1,060 matches
-
sine, ca pictorul nu se slujește de subiecte, ci slujește necondiționat subiectul și transformă în mod voluntar pictură într-o acțiune de propagandă și denunț. Privilegiate moral, în ochii pictorului, chiar prin statutul lor social plin de umilințe și de precarități, personajele sale capătă, ipso facto, o statura cvasimitologică și dreptul la o reprezentare mincinoasă artistic și tendențioasa moral. Privit în ansamblu, Ressu are o certă coerentă stilistica și formală și o logică exactă a discursului, dar, din punct de vedere
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
explozii în lanț. întreaga producție a poetului poate fi echivalata cu un proces de agresiune ce nu menajează nimic. O demonie poetica s-a specializat, până aproape de o "puritate" a impurității sale, de a vedea exclusiv dezastrele, catastrofele, prăbușirile, indiciile precarității, ale falsului, ale morții. Legătură de bază dintre subiect și obiect e una de ostilitate. Pornind de la contestarea unui regim politic aberant, autorul își extinde negația într-un mod indeterminabil. Revoltă istorică se transformă cu ușurință într-una metafizica." Regăsim
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
ceremonios, din ființă. Atît. * Defectul major al bolii: cel de-a te face prea generos față de tine însuți. Bolnav, ești neîncetat dispus să-ți tolerezi slăbiciunile și chiar să-ți acorzi gratificații. * Fatalitatea e tot ce e mai străin de precaritate și, în ciuda acestei împrejurări, te simți iremediabil precar din pricina fatum-ului tău. * Evident, boala dezaprobă eul. Însă o poate face cu atîta iscusință, încît să-l flateze. * Vechiul adagiu: "există bolnavi iar nu boli" constituie lirismul funciar al medicinii. * Confortul
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
niciodată termenul de "plagiat". Spațiul mioritic e, pentru Dan Botta, "o operă exaltată sub ochii mei, pentru motive provenite în mare parte din lucrările mele". Mai întâi, cartea ar fi detestabilă prin anumite superficialități. Dan Botta îi reproșează lui Blaga precaritatea particularizărilor spațiului mioritic prin: versul popular care alternează silabe accentuate cu neaccentuate (ca în orice poezie populară), imaginea satului ca alternanță de case și spații verzi (ca oriunde), așezările păstorești etc. - ceea ce ar conduce la "concluzia prodigioasă că România se
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
Mediocrul și-o flutură. Și unul, și altul, însă, au ajuns să înțeleagă anevoie epoca în care trăim. Fie că doresc să se impună în fața confraților ori să dispună de întregul răsfăț al publicului, fie că încearcă să-și controleze precaritățile ori să-și dreseze orgolioasele viziuni, dorința lor de dominare este, cu siguranță, inferioară pretențiilor pe care le vehiculează. Cu toate acestea, doar mediocrii se gîndesc la onoruri. Or, numai mila și indolența înalță mediocritatea, după cum invidia și emfaza îngroapă
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
care fusese dată uitării în anii tranziției postfranchiste. Pornind de la conjunctura istorică (represaliile din perioada dictaturii lui Franco), autorul se concentrează asupra mecanismului psihologic care explică schimbările și perturbările din comportamentul uman (animalizare, alienare) în condiții de viață inumane (clandestinitate, precaritate, izolare, dezrădăcinare, agresiune, amenințare și pericol permanent), asimilabile coșmarului, anormalității și irealității. Fundalul istoric și realismul circumstanțelor îi permit autorului să semnaleze ceea ce consideră a fi problema fundamentală: aceea a violenței, care afectează grav identitatea individului, degradează ființa umană, o
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
este o clară legătură, aceea a aspirației spre un ideal prin mijloace doar aparent poetice, căci de o discursivitate înghețată amintind conceptul filosofic. Nichita nu scrie cu căldura simțurilor umane, ci cu o rigoare științifică ține o prelegere despre însăși precaritatea acestor simțuri". Dacă ne-am dispensa de atari îndoieli, exprimate totuși într-un chip pertinent, fără a recurge niciodată la truculențe și fără a friza niciodată, cum se pretinde, "demolarea", n-am artificializa, n-am sărăci oare nepermis limbajul critic
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
perioada postbelică. Satisfacția noastră personală este, la lectura ei, de-a ne vedea confirmat în numeroase din propozițiile pe care le-am emis de-a lungul mai multor decenii, criticul străduindu-se a fi - nu-i așa? - dincolo de inevitabilele-i precarități, și un "oracol" estetic. Constantin Abăluță - Poezia română după proletcultism (Antologie comentată), Ed. Ex Ponto, Constanța, 2000, 2 volume, 554+642 pag., preț neprecizat.
