447 matches
-
Mohammed Dib. Iubitor al cuvântului, totodată riguros exact, dar și rar, prevăzut cu un vocabular bogat, în care se învecinează seva rurală cu neologismul conceptual, criticul își trage satisfacția scrisului din dibacele izbutiri filologice. E la d-sa o anumită prețiozitate, totdeauna trează, adică trecută prin filtrul reflecției, dar oricum, o căutare, când de cuvinte cu circulație restrânsă, când de folosire a lor foarte personală, când din întorsătura sintactică neobișnuită. De altă parte, poetul abătut de la chemarea sa, mai poruncitoare decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Iorgulescu. Schițele și povestirile, îndeosebi cele din volumul Ce frumoasă este viața! (1986), sunt secvențe din viața oamenilor obișnuiți, într-o optică înțelegătoare, compasivă în gen cehovian, cu o ușoară detașare, sesizabilă în mimetismul parodic al limbajului personajelor (analfabetism, semidoctism, prețiozitate, sintagme „de lemn” etc.), în esență o varietate nouă de „forme fără fond”, ca și în stilul livresc al comentariului, contrastant umoristic. Așa, bunăoară, tribulațiile Vetei Cârlan, „femeie cu vocația iubirii”, care, „în preajma frumoasei vârste de 60 de anișori”, își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
formă fixă - sonetul îndeosebi -, prin care cu ironie se adresează eternelor teme: viața, iubirea, moartea. Poezia lui O. este închisă în versuri ușoare, pitorești, montate ingenios și cu mult umor. Sentimentul ratării și al inutilității existenței este pronunțat agreabil, fără prețiozități inutile: „De vreau pot să ajung și-n Peru unde, / mi-a spus un bun prieten, e un plaur / cam cât Olanda-n care se ascunde/ un hipodrom cu armăsari de aur!/ La mine însumi nu pot eu pătrunde,/ mi-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288592_a_289921]
-
un prieten, doctor în teologie" După un asemenea demaraj, lectorul se poate instala confortabil pe terenul ficțiunii anecdotice, pentru a savura maniera în care este țesută poanta. Imaginea exterioară a personajelor, "redingotă și barbă tunsă", precum și discursurile stereotipe, etalând o prețiozitate dogmatică, formală, care ține, de fapt, locul substanței ideatice, într-un cuvânt, comportamentul-fațadă contrastează, ilar, cu atitudinea sinceră pe care fiecare dintre cei trei episcopi o afișează, în particular gândind în cel mai pervers mod despre confrații săi. Comicul rezidă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
limbii (în ce are ea mai crud ca expresie: blestemul, imprecația, afurisenia etc.) și atitudinii populare, în genere, reprezintă, la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci și în proza publicistică, unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
secundară decât prin efectul unei stereotipii specioase, fiindcă teatrul este fără piesă." Cu o "politețe delicată dar necruțătoare" suntem conduși către un sfârșit deceptiv, acela al scufundării statuii 276 dorinței în mare și acela al promisiunii făcute cu umor și prețiozitate a unei întâlniri într-un viitor ireal, fiindcă cititorul își amintește că povestirea începuse "puțin înainte de Sfântul Ioan"; or întâlnirea fixată de fete are loc cu mai bine de o săptămână înainte de Sfântul Ioan. Asta înseamnă că timpul nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
despre Marino în special, Attlio Momigliano scria tranșant: " Sentimentul e sufocat de virtuozitate, poezia de elocvență" (Letteratura italiana, 1936). La rându-i, Dimov amplifică (prin reluări în exces) un cuvânt, o imagine, un nucleu mental, risipindu-se în eforturi variaționale. Prețiozitățile, tiradele lui lirice, mostre de oratorie savantă, cresc pe un fond unduitor, pe cât de pasional, pe atât de neutru, de unde tandrețea difuză și ludicul. O astfel de poezie de jocuri calculate e, de multe ori, un derivat cultural agrementat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nivelului dinamic (cresc. molto - f - cresc.), determină un efect sonor de masivitate. Solicitarea insistentă de a marca sunetele liniei principale cu un atac tenuto implică tratarea acestora ca entități cu o egală pondere în contextul ansamblului traseului melodic. Astfel, acea prețiozitate și înfumurare a personajului evocat va decurge dintr-o rezonare clară, lipsită de echivoc, a sunetelor (în fapt, aspect corespondent caracterului „lipsit de îndoieli” al lui Pickwick) și cu o folosire adecvată a pedalei de rezonanță (efectele acesteia vor însoți
