2,055 matches
-
umeri! He-he, deloc laș, deloc... Și-n ce timp! Gândește-te, în ce timp! Cine poate înota împotriva curentului, indiferent dacă se menține multă vreme la suprafață sau curentul îl trage la fund, e cineva! Spune-mi... bine... lasă, se precipită ea. Îmi vorbești altă dată de tatăl dumitale... Iarăși!? De tatăl tău, scuză-mă, dar spune-mi acum, spune-mi ce-i cu Tom. Din prima clipă. De cum te-am revăzut, am vrut să-ți spun, dar n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
da! Cine-o prigonit, să mai fie și ei prigoniți. Să știe ce-i aia! Va să zică dinte pentru dinte... Ce vorbești, mă? Nici bine n-o căzut vechiul regim, și-ați și început... Să plecăm. Să plecăm de-aici, se precipită pe neașteptate Cerboaica. Mă duc la Prefectură să-l caut. La revedere! Vezi, fii atentă ce faci, o sfătui Miluță. Lasă, lasă, nu-mi purta tu de grijă. Vezi-ți de treaba ta, îi strigă Cerboaica și dispăru în mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mult decât atât, pentru că și-ar descoperi propria lui fragilitate, propriul efemer. A nu apărea este o măsură elementară de protecție, care funcționează de ambele părți. Recunoașterea acestui fapt devine o valoare, e marele Adevăr al poetului. Din păcate, se precipită să-l rostească, uneori cu mijloace inadecvate, transformându-l în artificial și neverosimil, în capcană pentru adevăr și pentru iluzie, deopotrivă. Totul sfârșește prin a fi asimilat măștilor. Și atunci, eschiva, ipocrizia, tergiversarea, lălăiala fără obiect devin mijloace de supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de altă parte, rezidentă fiind în România, avea nevoie de viza de intrare în Austria. Bunica s-a urcat în tren și a plecat cu documentele la București, la consulatul Austriei, pentru obținerea vizei de urgență, pentru că starea lucrurilor se precipita și era bine ca mama să fie acolo. Pe 15 iunie - la două luni după declanșarea „cutremurului” în casa noastră - N.C. primea viză pentru ședere de 6 luni în Austria. Și aici a petrecut bunica vreo două zile cu sufletul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
făceau glume. Profesorul o uimește pe Teodora cu voluptăți de limbaj greu de acceptat sub „pana” bătrânului scriitor basarabean. După îndelungi tatonări, asortate cu „aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată-l dezbrăcând-o nerăbdător, precipitându-se în căutarea sânilor, a abdomenului ușor încordat, cu pielea întinsă. Atinge cu obrazul vegetația ce îi protejează floarea roz, încă închisă sub răcoarea trecutelor nopți de așteptare... Profesorul se dedă tuturor gesturilor de „florar împătimit”, încât femeia îl primește
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
știe că el e Alexandru Hriavu, dar acceptă jocul (de ce-l acceptă? ...nu știe, pentru că era ușor. Ușor? Da, amuzant, într-un fel neverosimil și totuși fermecător, atât de... De Alex. ...da. De Alex.). — Mai departe. Mai departe lucrurile se precipită. La început e o vacanță și pe urmă o aventură și pe urmă și mai mult și pe urmă vaporul, ei doi iau vaporul... — De ce? ...iau vaporul, noaptea, și el îi povestește, îi povestește încontinuu, până când ea se sperie și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lavandă când cuvintele își luaseră locul printre cireșe... Există un vas... se cheamă Thule. Caută mereu fur nizori. Plătesc bine. Și știu că tu... voi aveți nevoie de bani... Dominique ridică o mână ca într-un „nu“, dar François se precipită, cuvintele lui o prind la marginea refuzului și o țin strâns, să nu cadă, zboară pe lângă paharul cu șerbet și nu, nu se pierd în grădină, rămân acolo, pe masă, între ei doi, stingheri. — ...știu! Nu te grăbi. Isabelle și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
deloc importante. Vă veți întreba, desigur, la ce bun să le povestim. Ete așa, ca să văd și eu cât îl țin nervii pe cititorul nostru. Așadar, au trecut ceva ani de când am avut ocazia să asist în persoană la pregătirile precipitate de dinaintea luptei minunatei, bravei și neîntrecutei oștiri a prealuminatului împărat X. Împărat care, uneori, atât era de luminat, că bătea pur și simplu la ochi. Cer iertare citito rului pentru omiterea numelui, nu este un act politic, ci unul cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