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
și, ulterior, ghilotinat. Joi, 8 mai Fernandel Acum un secol s-a născut artistul francez Fernandel. Comic de mare popularitate (a jucat în peste 150 de filme), el este creatorul unui personaj bonom și inofensiv, de o ingenuitate la limita precarității intelectuale, dar salvat în momentele dificile de o șmecherie instinctivă la care ne-a făcut părtași. A fost interpretul ideal al filmelor lui Marcel Pagnol, căruia i-a datorat consacrarea la mijlocul anilor ’30. Paul Gauguin Se împlinesc 100 de ani
Agenda2003-18-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280969_a_282298]
-
în poemul de față,/ fără de care zilnic în registrele ființei/ am consemna un deficit capital/ de ardere de sine și regăsire în toate zilele de pradă” (Călătorie în imagini). Se ivește un amestec halucinant de percepții a căror rezultantă e precaritatea. Clipa infinitezimală ia proporțiile orei, hotarul dintre suferință și bucurie se șterge, trecutul încă nu ia sfîrșit, viitorul nu va începe niciodată etc. Tentat de abisalitatea negațiilor, Kocsis Francisko le dă frîu liber din timp în timp, dar are grijă
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
de planul divin la înec, iar această confruntare se vrea nuanțată pe linia a ceea ce a supraviețuit din Cain în seminția lui Seth, acel ceva trezit printr-o vibrație obscură într-un personaj precum nedreptățitul Ham. Totul merge bine în precaritatea unei existențe susținute de credința în Dumnezeu până când apare miracolul: o floare care răsare dintr- o picătură de apă. Minunea repetată îl pune în mișcare pe Noe și-l predă unor ființe primordiale, îngeri pedepsiți, Păzitorii, un fel de Enți
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
să-și expună public nu produsul creierului, ci al părților de la nivelul articulării membrelor inferioare de bazin. Nerușinați și ratați, ar dori ca un domeniu în care și-au dovedit inferioritatea să dispară. De ce? Pentru că succesul unora la amintește de precaritatea propriei lor înzestrări. Mulți din ei au încercat să se afirme în cultură, dar n-au avut norocul unui talent viguros și-al unei inspirații capabile să-i impună. Soarta n-a fost prea generoasă și le-a dat rapid
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
ci ca pe o cîștigare de partea noastră a partidului, astfel încît acesta să-l îndepărteze pe Ceaușescu politic, să-și exprime alte preferințe la proxima alegere a secretarului general.”xvi Contribuția lui Verdeț la năstrușnicul plan relevă, aproape comic, precaritatea inițiativei: „El mi-a cerut un singur lucru: să nu-l mai ajut pe Ceaușescu să iasă în lume cu rapoarte elaborate și finisate, să nu-i mai acopăr slăbiciunile intelectuale. «Lasă-l, mă ruga, să se descurce singur. ș
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
terestră. În acest pustiu al vederii, vederea i se refuză femeii. Se întîmplă asta prin calul său, care îi este un aliat, un năzdrăvan descins dintr-un basm ca s-o însoțească în calvarul vieții. Dar calul năzdrăvan, ascuns în precaritatea înfățișării lui, nu mai prinde aripi, ca să-și înalțe eroina peste munți și văi și să-i ofere regatul fericirii... Tăcerea și închiderea privirii supun, înving, izolează, închid în sine, pierd, fără cuvînt și fără cîntec. „Și cînd i-a
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
și verificată periodic, așa cum e verificat, prin lege, corpul? De ce sunt obligat o dată pe an să-mi fac analize, dar nici o reglementare nu prevede teste de înțelegere, de vorbire sau de memorie? E cazul să nu ne mai mirăm de precaritatea noastră intelectuală. Citeam zilele trecute despre condițiile pe care s-ar cădea să le îndeplinească, în ochii bărbaților, femeia ideală. Picioare ca ale nu știu cărei actrițe, păr ca al cutărui manechin, sâni ca ai altuia. Despre inteligență, nimic-nimicuța. Nici femeile, întrebate
De ce nu și un fitness intelectual? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2628_a_3953]
-
lase loc reflexiei cu adevărurile-i necesare. Poezia pornește de la o "celulă", element, situație individuală și concretă și ajunge să comunice în orizontul analitic al reflexivității. (Particularul cu determinațiile sale, se deconspiră și în acest caz, ca fiind atins de precaritate, dar nu-i acum locul de dat seamă.) Poetul expune (și interpretează) exact sensul, încât poezia analitică vine în atingere cu eseistica. Poemele lui Marian Barbu au reflexe cristaline de eseu. Autorul pune accentul pe experiență, deși ea pare subiectivă
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
Ciocârlie e inventatorul unui sub-gen critic în care acutele sensibilității subiective se înfruntă la baionetă cu ideile „culturii mari”. Aparent lipsit de mijloace (doar Lucian Raicu, în critica noastră, a mai fost capabil să mimeze cu atâta farmec „neajutorarea” și „precaritatea culturală”), criticul se lasă dinadins copleșit de superioritatea adversarului. Eroare: dacă îți dai osteneala să privești atent, vei observa că el n-a cedat niciun milimetru din poziția în care s-a cantonat cu o dârzenie pe care modestia nu
