mai teribilă de care-și mai amintea cineva. Zorile apăruseră înfășurate în nimbuși foarte coborâți, atât de încărcați de cumuluși în formă de conopidă de plumb, încât niciodată, în toți acei ani de când lucra
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri). Sau cu o insidioasă simetrie, cu o precizie plastică fixînd drama schizoidiei ce apasă asupra ființei creatorului: "durerea e-mpărțită între mine și mine jumătate jumătate și moartea din mine tot așa jumătate este prăvălită la stînga jumătate este prăvălită la dreapta" (ibidem). Moartea însăși e transmutată într-o galanterie dură, într-un erotism paroxistic, absolvită printr-o senzualitate delirantă, la rîndu-i absolvită prin jocul de șah al metaforei: "moarte tu ești din viața mea
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
de tauri). Sau cu o insidioasă simetrie, cu o precizie plastică fixînd drama schizoidiei ce apasă asupra ființei creatorului: "durerea e-mpărțită între mine și mine jumătate jumătate și moartea din mine tot așa jumătate este prăvălită la stînga jumătate este prăvălită la dreapta" (ibidem). Moartea însăși e transmutată într-o galanterie dură, într-un erotism paroxistic, absolvită printr-o senzualitate delirantă, la rîndu-i absolvită prin jocul de șah al metaforei: "moarte tu ești din viața mea infanta cu trupul cel mai
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
luminile de pe stradă se aprind puțin și-apoi se sting. Se pregătește totul: aleg să văd milioanele de feluri în care pământul poate înnebuni. Trec de copaci, scoarța abia și-a urnit din loc umbra - pe lemnul putregăit, liniștea se prăvălește ca cyborg restart. De unde se șterge definitiv o făptură, și-o altă făptură, vasele de sânge se-așază greu, pe-acolo un curent de aer rece răzbate printre crengi. Nici urmă de viață să mă bucur, doar câteva ierburi pregătite
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
mandat de patru ani ca Președinte al Consiliul Județean. Nu știam în ce viespar îmi bag capul și nici prin minte nu-mi trecea că îmi asumam o uriașă sarcină. Mai mult, trebuia să merg contra curentului general care se prăvălea catastrofal peste țară și, implicit, peste mine. Aveam experiența "Afacerii Grădinița", când am realizat că frica de lege începe să dispară la unii funcționari publici. Marea majoritate a salariaților din subordine, până în 2003, avea o mare frică de lege și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
vechi de lemn încărcat cu pipe împrăștiate, tutun, hârtii aflate acolo din întâmplare, corespondență și alte teancuri de cărți. Exista un anumit risc în traversarea rapidă a acestei poteci sinuoase întrucât, doar ușor atinse, grămezile uriașe de cărți se puteau prăvăli, conducând la o adevărată reacție în lanț a celorlalte mormane". "Omul care mi-a răspuns când am bătut la ușă era scund, încovoiat de artrită, cu ochelarii alunecându-i pe nas și un păr cărunt și hirsut, îndeajuns de lung
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
filozofică a unui vechi profesor ardelean, în seara dinaintea căsătoriei la starea civilă, îmi dă târcoale de fiecare dată când încerc să-mi aleg o nouă carte. Deși mă strădui de câteva luni să stabilesc priorități, teancurile gata să se prăvale peste mine anulează orice posibilă ordine a lecturii. Să vă descriu - pentru a-mi limpezi mințile - cum arată locul în care compun acest articol. În stânga, un geam - momentan având roletele trase pe jumătate. În față, în partea dreaptă, o ușă
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
într-un soi de optimism. Mai au speranță! Cum deschid ușa instituției unde aveam treabă, cad în genunchi, împiedicîndu-mă de un prag înalt și inutil. Cum mă știu căscată, nu protestez. Vina e doar a mea. Dar peste mine se prăvălesc și alții, mai exact, aproape oricine intră. Numai așa se imprimă atitudinea necesară aici, supunerea, coloana îndoită și capul plecat. Mă uit în jurul meu. O mare de bătrîni, o mare de disperare, de suferință, de boală, de nevoi urgente, o
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
căzut însă de acord că, în pofida calităților sale indiscutabile, omul este nefrecventabil și se grăbesc să explice în termeni clinici impetuozitatea sa jurnalistică. Aceste poziții nu sunt de mirare, câtă vreme sub ghilotina acestui Robespierre în pantaloni scurți s-au prăvălit multe capete aureolate în cei șaptesprezece ani de după căderea comunismului. Pe unele dintre ele Bădiliță însuși le regretă sincer și a încercat stângaci să le lipească la loc (articolul nefericit la adresa lui Gheorghe Ursu, omorât în bătaie în temnițele ceaușiste). Așa cum
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
să elimine orice concurență serioasă, dându-le cu violență peste bot celor care au îndrăznit să arate că împăratul e gol. Oricât ar părea de straniu, o singură personalitate a reușit să se sustragă vâltorii puturoase în care s-a prăvălit partidul. E vorba de Răzvan-Mihai Ungureanu. E singurul liberal de marcă a cărui onoare a rămas nepătată pe tot parcursul maladiv în care s-a avântat, cu inconștiență, partidul. Perfect orientat în politica mare, el a reușit să confere o
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