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Mircea Iorgulescu) sau despre capacitatea „de a profila simboluri existențiale” în cadrul „unor motive structuratoare care susțin ansamblul” (Gabriel Dimisianu). După 1989, autorul va ilustra și tipul de literatură senzațională, precum în Dracula, adolescentul blestemat (1999). Ca eseist, B. nu evită prețiozitățile și informațiile deficitare ale diletantului; Monografii istorice (2003) acordă credit unor ipoteze hazardate, pe linia dacologilor improvizați. SCRIERI: Gospodăria colectivă - izvor de bunăstare și belșug, București, 1961; Pe drumul fericirii (GAC Oltul, com. Teslui), București, 1961; Contemporani cu viitorul, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
această virtute - desigur minoră, dar frumoasă - preotul în vârstă poa-te să exceleze prin experiența pe care a trăit-o în contactul cu bucuriile și durerile, mediocritățile și sfințenia multora. 2. Bătrânul, un dar prețios. Pentru a înțelege adevărata însemnătate a prețiozității persoanei în vârstă ar trebui să putem demasca locuri comune și prejudecăți care compromit înțelegerea. Din fericire, astăzi, în comparație cu trecutul, termenul „bătrânețe” a devenit mai politicos pentru că recuperează, cel puțin în parte, o semnificație pozitivă și plină de speranță. a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din prima parte e urmată de scene derutante și puțin verosimile (la moartea tatălui, eroul izbucnește în râs când o revede pe femeia care îl inițiase sexual, în cimitir se desfășoară orgii). Stilul afectat și artificial dă o notă de prețiozitate textului. Se recurge la o formulă asemănătoare și în alt roman, Noaptea definitivă (1978), însă cu rezultate diferite estetic. Convenția de la care se pornește - un jurnal trimis la redacție de o femeie bolnavă psihic, care apoi se sinucide - generează tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
naturale, cele provocate, produse chiar de plante (IVLRA) și mă duc acolo și fac de toate, mă rog, cele necesare (IVLRA). De asemenea, structurile în care pronumele semiindependent este urmat de un supin nu sunt frecvente și reflectă o anumită prețiozitate a exprimării: Cele de scris sunt pe masă. Construcțiile alcătuite dintr-un substantiv determinat hotărât + pronume semiindependent + adjectiv sunt aproape inexistente în materialul analizat. Singura construcție de acest tip întâlnită în corpusul consultat este: Cum Sfântul Apostol Pavel spune câteva
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
tunici din stofe moi1. Tot obișnuința, fără Îndoială, a tăiat părul prea lung și a renunțat la coturni. În materie de eleganță, s-a luat bunul obicei de a rivaliza cu luxul numai prin simplitate și de a considera absența prețiozității și afectării un ornament mai presus de orice alt rafinament 2. (E) Limbajul a suferit aceleași transformări și s-a dezbărat de ceea ce era de prisos. Istoria șhistoriaț a descins din poezie ca dintr-un car3 și, datorită Îndeosebi prozei
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri uneori solemne, chiar patetice, alteori proaspete, impresionând prin autenticitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
ierarhiilor valorice curente, nu promovează inițiative de revizuire radicală, nici nu respinge operele comentate, de vreme ce sunt alese cele care îi câștigă adeziunea și admirația ori din rândul valorilor consacrate, clasicizate. P. expune într-un stil median, echidistant față de calofilie și prețiozitate și, pe de altă parte, față de ariditatea tehnicistă. Câteva volume sunt selecții de cronici, studii sau eseuri critice, alăturând texte ce vizează atât scrierile unor clasici ori scriitori „de patrimoniu”, cât și pe cele ale unor contemporani, inclusiv ale unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
principiile de normă, ordine, măsură, echilibru, promovând iregularul, excentricul, dând frâu liber imaginației, practicând gratuitatea, ludicul, prețuind decorul, ornamentația, fastul, strălucirea, reliefând anomalii și contraste, cultivând fabulosul, fantasticul, spectaculosul. În poezie, unde proliferează sub denumiri precum concettism, gongorism, marinism, eufuism, prețiozitate, cultivă expresia șocantă, paradoxul, artificiul, excesul verbal și imagistic, figurile caracteristice fiind oximoronul, hiperbatul, catahreza, șarada, calamburul; în proză și teatru, satisface gustul pentru extraordinar, pentru aventură, pentru peripeții, pentru criptic, pentru mister, și în acest scop complică narația, ramifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
elogierea ființei umane, exaltarea valorilor etice durabile. Versurile de început, cu o structură simplă, câștigă o oarecare viabilitate prin implicarea și entuziasmul autorului. Atmosfera luminoasă a fost pusă de critică pe seama spontaneității juvenile, Ș. fiind considerat un poet care respinge prețiozitatea, poza și care arborează un ton de confesiune sinceră. O modificare a discursului, prin nota elegiacă, se întrevede în Lirice (1969), unde elementele împrumutate din poezia populară aduc un plus de culoare și o versificație clară, muzicală (Dac-ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