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
derutează cei care reușesc să scrie în locuri publice. Un talentat prozator stabilit în Elveția spunea că absolut toate cărțile lui au fost redactate în cafenele din apropierea casei unde locuiește. Un altul, romancier de perspectivă, mi-a povestit că tocmai precaritatea și imprevizibilitatea unui bar din centrul Timișoarei îl ajută să ajungă la întâlnirea cu Muza. Există numeroase legende privind viața de cafenea, dar ele se referă prea puțin la activitatea de creație propriu-zisă. Mitologia a reținut mai ales vorba de
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
un adevăr simplu: La pag 56 nr 338 - „unirea nu reușește niciodată când se face împotriva cuiva; ea triumfa întotdeauna când se face pentru ceva (p381) Înțelegând că nimeni nu pleacă la război când este mulțumit și sătul, și că, precaritatea vieții individului va conduce mai devreme sau mai târziu la externalizarea nemulțumirii Titulescu vede în prosperitatea economică una din condițiile păcii și metoda de realizare a ei: „Statele din Europa Centrală n-au decât să aleagă: să se unească pentru
Români în universalitate, Nicolae Titulescu [Corola-blog/BlogPost/92688_a_93980]
-
lui Mircea Vulcănescu”, în vreme ce Crin Antonescu susține că legea pe care a inițiat-o „nu are nicio legătură nici cu cititul, nici cu Cioran, nici cu Eliade și nici cu Noica”. Și întărește: „Mi se pare, repet, un semn de precaritate intelectuală majoră să înțelegi că prin această lege ți se interzice să citești Cioran”. Dificultatea, dacă nu imposibilitatea aplicării ei, așa cum, după apariția ordonanței din 2002 (pe trunchiul căreia s-au altoit completările recente), „nimeni n-a reacționat la scrierile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
Preda sau Petru Dumitriu, de apucare a realității în toate articulațiile ei... și... (se termină aici). * Respira rar, gâfâind, te făcea să te gândești la aerul care îți pătrundea în corp, ritmic, cu regularitatea unei pompe aspiro-respingătoare. îți revela brusc precaritatea mașinii omenești, care fără de acel element subtil ce se strecura pe nări, mișcând firicelele de păr din nas, în gură, făcând să vibreze mucoasele umede, roșietice, s-ar fi prefăcut într-o masă inertă... * Dacă mă pui să jur, înseamnă
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
bine, deși în plină vară, deși ne bucuram de-o vreme minunată, paradisul era cam pustiu. E adevărat, puteai să descoperi, prin stufăriș, ciocurile coroiate, cenușii-gălbui, ale cormoranilor. Și, odată ajunși în larg, stolurile de pelicani. Totuși, un aer de precaritate, de sărăcie și dezolare ți se impunea privirii. După cum se știe, în unele situații, calitatea e insuficientă. E nevoie și de cantitate pentru a atinge nivelul argumentării ce nu suportă replică. Or, ceea ce lipsea era exact cantitatea copleșitoare, care să
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
Circumstanțe menite a stimula curiozitatea biografului cu mare dispoziție investigatoare și deopotrivă a-i solicita resursele scriitoricești ce se aplică unei lumi fantomale, tabloului unei umanități care se cuvine adusă la viață cu un adaos sufletesc propriu, cu rol decisiv : Precaritatea surselor obligă scriitorul să creeze o lume de umbre, căreia îi presupui, dar nu-i poți pipăi soma spre a-i absorbi expresivitatea". Totul devine un soi de legendă la confiniile dintre vechime și actualitate recuperatoare, dintre risipire și coeziune
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
mult de triumful compozitorului decît de al virtuozului, apreciindu-le, bineînțeles, pe amîndouă. Ea a fost cea dintîi care a exprimat această bucurie, mînată poate și de soarta ingrată a instrumentului căruia i se refuza - cel puțin atunci, dată fiind precaritatea mijloacelor de înregistrare - orice recurs practic la eternitate". Însă destinul său a fost legat de cel al elitei căreia îi aparținea prin naștere și prin conexiunile vieții pariziene, astfel încît frămîntările intimității s-au văzut confruntate, nuanțate și poate într-
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
valabilitatea unei idei dispare în momentul în care e aplicată asupra ei înseși) sau pe schimbarea contextului. De pildă, logica argumentului ontologic, atunci cînd nu este aplicată în cazul existenței lui Dumnezeu, ci în cazul existenței diavolului, își arată imediat precaritatea: "Sfîntul Anselm de Canterbury a propus în secolul al XI-lea faimosul argument ontologic pentru demonstrarea existenței lui Dumnezeu. Conform acestui argument, pe care îl vom expune într-o formulare ceva mai rafinată decît cea a Sfîntului Anselm, existența lui
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]