144 matches
-
având nostalgia condiției uterine și a fertilității, filozofează exaltat pe marginea corporalității și a dublului erotic. Călătoria devine una a percepțiilor și Ruxandra Cesereanu izbutește aici câteva pagini foarte bune. Din păcate pentru orice scriitor atras de o asemenea zonă, precedența îi poate fi fatală. De multe ori, impresia este de Cărtărescu second-hand, căci fantezia delirantă, fabulosul vizionar și profunzimea acestuia este foarte greu de atins, necum de depășit. Spune naratorul Orbitorului II: „Abjecție și slavă îmbracă deopotrivă, ca un mucus
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
poziții politice, iar în cazul în speță a unei literaturi și unei culturi venind dintr-o țară și o zonă ignorată în Europa de Vest, s-a bucurat de la început de un prestigiu deosebit și de o anumită coerență organizatorică prin chiar precedența emigrației care a urmat revoluției de la 1848, cînd s-au publicat primele intervenții masive în presa occidentală și au apărut primele cărți ale românilor despre problemele lor, în același timp politice și culturale. În al doilea rînd, cercetarea autoarei berlineze
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
aceea că, de prea puține ori, în privința scrierilor de (și despre) închisoare, literatura bate viața. Cele mai reușite „produse” sunt rezultate ale contactului nemijlocit (citește: nemediat de lecturi) cu mediul. Provin din experiență și nu țin cont de vecinătăți sau precedențe. Ca orice depoziție, ca orice mărturie, aceste consemnări ale detenției sunt redactate sub imperiul urgenței. Poetica lor se întemeiază pe un anume tip de spontaneitate: „Se pare că puținătatea precedentelor unei asemenea urgii, lipsa de previziune și credința că anumite
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
numai aparentă. Ele pornesc, de fapt, de la o premisă de emfază: tot ce fac se cuvine transcris. Acest concept de poezie imediată, concretă cu scrupulozitate, e conceptul suprem al lenevirii." Probabil Radu Andriescu e conștient de aceste scăderi (în ciuda presiunii precedenței și a mesajului de alienare), de vreme ce antiliricul nu rămâne doar unul de natură existențială, dar e și unul lucrat, de tip avangardist. În a doua jumătate a volumului, psi și capăt de pod, întâlnim un neoavangardism agrafic în care livrescul
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
cratilismul se referă la motivarea limbajului în raport cu lumea pe baza unei relații de asemănare. Monica Spiridon nu folosește însă termenul pentru a sugera motivarea literaturii prin similitudinea cu existentul, ci pentru a desemna legitimarea generică a acesteia prin însăși autoritatea precedenței literare. Astfel, chiar mimesis-ul este supus reinterpretării. Arbitrarul în raport cu lumea - resimțit de literatură ca o culpă (v. așa-numitul "complex al lui Cervantes") și camuflat atîta timp prin diverse tehnici și artificii - ajunge să fie asumat cu ostentație și orgoliu
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
a acestui efort de supunere la un ideal, de asimilare de norme și precepte, s-au manifestat puternic o sete de neobișnuit, de insolit, de mister, ca și o dorință de compensare prin evaziune." Din cauza condițiilor istorice neprielnice, a lipsei precedenței, literatura e de găsit în textele medievale indirect, implicată sau derivată, oricum abia fragmentar. S-ar fi cerut în acest punct al introducerii, de altfel, foarte concise a criticului - mult prea concise aș spune - o privire istorică și sociologică pe cât
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
inteligentă, profundă, seducătoare și prietenoasă cu cititorul bărbat -, o scriitoare care are ceva de spus și care a ,crescut" vizibil de la o carte la alta. Următoarea scriitoare care se va aventura să scrie despre maternitate e sigur că va recepta precedența cu frustrări artistice. Dar, deși ochiul femeii gravide deformează ca un caleidoscop arătîndu-ți minunății unde nu te-ai fi așteptat, această carte nu este doar despre literatură. Bărbaților pe cale să devină tătici, acest poem diaristic, acest mic roman scris la
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
poate fi făcută. Voi alege numai cărți importante, care să onoreze o rubrică, precum Cartea românească și care să reziste, cu brio, unui examen analitic minuțios. Iar analiza va intra, cum este și firesc, într-un cadru de semnalare a precedențelor, dar și a efectelor produse de o carte de poezie în genul ca atare și în sistemul literar autohton. Căci cărțile puternice de poezie, ca și cele de proză, au această calitate: influențează și momentul ulterior, și pe cel anterior
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
