447 matches
-
poate distruge un autor ca Mateiu Caragiale prin banalizare și prin acel efect de semioficializare care risipește aura esoteric-perversă din jurul unei cărți de intens rafinament precum Craii de Curtea-Veche, școala are darul de a transforma dificultatea, raritatea, aluziile subtile și prețiozitățile stilistice în ceva arid și plicticos."(pag. 11) Subscriu fără nici un dubiu la o asemenea fermă încadrare. Cu mențiunea, optimistă, că prezența în programă nu coincide numaidecât cu atenția acordată la oră. Și că, măcar în mediul pre-universitar, degradarea didactică
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
cîntă la flaut, carnea cadavrului e de piatră și de miere, înmormîntarea unei actrițe se transformă într-un spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru se îneacă într-o etalare de prețiozități: "în coșciug pe drumul spre bizanțuri/ Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Constantin Țoiu 1955 - august. O vreme violentă, încărcată de fulgere și electricitate. Ceva din blana acelei zile, scăpărările ei de ură, de împotrivire sălbatică i se deslușeau în priviri, în ochii umezi, tensionați. * Văduvele prețioase... Prețiozitatea lor, care, după moartea soților lor scriitori, se simt obligate să le preia scrierile, destinul bărbaților lor. (Vezi Ghighi M., Lena P., ca și soția lui Lev Tolstoi). Ele, care nu au avut toată viața nici cel mai neînsemnat talent
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
greutatea metrului antic: "Prieteni, eu în suflet am crezut". "Patetism", de bună seamă. E convenția acestui joc de-a stilul, la care sînt luați părtași toți cîți au sufletul făcut din aceleași valori. Sigur, jocul se duce cu o anume prețiozitate, cu siluiri, inacceptabile, ale limbii, cu poticniri și cu diferențe de lungime făcute nu pentru potrivirea cu destinatarul - nu cred să existe vreo asemenea intenție - ci pentru a încerca să scrii în feluri diferite despre niște teme care te trag
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
secolului trecut, le găsește în Jurnalul parizian al lui Eugen Simion, evocate, comentate, interpretate, întoarse pe toate fețele, cu doza de subiectivitate creatoare - inerentă literaturii confesive - a unei mari personalități a culturii române, într-un stil variat, agreabil, alert, fără prețiozități, nesofisticat, franc, adecvat, dar și cultivând, adesea, cu fervoare, cu voluptatea unui viciu, paradoxul. De n-ar fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea cititorului o stare
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
căruia europenii, bătuți de furtuna celor două conflagrații, numai la baletul discursiv al contradicțiilor nu se gîndeau. Mai mult, Adorno l-a curățat pe Hegel de toată stufoșenia respingătoare a unei terminologii insuportabil de încărcate, plivindu-i jargonul și simplificîndu-i prețiozitățile pînă la pragul dobîndirii unei exprimări filozofice demne de a fi puse pe hîrtie. Iar peste filonul adînc al schemelor dialectice a presărat motivele clasice ale gîndirii marxiste, rezultatul fiind un fel de hegelianism de stînga desfășurat în cadența tipică
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
poate da o formă mult prea accentuată curriculumurilor" (central.ucv.ro) etc. Formele curriculumuri, curriculumurile, curriculumurilor nu sînt însă ușor de pronunțat (reprezintă un fel de exercițiu de dicțiune, o "încurcătură de limbă"). Poate de aceea - sau dintr-o anume prețiozitate - unii preferă totuși pluralul latinesc curricula, cu acordul la plural: "reforma curriculară trebuie să înlăture curricula "provinciale" în favoarea unor curricula competitive" (ubbcluj.ro); "elaborarea acestor curricula se realizează în seminare coordonate"; "toate curricula dezvoltate până în prezent au fost aprobate" (k-education
Curricula by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9402_a_10727]
-
în mai multe feluri, dar, mărturisesc, dintre toate versiunile o prefer pe cea închisă în sintagma "dincolo de lojă". Cu alte cuvinte, genericul festivalului face aluzie la nonconformismul formei, dar și la absența etichetei și ștaifului din conținutul manifestării. Eleganța, fastul, prețiozitatea lojii sunt substituite la Carbondale de decența, frugalul și firescul unor întâmplări sonore care, chiar dacă nu se desfășoară în spații neconvenționale, sunt îmbibate de atmosfera naturală, întru totul respirabilă a unor concerte ad-hoc, derulate într-o manieră deopotrivă familială și
