493 matches
-
devine o confirmare mai mult a misterului kenozei devine ca mijloc paradoxal de realizare a teoriei umane a îndumnezeirii. Așadar, se cuvine ca noi să avem mare credință în mila cea nemărginită a Domnului nostru Iisus Hristos, ca, prin rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și cu jutorul acestor sfinte icoane să ne vindece, să ne miluiască, să ne poarte de grijă și să ne mântuiască sufletele noastre, dacă mai credem în așa ceva!... Dr. Stelian Gomboș https://steliangombos.wordpress.com/ Referință Bibliografică: „Anul
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
înalte, poezia este adăpostul în care oamenii își odihnesc simțurile, departe de oceanul de neliniști care tulbură frumusețile vieții. Acolo unde fereastra cerului s-a deschis pentru a-ți revela desăvârșirea, acolo sălăsluiește și poezia într-un pocal de iubire preacurată care vindecă efemeritatea . Dumitru Marian Tomoiagă este de profesie avocat, însă ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție de poeme de
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
înalte, poezia este adăpostul în care oamenii își odihnesc simțurile, departe de oceanul de neliniști care tulbură frumusețile vieții. Acolo unde fereastra cerului s-a deschis pentru a-ți revela desăvârșirea, acolo sălăsluiește și poezia într-un pocal de iubire preacurată care vindecă efemeritatea .Dumitru Marian Tomoiagă este de profesie avocat, însă ascunde o sensibilitate aparte și un talent deosebit. Primul său volum, intitulat “Descântece”, a fost publicat la Editura Mirton în anul 2015 și este o colecție de poeme de
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
de Hristosul înflăcărat în luptă cu Antihrist, vom fi pierduți și omenirea va cunoaște un rău și mai grav, de o întindere catastrofală. Creștinătatea are deplina răspundere pentru mântuirea întregii lumi și trebuie să și-o asume... Domnul Iisus, Maica Preacurată, toți sfinții dintotdeauna să fie cu tine, spre slujirea lui Iisus Hristos și a oamenilor!” - Ioan Ianolide, 8 august anul 1985. Cu alte cuvinte, această scriere constituie o adevărată odisee a spiritului, o introspecție abisală făcută cu multă umilință și
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
iubiri” Sandu Cătinean scrie cu un condei înmuiat în nostalgie căci aceste iubiri îi par nemuritoare. Călătorește prin timp cu ele și retrăiește intens străbătând prin pânza vremii. Iubirea sa este mistuitoare și arde neîncetat într-un potir de taine preacurate. Sandu Cătinean este și un poet patriotic care își cântă țara în versuri cum puțini poeți ar ști să o facă. Glia sa sfințită cu lacrimi îl cheamă la datorie și nu își dorește decât ca pacea să se aștearnă
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
obscuritate îndemnându-ne să ne întoarcem în iubire pentru a ne sutura rănile. Cel mai frumos leac pentru a ne vindeca este, în viziunea poetului, iubirea. Deși “prin brazi adie vântul a-ntuneric”, Sandu Cătinean încearcă să înnopteze în rugi preacurate pentru ca răsăritul să îmbrace din nou brazii în lumină. “Un cerb din lumi necunoscute” rescrie frumusețea unei povești nemuritoare de iubire prin măreția simbolului pe care îl poartă, căci în versurile poetului se contemplă peisaje de o frumusețe covârșitoare, unde
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
a trimis aici, Iovănuț?” zise Sfântul. „Nu m-a trimis nime, Sfinte Petre, m-a luat Domnul”, răspunse sfios tânărul. „Te-a luat cam devreme, făcu Sfântul, uitându-se compătimitor la el. Și de unde vii?”. „Din Moldova”, zise Iovănuț. Fața preacuratului se încreți un pic: „Din Moldova? Din care Moldovă?” „Din toată Moldova”, răspunse cu nedumerire feciorul. „Păi în ce an suntem?”, întrebă Sfântul Petru. Iovănuț îi spuse. „Atunci intră”, zise Sfântul și Iovănuț auzi cum zornăie cheile, o caută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse surâzător grecul. Chiar de m-aș fi gândit, pentru că într-adevăr mă puteam gândi că te-au pus să mă spionezi să știe dacă mi-a mai rămas ceva... Dar nu m-au pus, uite, mă jur pe Maica Preacurată... — Nu trebuie să te juri! - îl opri grecul. Chiar de-ai fi iscoadă, ești o iscoadă de treabă și văd că mă-nțelegi că... — Dar nu sunt iscoadă! - imploră Metodiu. — Să zicem că nu ești - spuse grecul, dar hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