rămas în manuscris din 1935. Mircea Martin adaugă într-o Addenda câteva articole apărute în presa românească în anii 1921-1922, care pot fi puse în relație cu o evoluție ideologică ulterioară. Dar dintre toate, singurul care contează mai mult ca precedență e Internaționala intelectualilor, scris ca reacție la naționalismul monarhic al lui Charles Maurras. Fondoianu denunță aici o prejudecată care se va instala: necesitatea implicării sociale a scriitorului - de dreapta, ca Charles Maurras, sau de stânga, ca Romain Rolland. Nici una dintre
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
blamabile decadențe: „Menit săculeților cu șoricioaică/ nu-s apt pentru tandrețe, - și puiul de șacal e tandru/ pînă cînd rutul îl menește lăcomiei lui fără seamăn!/ Chiar tu dacă spui: «Gheara ta e subțire cum frunza pipalului»,/ tu vorbești în virtutea precedențelor./ În oglinzi, adevărata față-i ucisă - palpită totuși ceva!” (Maratonul - Cartea a șasea). Cu toate că dorește a se plasa în „ținutul bufonilor”, avem imresia că, mai curînd decît cu bufonul, Cristian Simionescu are tangențe cu „nebunul”, ilustrînd un comic ce vădește
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Stoica (vi-l recomand!) nu putea da loc unor "proaste interpretări" decât unor proști cititori. Nici unul dintre cele cinci puncte ale Dreptului la replică nu "corecta" nimic din simplul motiv că articolul incriminat nu infirma precizările ulterioare ale conducerii. Presiunea precedenței În Dilema Veche, nr. 31, Anca Oroveanu rezumă foarte bine impasul muzeografic din epoca post-Bernea: "A prezerva cu pietate concepția muzeistică a lui Horia Bernea risca să devină o ocupație de simplu paznic, dacă nu de cioclu; a o schimba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
mintea la imaginația unor Paul Georgescu ori Mircea Horia Simionescu. Să-ți asumi reînșurubarea într-o tramă cunoscută, aspirând la propria-ți performanță artistică, iată o ispită a redefinirii originalității, paradoxală chiar prin actul recunoașterii explicite și chiar apăsate a precedenței. Ai spune că asemenea miză dublează atenția criticului, în sensul sporirii exigenței acestuia: el va revedea textul originar, receptarea lui, urmând să valideze, dacă acceptă, evident, premisa ludică, spiritul dezvoltării survenite, uneori, la decenii distanță, interval în care s-au
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
București, Editura Vremea, 2011, 368 pag. Cînd prezentul îți dă un gust de sațietate, fuga în trecut e pricină de consolare atavică. Ieși din condiția surescitării și intri în cea a curiozității, adică te lepezi de urgențe și cobori la precedențe: înapoi cîteva secole și simți că viața e din nou frumoasă. Așa se face că scîrba de actualitate își găsește remediul în pasiunea pentru filogenii. Coborîrea aceasta nu e evadare într-o ficțiune vetustă, ci ridicarea la conștiință a unei
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
inițiale, a venit în 2000 la Editura Aius din Craiova, inclusă - atenție! - în colecția ,Noul canon". Valorizarea scriitorului e, în acest fel, foarte generoasă. Adriana Babeți scrie, în prefața sa la a treia reeditare a romanelor, despre acest gest de precedență: , Slaba difuzare a cărții, ecourile modeste nu au transformat însă reeditarea într-un eveniment cultural" (p. 24). E o formă de optimism axiologic care nu se confirmă nici în 2005, când difuzarea la Editura Polirom e foarte bună. Nu e
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
Ignat nu e preocupat de o astfel de reconsiderare și nici nu încearcă să depășească clișeele poemelor de dragoste, dar nici nu pare să se teamă de locul comun și își scrie poemele cu onestitatea asumării (fie și resemnate) a precedenței. Un demers care, zic eu, ar trebui încurajat. Rezerva mea se reduce doar la aspectul cantitativ al cărții. Poemele, mai ales că multe dintre ele au foarte puține versuri, sunt totuși cam puține, respirația volumului e scurtă, lectura se frânge
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
Mihăilescu, Nicolae Florescu sau Mircea Popa) să critice dicționarul. Atît cît a fost, receptarea ne poate da însă o imagine concludentă despre meritele și neajunsurile acestor prime două volume. Părerea generală a fost că DGLR a beneficiat din plin de precedența celorlalte două dicționare importante de acest gen: Dicționarul scriitorilor români coordonat de clujenii Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu (a cărui informație se oprea în 1989) și Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, un prim volum elaborat de
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
început să ne facă să semănăm unii cu ceilalți, în modernitate, diferența stă în accesorii. Fără accesorii, proza lui Jean Echenoz ar fi doar profesionistă, dar resemnată. Numai că autorul știe asta. Și devine evident că, la el, accesoriul are precedență asupra costumului. Accesoriul dă perspectiva, el înduioșează sau bucură, el dă și măsura acestei scriituri neoclasice casual. Despre care în limba română nu se cade să se vorbească prea mult, pentru că nu poate pasiona. Limba română, tînără și vie, nu
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