ș.a. A editat la Brăila revista „Relief dunărean” (1934). Lirică de confesiune șoptită, palidă la nivelul expresiei și la cel al substanței, poezia lui P. se așază la început în prelungirea simbolismului minor, sentimental, discret și suav, evoluând apoi către prețiozitate și alambicare, fără un spor sensibil de vigoare și calitate. Cel mai individualizat volum e Zogar (1936). Titlul e dat de numele unui cățel, iar poemele componente, așezate sub un moto lămuritor („Les chiens sont des candidats à l’humanité
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
o anumită practică în utilizarea limbii literare; deși scrie în plin secol al V-lea, într-o epocă în care tradiția lingvistică și culturală se degrada tot mai mult, morfologia lui este corectă încă, și se poate surprinde o anumită prețiozitate retorică, rod al școlilor pe care le frecventase la Cartagina. Bibliografie. Ediții: PL 51; SChr 101-102, 1964 (R. Braun); CChr.Lat 60, 1976 (R. Braun); CTP 82, 1989 (A.V. Nazzaro). 4. Tyron Prosper Prosper și Ilarie l-au informat
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atitudinea sa nu aduce nimic nou. Ca scriitor, Sidonius s-a bucurat în ultima vreme de o judecată tot mai favorabilă. Ceea ce în trecut fusese văzut ca un exercițiu retoric plicticos și inconsistent a fost considerat recent o formă de prețiozitate extremă, asemănătoare cu aceea întîlnită la atîția alți literați din epocă (și e adevărat). Nu se poate tăgădui că însăși densitatea erudiției mitologice, în care se amestecă elemente cînd prețioase și rare, cînd obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că scriitorul citise Poemul închinat Paștilui de Sedulius (p. 000), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e adesea pompoasă și greoaie, iar discursul, în mod deliberat, ermetic. Fontaine crede că această prețiozitate are la bază ucenicia lui Arator la școala lui Ennodius și Sidonius. în orice caz, educația sa retorică foarte îngrijită se poate observa în numeroasele imitații ale poeților clasici. Arator a fost un poet foarte cunoscut și în Evul Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și Buna-Vestire a Mariei; Noe care ia toate animalele pe arca sa și Petru care, în povestirea din Faptele Apostolilor, are viziunea tuturor animalelor etc.). Elpidius nu e un poet de disprețuit, iar datorită prețiozității sale, fără îndoială artificioasă, poate fi considerat un scriitor doct; se observă la el influența lui Prudentius și a lui Sedulius. Bibliografie. Ediții: PL 62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania, 1955. 6. Alți scriitori minori
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un medalion lui Gr. H. Grandea, socotindu-l „trăsătura de unire” dintre clasicismul nostru și modernitate. Articolul Literatura modernă, semnat Marțial (Al. Macedonski), apreciază că rafinamentul, complexitatea de simțiri, caracteristice sensibilității moderne, duc în poezie la complicație artificială și la prețiozitate și recomandă apropierea de trecut, „de natural, de simplu, de clasic”. Este elogiat Paul Verlaine, poetul genial al nevrozei, care depășește orice catalogări: simbolist, decadent, instrumentalist. O prezentare interesantă, prin filiațiile parnasiene pe care le stabilește, face C. Cantilli la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
în, din, prin, iar pronumelor dânsul, dânsa le sunt proprii numai nominativul și acuzativul. Este destul de frecventă și întrebuințarea formelor de genitiv-dativ (copilul dânsei, numele dânsului, i-am spus dânsei), dar acestea poartă marca unui anumit coeficient de artificialitate și prețiozitate. Exprimarea opoziției cazualetc "Exprimarea opozi]iei cazuale" În planul expresiei, opoziția cazuală, asemeni opoziției de persoană, număr și gen este, în general, marcată de supletivismul formelor, de prepoziția-morfem pe, de intonație și prin mijloace sintactice. Predomină supletivismul formelor în marcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Încremenește Balticul ocean, Se-ncheagă lacuri, șuvoaie se înstrună, Cu de omăt perucă argintie Se-acoperă a codrului chelie. Tânărul Milton, alt cititor al psalmilor lui Du Bartas, încheie a sa Nativity Ode (Odă la nașterea lui Hristos) cu o prețiozitate de același fel. T. S. Eliot reia tradiția în celebrul început al poemului Prufrock. When the evening is spread out against the sky Like a patient etherized upon a table...** **Când stă amurgul răstignit pe cer "/ Ca un bolnav, sub
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]