trasă pe ochi, când îți ascunzi fața de lume, nu ai cum să vezi lumea și de aceea, în mijlocul tinereții mele, în mijlocul Europei, între două sate, pe punctul de a pierde totul, m-am izbit de ceva și m-am prăvălit. A trebuit să respir adânc ca să m-adun, la început am crezut că m-am izbit de un copac, apoi copacul s-a transformat în om, care se ridica și el de pe jos, după care am văzut că era ea
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
zgomotos al cărăușilor. Vedeți să nu răsturnați ceva peste voi - i-a atenționat moș Dumitru în șagă Nu te teme, moș Dumitre! Aici toate sunt înțânate al dracului de bine. Doar oala ceea goală de pe colțul mesei să nu se prăvălească. Incolo, nu-i nici o primejdie - l-a asigurat Alecu Slobodă. Tare mă tem că povestea cu oala goală seamănă cu vorba ceea: „Bate șaua, să priceapă calul.” Dar nici nu trebuie să întrebi: „Calule, mănânci ovăz?” Că sigur mănâncă - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
morgii, cumpănind cheia în mână. „Eu zic să-l chemăm pe domnul director, că...” In acest timp, din morgă au pornit din nou strigătele, iar câinele îi ținea isonul: „Hauuu! Hauuu!” „Auziți, domn’ doctor?” a întrebat portarul, gata să se prăvălească. „Aud... Da’ mai bine fugi la domnul director acasă și spunei să vină repede, că în spital îi prăpăd!” Parcă atâta o așteptat paznicul, că o și ieșit din curte ca vântul. Ce, o făcut doctorul de gardă până o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru a treizeci și șasea oară pe Robespierre. Lionel, care pregătise un frumos bacșiș de zece euro pentru Didier, strigă după el: — Așteaptă! De ce te grăbești? Să nu ne confunde, apucă să-i răspundă picoloul înainte ca liftul să se prăvălească spre parter. Lionel îl salută pe Patrick - pe care nu știe de unde să-l ia - și închide ușa. Începe să aranjeze decorul pentru marea vizită. Trage masa în mijlocul camerei. De-o parte și de alta a mesei, pune două scaune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
coliviei de aer în care mă aflam o zăresc dată de perete am auzit zgomotul trântitului ei de peretele de aer știu că de acum pot să zbor, mi-e teamă că nu mai pot desface aripile, că mă voi prăvăli și mă voi răni în podeaua plină de cioburi a cuștii de aer trag în piept tot aerul de fier ruginit, îmi iau elan îmbrac rochia albă, de lumină și încerc să mă întorc în mine, din câteva fâlfâiri. șase
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îl uzi, acești trifoi trebuie să trăiască, să crească și să aibă culoare verde-închis, să plesnească de verde sănătos. nouă în al patrulea loc: nunta este peste două luni și jumătate, nu te pripi, mai este foarte puțin de așteptat, prăvălește secundele mari cât china, una câte una, în abisul dintre cerul tău și cerul tuturor, nu fi invidioasă pe fiica împăratului de la miazănoapte, yi, care are nunta mâine, ea va cheli repede și i se vor lăsa sânii, pentru că este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dintr-odată. Ia hai! (pleacă) Tabloul 4 (Luminiș de pădure. În fund, capătul unui lac, de unde va ieși Codârlic.) DĂNILĂ (stă așezat pe-o buturugă): Mândre locuri și mândre drumuri, nimic de zis! Când cobori, crezi că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi strigă la ureche): Apoi nu, frumușelule, nu așa. Pe tine nu te-am lăsat să chiui de două ori? Ia mai ascultă-mă și din partea astalaltă, că abia mi-am dres glasul! (lovește din partea cealaltă. Efect puternic) CODÂRLIC (se prăvălește): Săriți! Am crăpat de tot! Ajunge, văleu! DĂNILĂ (îl ridică la loc, îi strigă la ureche): Da' poate n-ai auzit tocmai bine chiuitura mea. Ce zici, mai facem o probă? Asta așa, treacă de la mine... CODÂRLIC (spăimântat): Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cum putuse ea să săvârșească un asemenea sacrilegiu? Se gândise numai la ea. Egoismul ei dăduse atunci în clocot. Nu bănuise că dincolo de bucuria împlinită de a avea un suflet drag lângă ea, un copil frumos și deștept, se vor prăvăli de pe muntele speranțelor, întocmai unei avalanșe de grohotiș, pietre care să-i rănească mai târziu atât pe ea cât și pe copilul ei. El nu ceruse să vină pe lume, fusese dorința ei, și atunci? Atunci? repetă ea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru a nu mai vedea scena care o tulbura cumplit. Dar nu-și putea ține jurământul. Chiar a doua zi îl încălca, fiindcă ceva nedeslușit o chema mereu spre malul apei, exact în aceleași loc. După ce privea un timp salcia prăvălită pe mal, avea aceeași și aceeași halucinantă imagine care se repeta obsesiv. În mintea ei, nelămuririle săpau aceeași întrebare: De ce mi-a luat copilul și unde-l duce?" Un timp nu mai veni la malul râului spunându-și în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ramurile dezgolite sufla un vânt rece, iar cei câțiva fulgi rătăciți se topeau după câteva minute. „Oare de ce nu m-am hotărât?” Să mai existe speranță sau totul s-a ruinat... și tot repetând am simțit cum ceva nedefinit se prăvălește peste mine... Nu mi-a plăcut niciodată iarna. Poate doar În momentele când, copil fiind, stăteam cu spatele lipită de soba fierbinte, sobă În care trosneau lemnele despicate de tata. Și mâncarea gătită la plită de mama avea ceva special
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]