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
circulă zvonuri că ar fi vlăstar (nelegitim?) al Prințului Șerban Basarab, care locuiește "între dealurile Iașului, la Arboreni", trădează un caracteristic "moldovenism" și "ieșenism" al autorului. Caracteristice, de asemenea, sînt și cultura generală (cea clasică etalată deseori în comparații acuzînd prețiozitate - "ca un fir al Ariadnei", "precum odinioară Dido era chinuită de înflăcărarea ce o învăluise și, la început, nu voia să-și mărturisească dragostea pentru Aeneas, tot astfel...", "ca în tragediile grecești", "asemeni Salomeii, care voia capul lui Jokanaan", "sigură
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
lucrările publicate. Antonio Pannizi prevăzuse în codul său de catalogare descrieri la colectivități și autorități guvernamentale. Lubetzki, în codul său de catalogare aborda și el problema responsabilității colective, făcând și unele observații. Problemă care apare des, autorul colectiv este o prețiozitate catalografică sau o necesitate stringentă? Scopul catalogării este de a ajuta prin informarea rapidă pe beneficiar. AUTORUL COLECTIVITATE este orice colectivitate, instituție, organizație sau adunare de persoane, cunoscută sub o denumire de colectivitate sau o denumire colectivă care poate fi
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
mai amplă, mai dramatică, deschizând, poate, în viitor, perspectiva încercării și în roman. Ceea ce-i interesant este că deja adolescentul pare maturizat, cu o bună stăpânire a limbii române (chiar dacă uneori este ispitit de folosirea unor epitete „tari” și de prețiozități stilistice), familiarizat cu unele abilități de captare a interesului cititorului, vădind apoi preferințe pentru monologul interior, uneori cu exces de reflexivitate, ca oglindă a unui radicalism raționalist specific adolescenței, de care suferă mai toți eroii. De altminteri, pare să fie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întreaga sală. Amenințarea sa avu efectul scontat. Se restabili o liniște acceptabilă. Avură pe rând cuvântul cei doi avocați pentru a-și susține pledoariile. Primul luă cuvântul avocatul Nicu Diaconescu, apărător al familiei Carabăț care, folosind un vocabular plin de prețiozități, ocupă mult timp cu divagații detaliate, fără tangență cu obiectul dezbaterilor. - Vă rog să vă referiți strict la cauza aflată pe rol, se auzi glasul judecătorului. - Este de neconceput, continuă el, ca un copil născut și crescut într-o lume
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nici iscălitura n-o învățase, căci semna cuponul de pensie de urmaș cu degetul mare de la mâna dreaptă, înmuiat în tuș. Poseda însă o inteligență nativă, ieșită din comun, care o făcea prea încrezută în puterile sale și râdea cu prețiozitate de oricine, până la absurd. De ce spun că dăscălița Ilinca, așa cum o apelau cunoscuții, era deosebit de tenace, fiindcă timp de 35 de ani, rămasă văduvă, a condus gospodăria și a purtat copiii în școli și facultăți. Chiar și la vârsta de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mea trăgea bara mai aproape, atingând din greșeală mâna cu degetele îngălbenite a bătrânului. Cu coada ochiului o cercetam pe cucoana din stânga. Buchetul ei de crizanteme răspândea un miros aproape grețos. Tijele cu măciulii albe în vârf erau ținute cu prețiozitate în sus ca să nu se îndoaie sau să nu se rupă, amețindu-ne cu dulceața lor. Ușile autobuzului închise și nasul meu încălzindu se în paltonul din față, situat cu o treaptă mai sus. Două stații în lâna verde cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
da detalii. Mătușile nu reprezintă slăbiciunea nici unui cititor, mai ales dacă au trecut de o anumită vârstă. Se așază și ea pe canapea la capătul celălalt, se îndeasă în perne și își pune picior peste picior; apoi, cu foarte multă prețiozitate, își trece mâna peste părul strâns într-un coc în vârful capului. — Se pare că s-au terminat căldurile anul acesta. — Da, așa se pare. — În curând o să apună soarele. Va trebui să aprindem lumina. — Ceilalți unde sunt? — În sufragerie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