hai să scrii aceluia o scrisoare pe care ți-o voi dicta eu. Omule... N-avea grijă; știu ce trebuie să-i spui. Dar i-o voi face eu... Bine. Într-o după amiază ploioasă, Apolodoro primește scrisoarea fatală și precipitându-se în vestibul, coboară repede în stradă să ia aer, să se plimbe fără vreo direcție ca să scape de bătăile de cap. Suferă din cauza eșecului nuvelei și crede că toți cei pe care îi întâlnește, îl privesc și râd de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că te-am găsit! Ce faci? De unde vii? Se clătina, iar chipul Îi era boțit de vin, de ceartă, de remușcare, de neputință, de minciună. Știa că el fusese acolo, În Zahana, că auzise totul și că de asta fugise precipitat din local. — De unde să vin, de la școală - și i-a zâmbit, mulțu mit că ea Îl ținea de braț pe stradă și că din când În când sânul ei Îl atingea, că șoldul i se lipise de coapsa lui, prin
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sus,orașul tentacular părea o stea de mare.Doi amici,Bazil și Miki coborau cu mașina în oraș. Sunetul muzicii învăluia conversația lor.In apropierea restaurantului „Central”,Bazil constată că mașina nu mai răspunde la comenzi. Pietonii erau neliniștiți.Se precipitau în mișcări necontrolate pe marcaj. Unii alergau în fața automobilului fără să se asigure.Alții alergau spre mijlocul carosabilului. Trecătorii erau cuprinși de panică. Bazil opri cu dificultate autoturismul lângă trotuar.Miki închise radioul.Se auzeau zgomote de geamuri sparte și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ea despre Surata Păianjenului. — Al-Ankabut, horcăie. — Ankabut, da. Cu casa și fragilitatea, și cum ne ia și ne duce prima boare mai puternică. — Mă bucur, scâncește. Mă bucur că ți-ai găsit și tu o femeie pe măsură. Anca iese precipitat din cameră, plângând fără reținere. — E și sensibilă, șoptește tata. Fugi după ea. Ascultă-mi sfatul: n-o lăsa, cum ai tot făcut până acum. Femei din astea sunt rare. Afară, Anca e buhăită de plâns. — Ce ți-a zis
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
știam că-i plăceau foarte mult și am făcut omletă. Am mai pus niște becuri în sufragerie ca să pară mai luminoasă și mai veselă. Pe când așteptam, Osaki, fata de la han, și-a vârât capul pe ușa bucătăriei și a șoptit, precipitat: — Scuzați-mă. Nu i se face rău? Bea alcool distilat. Ochii i se holbaseră mai mult decât de obicei. — Alcool distilat? Vrei să spui alcool metilic? — Nu, nu-i alcool metilic... — E periculos? Se îmbolnăvește? — Nu, dar... — Atunci, să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
felul său, apropiindu-se mai mult sau mai puțin de intențiile autorilor. În el, "muzica" (cu înțelesul, pe care îl reamintesc aici, de peisaj sonor) nu decorează, ci constituie ingredientul esențial, cel care structurează și/sau destructurează evenimentele-trăiri emoționale, le precipită sau le calmează, le intensifică sau le diluează (după caz). Această muzică se articulează în "episoade", fiecare din ele diferit de celelalte - cel puțin în detalii, dacă nu chiar în schema lor arhitecturală -, toate împărtășind însă același aer de familie
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
ale lui Constantin Călin? Mai întîi o îmbătrînire ușor stilizată, masca unei senectuți mereu subliniate, precum un suport al "seriozității" analizelor, o îndreptățire a moralităților: Am ajuns la o vîrstă care-mi evocă rămășițele zilelor. (...) Sunt hotărît să nu mă precipit, să-mi spun, după Boileau, Hatez-vous lentement, ca și cum termenul pentru Ťmarea trecereť ar fi departe. La Ťvîrsta a treiať, lupta cu timpul e lupta cu panica paralizantă de a nu prea mai avea timp..." Și o întrebare oarecum amuzată: "Dacă
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
a declanșat "războiul între palate". Refuzat în planul său de constituire a unei puternice forțe de dreapta și în incapacitate constituțională de a schimba premierul, d-l Băsescu a trecut individual la onorarea promisiunilor ce au provocat reacții pe măsură, precipitând polarizarea scenei politice și, implicit, a societății românești. De la presiunile pentru depolitizarea justiției, cu sprijinirea finalizării dosarelor "marilor rechini", la impulsionarea procesului de deconspirare a Securității, de la declanșarea proiectului de impunere a votului uninominal, la condamnarea oficială a comunismului, d
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
se înscriu la cuvînt un număr de autori care se vede că n-au rămas indiferenți la stipendiile oferite cu larghețe de puterea totalitară. Petru Dumitriu, gratulat de Beniuc, în raportul său, drept creatorul celui mai reușit personaj comunist, se precipită în a aprecia generalizator "proza epică" a ultimilor ani, care "condamnă societatea pe care a condamnat-o însăși istoria. Nu fac aici, ține a preciza, o apreciere de valoare, ci constatarea unei atitudini sociale și politice. Talentați sau mai modest