până aproape de anul o sută (adică sfârșitul veacului apostolic). Este ucenicul care la Cină s-a rezemat pe pieptul Domnului și așa s-a adăpat din Tainele lui Hristos. Este acel ucenic ales de Domnul pentru a-i încredința pe Preacurata Sa Maică, atunci când era răstignit pe Cruce. După Înălțarea Domnului la Cer, Ioan era unul din stâlpii Bisericii lui Hristos împreună cu Sfântul Petru și Iacov, ruda Domnului. Având în vedere aceste circumstanțe, înțelegând că Apostolul Ioan a vorbit cu Fiul
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
sfânt, Ce-și folosea gândirea ca să-și găsească rostul, Sfințind cu-a lui esență un loc pe-acest pământ, Nu doar spurcând materii fără să vădă costul, Avea vorba-apăsată pictând cu ea destine, Iar cumpătul în fapte plăceri dumnezeiești, Izvoare preacurate curgeau cu a lui suspine, Pământu-ntreg umplându-l de farmece cerești, Cu slova lui vibrândă cutremura tulpina, Din zariștea albastră îl salutau toți munții, Cu lacrimi de lumină îți mângâia grădina Căci el era maestrul strângând în el părinții, Acea
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
ʺCe-nseamnă veșnicia, l-am întrebat odată, căci totul se dărâmă în liniștea ciudată, cam tot din ce apare având aceeași soartă?ʺ ʺVeșnicia, grăi bătrânul, tu vezi această floare ce-ți dă a ei splendoare prin formă și culoare, mireasmă preacurată venită de la Soare, Iar printre-a ei petale broboane de lumină culese-n zor cu grijă de magica albină. Ce-o-ndeamnă pe albină să strângă din grădină polenul cu nectarul trimis de unda lină, sublimă și divină? În lumea
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
magica albină. Ce-o-ndeamnă pe albină să strângă din grădină polenul cu nectarul trimis de unda lină, sublimă și divină? În lumea asta strâmbă din noaptea pribegiei, e dreaptă doar Lumina din clipa veșniciei, eternă e iubirea și firea preacurată care ne-o dă Bătrânul, ce-i bunul nostru Tată. S-ascunde veșnicia în satul românesc, în tot ce-i simplu-n lume, curat, dumnezeiesc, înțelepciunea sacră primită cu iubirea, e-aceeași veșnicie, adică .. nemurirea.ʺ S-a dus de-
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
se frământă colacii și când nuntim nașterea Fiului Tău în ieslea cu paie; curge timpul și abisul, steaua curge către această minune care a înviorat lumea și-a lepădat-o de păcatul original... trag clopotele și Cineva se naște în preacurată liturghie, cineva fără nume , căruia mulțimile i-au zis Isus Hristos. Și acolo în noaptea aceea a plâns toată vecia; de-acum alt drum duce către izvoarele noastre spre vatra și neamul din care am ieșit, un imn curat la fiecare
E VREMEA COLINDELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362376_a_363705]
-
nu-l scape îndrăcit De vreo ispită goală, De la cornaciul îndrăgit De piaza de sub poală, Rugă pe Maica Celui Sfânt Și milostiv și falnic Să-l schimbe-n plantă de pământ Cu numele Năvalnic. Și-așa purcese și făcu Fecioara preacurată Zicând : - Băiete, de acu Vei sta cu bunul tată Și vei renaște și-nflori Devreme primăvara, Vei răsări și vei spori Dând spor în toată țara. Ci toți și toate au un rost Și o menire-anume Câte mai sunt și
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus. Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând, Edenul se așterne ca umbra sub Stejar, O dâră pare viața în luminișuri stând, Răsfrântă pe chilimuri, ca Luna pe al ei jar, Grăbită pare soarta Destinului plecând, Esența să
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
Dumnezeu." „Cel necuprins Se vedea Prunc..." Iisus Hristos Și-a pregătit El Însuși în Fecioară trupul ca biserică și l-a făcut al Său, făcându-Se cunoscut și locuind în el. Sfântul Atanasie cel Mare, în Cuvântul său la înscrierea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu la Betleem, vorbește cu admirație despre smerenia Fiului lui Dumnezeu venit printre oameni pentru a-i ridica din păcate: „Cine nu se va minuna de pogorământul Domnului? Sus slobod, și jos scris în condici! Sus Fiu, și
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
noi și mai presus de noi, ca să poată veni mereu într-un mai mare grad în noi, spre sporirea continuă a relației de iubire, spre alimentarea iubirii, care se arată și prin unirea trupului nostru cu trupul și sângele Său preacurat. Un prieten, deși ți-a devenit interior prin faptul că ți s-a dăruit o dată, ți se dăruiește mereu, sporind interioritatea lui în tine”. Cartea aceasta - apărută cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și care cu adevărat
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