m-am grăbit eu să-i confirm prima parte a frazei, eludând-o discret pe cea de-a doua. "Da? Credeam că te gândești tot la jocu' ăla de care văd că nu te plictisești niciodată. Mă rog!" Continuă cu prețiozitate, uzând de un șablon lemnos: "Așa cum ai văzut, lucrarea prezintă câteva lacune destul de serioase. Luni să treci pe la mine să facem o discuție analitică pe marginea ei, după rectificările necesare asupra cărora mi-am permis să-ți atrag atenția. Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
constituind un excelent preambul pentru actorii noștrii. Ostilitatea lui Peter este clară de la primele replici idiosincratice, iar ironiile curg de o parte și de alta. Mr. Pierre Pierre, cum îl numește Katia (aluzie la Humbert Humbert sau mai degrabă la prețiozitatea jurnalistului?) se declară sastisit de misiunea sa și are ca unic reper în ce o privește pe actriță reputația ei. Între cei doi, față în față într-un restaurant, replicile devin din ce în ce mai tăioase, terminîndu-se în apelativul Cuntia, în loc de adio. Ceea ce
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
de vieți. Reporterei ("Spuneți-mi Șichy"; Cum se scrie? "Cu cî și cu igrec") i se prinde privirea de-o poză veche, într-o ramă nelăcuită. Adolescenta care-am fost se zbate ca un fluture în boldul fotografiei. Cristoase, ce prețiozitate am emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vînt teribil. Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit din rînd, cu tot părul în ochi, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la miez de noapte ori la primul vîrf de rază de soare. Compresă pe pleoape, cînd privirea tinde să devină fixă. În spațiul ăsta, plin de prezența lui, legată fedeleș de mîini și de picioare cu spirala unui veșnic ieri... Prețiozități cu carul, Iordana, ajunge! E o grădină mare. Cu un cireș în mijloc, cu un măr despicat pînă la jumătate (mi-e milă să-l tai), cu un nuc respectabil. Mă suiam în nuc și de acolo îl ascultam cîntînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu revendic, încerc să nu-i urăsc. Dar nu pot să nu rîd de ei". La mine în romane se simte disperarea. Iar realul cum s-o spun? l-aș vrea transformat în ceva mai adevărat decît realul. "Oh, iarăși prețiozități, Iordana, se aude vocea mea de-a doua. Povestește-i mai bine lui Șichy scena de la Documentare, cînd profesorul Caton Iurașcu te-a văzut citind Trilogia culturii. S-a înspăimîntat: "Duduie Iordana, evită complicațiile. O să ai necazuri dacă te vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a trupului. Mi-e neplăcut să recunosc, dar a trupului meu. A făcut colecția trupurilor mele: de la nimfetă pînă la explozia hormonală. Pînă la excedentul hormonal de la sfîrșit. Un paradis diafan, degenerat în clocot vital. ("Iar te lași dusă de prețiozități, Iordana. Atenuează, nu-ți șade bine postura de prețioasă ridicolă"). Dar cum să atenuez ce-am simțit cînd am văzut pictura-sex? Nuditatea brutală? A fost ca un viol. S-o fi gîndit la Courbet, la Originea lumii sau la Picasso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
l-am însușit. Mi-am condus destul de abil cumpărătorii de la o carte la alta. Cred (oi mai fi spus-o?) că viața trece prin cărți de excepție. Va sfîrși într-o carte, așa cum a început? Cu carte pre carte călcînd? "Prețiozități", mă taxează vocea de-a doua. Oftăcioasă mai ești. Mi-a plăcut să vînd cărți în librăria mea lăturașă, dar cu titluri bine selectate. Știam ce să comand, cum să mă feresc de aparițiile-vîsc. Nu mai scăpai de ele decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar mormîntul tău e în vîrful pantofului. Am spus al tău, Iordan? Mă tem că mormîntul e al meu. Sufletește, sînt ca și moartă. Intru în trecut cum aș intra în cimitirul Eternitatea. "Ce cîmpi mai bați! Și ce de prețiozități! Pe cine crezi că păcălești cu ele? se răfuiește cu mine vocea vitregă. Iordan a cerut ajutor, a apelat la forța ta și l-ai lăsat cu mîna-ntinsă. Te voiai înduioșător de plăpîndă. Nu l-ai sprijinit. Trebuia să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
locul întîi era, dar mă iluzionam să-i fiu eu apa tămăduitoare. Atunci am reușit. Nu era decît o mică repetiție a bolii care l-a omorît: tușise cu sînge. Îl priveam cum dormea îndoit ca un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]