110 matches
-
profesională și familială, integrare, armonie, echilibru, frumusețe, luciditate ș.a.) prin "iscusința de a te șlefui; șlefuirea de sine" (V. Pavelcu), prin apelul la "educatorul din tine/din sine", pe măsură ce educatorul formal își diminuează progresiv rolurile inițiale (mai ales începând cu preadolescența). Literatura (anglo-saxonă) a problemei identifică multipli termeni pentru conceptul de autoeducație, ca dovadă a diversificării direcțiilor de abordare: self-education, self-learner, self-learning, self-directed learning, self-regulated learning, self-differentiation, self-discovery, self-efficacy, self-control, self-examination, self-management, self-leadership ș.a. În sens larg, autoeducația este corelată cu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pedagogică, de gradul de implicare în experiențe explicite variate de autoeducație sprijinită. Dar cele două vârste de mijloc sunt esențiale în schimbarea priorităților: autoeducația începe odată cu educația, crește în importanță și afirmare, pe măsura consolidării educației de bază, încât în preadolescență se echilibrează raportul educație autoeducație. În adolescență, autoeducația începe să devină tot mai importantă, marcând tocmai afirmarea identității de sine și rezolvarea crizei semnalate a vârstei, modificarea raporturilor cu factorii educativi formali și nonformali, asumarea conștientă de roluri noi în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
procedee și tehnici de autoinstruire sau de formare morală pozitivă, transformă erorile și insuccesele în motive de a obține noi performanțe, înțelege și aplică criteriile de exigență socială și profesională în autocorectare. Desigur că metodologic rolul educatorului nu dispare la preadolescență/adolescență, ci se transformă prin aprofundarea interactivității la alt nivel: se oferă cu tact o intervenție de sprijin, de îndrumare în prevenirea erorilor, în alegerea alternativelor, în aplicarea criteriilor de succes, în raportarea la propriile particularități, în depășirea momentelor critice
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
relevă importanța „frustrărilor infantile”, desigur a celor moderate, în explicarea „toleranței” la frustrare a omului adult: o anumită experiență cu agenții frustranți, dobândiți în copilărie, mărește rezistența de mai târziu în situațiile de frustrare, asigurând un răspuns adecvat. 2) În preadolescență se produc, după cum știm, profunde restructurări în sfera personalității, care va evalua trecând succesiv prin stadiile „căutării de sine” (11-14 ani), cel al „afirmării de sine” (14-17 ani) și cel al „impunerii de sine”. Până a ajunge, însă, la acest
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
li se acordă sau, dimpotrivă, de o încorsetare datorată unui regim de viață plictisitor și rigid, - pot duce la dezvoltarea unor forme de comportament agresive, cu carcter delictual. Totuși, nu aceste forme de răspuns sunt cele mai răspândite în perioada preadolescenței și adolescenței, ci manifectările predelictuale (ex. refuzul, nesupunerea, izolarea, obrăznicia, minciuna, indolența, fuga etc.), care pot fi etichetate drept tulburări de conduită numai în situați în care au o durată mai lungă de timp și numai dacă apar într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și ca manifestare, și ca răspândire o dată cu intrarea în școală, corespunzător complicării procesului de învățământ față de cel preșcolar. În concordanță cu alte cercetări asupra acestei tulburări și în orașul nostru apar mai multe cazuri la băieți față de fete, crește la preadolescență, care prin particularitățile ei somato-psihice pune educatorilor și medicilor o serie de probleme legate de transformări neuroendocrine și de personalitate, care au loc în această perioadă. Aceasta determină o orientare particulară față de mediu, un ecou puternic asupra întregii personalități imprimându
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
teren în cadrul celor 2 cabinete din cadrul Spitalului de Copii „Sfânta Maria” Iași, se constată că tulburările nevrotice au o frecvență mai mare în prima copilărie, în timp ce devierile de conduită sunt rar întâlnite înainte de 7 ani marcând o frecvență deosebită în preadolescență și pubertate. Pentru tulburările nevrotice factorul etiologic esențial este de natură psihogenă (mediul familial și școlar - cam 60%) cât și somatogenă (20%) sau de natură mixtă psihosomatogenă (20%), în tulburările comportamentale acționând foarte puțin factorii somatogeni, ci mai ales factori
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de vorbire în mica copilărie, având în vedere fragilitatea sistemului nervos și a psihicului lor la această vârstă, ca și la adult, tulburarea ia amploarea unui dramatism modificând personalitatea în sens patologic. Este evidentă manifestarea acestor conflicte intrapsihice severe la preadolescență și adolescență cu prioritate fapt care reclamă ca o necesitate imperioasă problema unor măsuri cheie de profilaxie și psihoterapie, căci pe fondul particularității de vârstă, la aceștia apar trăsături specifice în funcție de: felul și gravitatea defectului de vorbire; condițiile de viață
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
abstract, pentru a deveni interesant și atractiv. Sentimentul religios cunoaște o evoluție de la concret la abstract (transcendent). Iconografia are, în acest sens, un rol deosebit de important pentru dezvoltarea gândirii abstracte și construirea unui sistem filozofic care dă sens vieții. Perioada preadolescenței determină extinderea și amplificarea religiozității. Raportarea la normele biblice îl determină pe copil să-și rezolve unele probleme de ordin moral, existențial. Prezența la slujbele religioase nu mai este receptată ca o simplă obligație, ci ca o necesitate. Copilul devine
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
intensifică percepția de sine cu toate componentele ei: imaginea corporală de sine, identificarea și conștiința eu-lui, identificarea sensului, rolului și statutului sexual și al celui social în adolescență. În ceea ce privește percepția de sine aceasta se modifică și se redimensionează mereu în preadolescență și adolescență. Percepția de sine și imaginea corporală devin critice, datorită schimbărilor de fizionomie și ținută. Dacă în copilărie, imaginea corporală se afla la periferia conștiinței, treptat, ea devine din ce în ce mai centrală, încorporându-se în conștiința de sine și începând să
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]