tuturor lucrurilor... Câteva indicii, referințe, comentarii și aprecieri la adresa scrisului lui Stelian Gomboș: „Autorul în cercetarea sa vizează mai multe aspecte care compun tabloul de ansambul al modului în care credinciosul trăiește viața creștină în Biserică și se împărtășește cu preacuratele Taine ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Încă de la începutul lucrării, Domnul Stelian Gomboș a avut o abordare constructivă și științifică a subiectului. Astfel, el a realizat o cercetare bine documentată, serioasă și profundă, atât din punct de vedere dogmatic, cât
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
critice și viziunea personală asupra doctrinei ortodoxe și a faptelor istorice. În cercetarea sa, autorul, vizează mai multe aspecte care compun tabloul de ansamblu al modului în care credinciosul trebuie să trăiască viață creștină în Biserică și se împărtășește cu preacuratele Taine ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Încă de la începutul lucrării, Domnul Dr. Stelian Gomboș are o abordare constructivă și științifică a subiectului. Astfel, el a realizat o cercetare bine documentată, serioasă și profundă, atât din punct de vedere dogmatic, cât
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
nu ne mai putem atinge trupește de Iisus Hristos, ci tot tainic, misterios, Iisus Hristos pnevmatizat se atinge de trupul nostru prin materia văzută cu care este omul în contact: Iisus Hristos pătrunde cu Trupul Său, cu energiile Trupului Său preacurat în trupul nostru, prin materiile folosite în Sfintele Taine ca să pună în trupul nostru începutul sfințirii. Materia, văzutul nu este doar un simbol, separat de har, care ocazionează lucrarea harului, ci ea este plină de putere dumnezeiască.5 Nu materia
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
să desăvârșească lucrarea sfințitoare: să vină „peste noi și peste darurile puse înainte”. Toată Liturghia este o invocare, o epicleză. Darurile încep drumul lor ascendent de la Proscomidie până la masa Altarului. Acum Duhul Sfânt va desăvârși lucrarea, arătându-le a fi Preacuratul Trup și Scumpul Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos. Epicleza - sfințirea darurilor - este primirea lor de Tatăl. Tot ce se jertfește lui Dumnezeu se sfințește. Epicleza este o venire prin Sfântul Duh al lui Iisus Hristos Cel pururea în stare de
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
care acesta se hranește este chiar hrana. Tot așa, spune Gavriil al Filadelfiei, urmează lucrurile și în nașterea din nou duhovnicească: "Și aici este ceea ce se hrănește, adică omul botezat și născut din nou; lucrul prin care se hrănește, adică preacuratele Taine, și ceea ce hrănește, adică harul dumnezeiesc care le preface pe acestea în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru". De aceea spune și Marele Vasile că acela care s-a născut din nou prin Botez trebuie să fie hrănit cu împărtășirea
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
acțiunii sigure... Atribuită de catolici cu imaculata concepție, supravenerată de ortodocși, respectată mai reținut de protestanți, parțial contestată de neoprotestanți, Sfânta Fecioara Maria rămâne cea care este și Dumnezeu știe mult mai bine decât noi cine este ea. De fapt, Preacurata nu are nevoie de închinarea noastră. Noi avem nevoie să o cinstim, unul în ceva apropiat de latreia, altul în hiperdulie, celălalt în respect moderat sau, altul, în apreciere trecută prin problematizare - după felul fiecăruia de a cântări lucrurile. Sărbătoare
VEŞNICIE PE PĂMÂNT. SĂRBĂTOAREA NAŞTERII MAICII DOMNULUI (UN PUNCT DE VEDERE LAIC) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367133_a_368462]
-
cu mamă, tată și copii, pentru că ei erau în concepția “aranjeorilor” cei care-i călăuzeau pe oameni, la început pe drumul către “palatal lui Caesar” și mai apoi către staulul vegheat de Lumină Dumnezeiască, un patruped și Maica Născătoare și Preacurată după împrăștierea veștii nașterii Pruncului de către cei trei magi ... “Firul roșu” al narațiunii era în esență o “trecere în revistă” a pățaniilor și întâmplărilor de tot felul pe care în noaptea Nașterii Pruncului Iisus, categorii felurite de evrei și alte
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
cunoașterea lui Dumnezeu, doar la Iisus Hristos. „În Iisus se întâlnesc două firi: dumnezeirea și omenirea, într-un singur ipostas”. De ce? presupun că vă întrebați. Pentru că Fiul s-a născut „mai înainte de toți vecii din Tatăl și, sub vremi, din Preacurata și Preasfânta Fecioară Maria”. De la Tatăl are dumnezeirea, ca fire. De la Fecioara Maria are omenirea pentru că, după trup, se trage din David, deci din Om. Maica Domnului a fost strănepoata lui David Proorocul. („Ne vorbește Părintele Cleopa”, Editura SIHĂSTRIA, 2014
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]