de detentă intelectuală. Ambele net tributare unor débris-uri de luciditate. Nu mă îndoiesc, de pildă, că un pasaj ca acesta ar putea fi supus deopotrivă de infructuos, blamării de dragul blamării și adulării de dragul insectarului: "Cultura înseamnă capacitatea de a recunoaște precedența și de a dansa, juca, conversa, a face prestidigitații cu ea. Cultura nu este o modalitate de a cunoaște, ci este modalitatea prin care oamenii își amenajează viața. Cultura nu epuizează scopurile ultime; dar e greu de imaginat un om
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
apa carbogazoasă poate fi cît se poate de naturală. Improprietatea rămîne însă, cum spuneam, în seama celuilalt termen al opoziției. Datorită apariției produsului nou, și cel complementar - apa minerală carbogazoasă - a avut nevoie de o etichetă distinctivă: și, dată fiind precedența și dominarea pe piața locală, e de înțeles că vorbitorii au tins să-i atribuie denumirea generică de apă minerală. Numai că funcționarea distinctivă înseamnă folosirea adjectivului mineral ("care conține substanțe minerale") cu un sens impropriu. Opțiunile diferențierii ar fi
"Apă plată" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12517_a_13842]
-
sovietică; el nu acceptă nici tendința de a transforma antifascismul spontan al intelectualilor din Vest în prosovietism. Pentru Fondane, nicio revoluție autentică nu poate avea loc în afara culturii. Iar cultura e definită ca "o ordine spirituală", nu ca una "socială". "Precedența spiritualului" se află la originea opoziției între conceptul său de cultură și de revoluție și concepția marxist-leninistă asupra culturii și a rolului ei în revoluție. Așa se explică polemica sa cu versiunea sovietică a comunismului și nevoia de a apăra
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
fraudez (ghilimelele se subînțeleg) chiar axul central al cărții. Și să propun o lectură, pur și simplu, imaginativă. Sau măcar ingenioasă. Așadar. Motanul Eustache ipostaziază, cum bine o numește Mihăieș, „conștiința poetică”. Inspirația, adică, și altceva în plus. Norma. Standardele. Precedența. Cultura. Maniera. Ștacheta. Nu știu. Întrebarea pe care mi-am pus-o, însă, de îndată ce am citit prima oară poemul lui Eugen Suciu privește natura acestui altceva. Este el spontaneu sau fabricat îndelung? Suspiciunea mea e atrasă mai curând de al
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
made man, desigur; dar eroul, el, este făcut de către literați și istorici. Înțeleasă astfel, nu ca strictă rememorare de episoade și file de cronici bătrâne, ci ca o inteligentă articulare a faptelor în structuri de semnificație, cu notarea paralelismelor, analogiilor, precedențelor și efectelor în durata lungă, istoria literară apare ca un domeniu complex și fecund. Ea ne provoacă prin descoperirea de probe, de manuscrise considerate pierdute ori scrisori rămase necunoscute (cum s-a întâmplat, nu demult, cu setul de epistole, de
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
și a interpretărilor Stelei Toma se vede și în celelalte capitole: discursurile, confesiunile (adică jurnale de călătorie, memorii, epistolar), versurile, folclorul și traducerile - din care editoarea oferă eșantioane semnificative, însoțite de comentarii bine documentate și foarte atent argumentate. Aici există precedențele unor cercetări pe care le-am menționat și de care Stela Toma ține întotdeauna cont cu onestitate profesională. Face completări, observații critice justificate de familiaritatea cu obiectul de studiu și corectări de istorie literară în privința paternității unor texte. Preotul celibatar
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
de analize aplicate, metodice și necruțătoare ce corectează această reprezentare fals-organicistă (sau, și mai grav, triumfalistă) a trecutului nostru "literar". Punctul de vedere comun este că numai falanga protocronistă ar fi culpabilă pentru această gravă rătăcire intelectuală a scornirii de precedențe și preeminențe. Din examenul autorului, ca și din cel făcut de Mircea Martin în G. Călinescu și "complexele" literaturii române, se vede însă că "obsesia umplerii golului", "inducerea senzației de avuție", înmulțirea artificială a curentelor, școlilor, direcțiilor și conceptelor, inventarea
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
acelui termen. "Hermeneutica", de care de la Dilthey încoace a rămas legat destinul tuturor "științelor spiritului" și care a operat astfel o imensă dihotomie înăuntrul cunoașterii în general, împărțind exercițiul reflexiv între principiile exactității și cele ale interpretării "libere", își are precedența într-o disciplină metodologică ale cărei pretenții se limitau la tehnicile de interpretare proprii filologiei clasice sau studiilor biblice. Sub aceeași suprafață onomastică se dezvoltă istoria unui domeniu a cărui identitate este greu de fixat în suita tuturor metamorfozelor pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]