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
asemenea/ lung foarte lung mai lung chiar decît orice lungime care se poate închipui/ nu mă veți confunda niciodată dar absolut niciodată cu nimeni" (dar de ce limbile ceasului sunt brațele și picioarele mele). Buna dispoziție trece în ostentație, vitalismul se precipită, devine febril. într-un elan dionisiac, bardul crede a poseda o vedere singulară, paranormală ce înregistrează exotisme violente: "persia nu mai este cum știai tu un ținut și o țară este o stea pe care/ nu o vede nimeni în afară de
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
primul, nici ultimul caz de autor omagiat destul de convențional în timpul senectuții glorioase și uitat în mod accelerat ulterior. Mai grav, în ce-l privește, este deschiderea acelei cutii a Pandorei de la CNSAS, cu documente care-l incriminează și care au precipitat fisurarea retroactivă a civismului său. Sub ambele aspecte, această a doua ediție e deci bine venită. Ea face un act de dreptate - chiar dacă nu și de reparație - imaginii esențiale a unui scriitor pe care, la rândul meu, îl consider de
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
Marin Gherasim este și mărturia unui timp și a unei opțiuni. Ea descrie convingător atît ruptura față de ideologizarea deceniului șase, cît și de pictura precaută, cuminte și neutră. în definitiv, atestă fuga unei întregi generații din paradigma retiniană și intrarea precipitată în accea a unui spiritualism larg, ale cărui dimensiuni vor trebui cîndva analizate mai amănunțit.
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
multiplică excesiv, generând boli (candidoze, respectiv colită pseudomembranoasă). Același antibiotic administat oral este mai dismicrobiant decât în administrare parenterală. - Existența unui eventual „circuit” al antibioticului în intestin. De exemplu, ceftriaxona administrată parenteral, ajunge în intestin pe cale biliară (unde poate și precipita, generând pseudocalculi). Din intestin o parte este reabsorbită, și ciclul se reia. - Durata tratamentului (evident că un tratament de mai lungă durată va duce la dezechilibre mai mari) - Spectrul larg/îngust (un antibiotic e cu atât mai dismicrobiant cu cât
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
ca și în cazul nostru, într-o cameră de hotel. Acolo se trăiește "înghesuit", pasional și ficțional și tot acolo se moare, precum șobolanii uciși nu de flit, ci de realitatea cea mai crudă și imediată. Faptele și personajele se precipită neîncetat, își intră, abrupt, unii în povestea celorlalți, produc scenarii de film și episoade acute de viață, cu sau fără voia lor mereu, din a căror hiperalimentată imaginație se aleg cu șifonări succesive și, în cele din urmă, cu moartea
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
introspectivă și prospectivă. Construcția e foarte complexă, fără fragmente detașabile. Nici o secvență nu reflectă întregul ca în romanul-nuvelă. Fluxul narativ nu merge într-o singură direcție, ca în romanul-povestire. Temporalitatea poate fi dată înapoi, poate fi oprită sau poate fi precipitată înainte, iar aceste manevre ale narațiuni sunt folosite imprevizibil de către un constructor capricios. Romanul-povestire este aproape epuizat ca tehnică. Ultimul său susținător a fost Ștefan Bănulescu, poate și Fănuș Neagu. Cu acest tip de roman moare o epocă și apune
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
stîngăcie emoționantă, ea își joacă rolul pînă la capăt fără să înțeleagă că ea este rățușca cea urîtă, cu burtică și ochelari cu lentile mari precum Mrs Doubtfire din filmul omonim, ochelari la care renunță în ultimul moment. Familia se precipită pe scenă încercînd zadarnic să salveze situația, dansînd alături de fetiță care-și trăiește dezinhibat momentul de glorie. Deși regizorii nu apasă prea mult pe pedală în acest sens, putem vedea în film și un rictus ironic la adresa societății americane cu
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
al lichelismului cultural să fie complet. Anul 1936 se apropie de sfârșit într-o magnifică apoteoză a lașității colective și a prostiei câtorva aleși. Nu e nimic. Am cunoscut timpuri mai grave. Bunăoară, pe vremea Regulamentului Organic".3 Evenimentele se precipită. Cele câteva articole legionare ale lui Eliade determină, în vara anului 1938, hărțuirea, arestarea și întemnițarea scriitorului în lagărul de la Miercurea Ciuc. Cu un an înainte își pierduse postul de la Universitate. Din Sanatoriul de la Moroieni - fără putința de a-și plăti
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]