404 matches
-
asumăm păcatele lumii. Dar consecința o trage cel care greșește.” (Arhimandritul ARSENIE PAPACIOC) Ioan Ianolide - Deținutul profet este unul dintre Vlăstarii creștini, răsăriți din Rădăcina ortodoxă, falnică, multimilenară a Țăranului aristocrat protodac, de esență imperială geto-tracă, a proto-neamului nostru pelasg, precreștin, înfiat ortodoxiei lui Hristos, care a înflorit în mari dascăli, iluștrii poeți, mame sfinte, artiști consacrați, eroi-jertfitori, genii ale gândirii, cuvioși-filocalici, filosofi creștini, profeți-mistici, martiri prisositori, mărturisitori și sfinți. Cartea eroului-martirului-mărturisitorului Ioan Ianolide, Deținutul profet, editată la editura ... Citește mai
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
asumăm păcatele lumii. Dar consecința o trage cel care greșește.”( Arhimandritul ARSENIE PAPACIOC)Ioan Ianolide - Deținutul profet este unul dintre Vlăstarii creștini, răsăriți din Rădăcina ortodoxă, falnică, multimilenară a Țăranului aristocrat protodac, de esență imperială geto-tracă, a proto-neamului nostru pelasg, precreștin, înfiat ortodoxiei lui Hristos, care a înflorit în mari dascăli, iluștrii poeți, mame sfinte, artiști consacrați, eroi-jertfitori, genii ale gândirii, cuvioși-filocalici, filosofi creștini, profeți-mistici, martiri prisositori, mărturisitori și sfinți.Cartea eroului-martirului-mărturisitorului Ioan Ianolide, Deținutul profet, editată la editura ... XIII. GHEORGHE
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
lui Dumnezeu, ... XXV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016. „Pe trădător nici corbii nu-l mănâncă.” „Pentru trădare nu există iertare.” (N. Roșianu, Maxima populară rusă) Dacoromânul precreștin și creștin a avut permanent, încă din fașa istoriei, în vreme de prigoană, de răstriște, de persecuție, lăuntrică sau din afară, ca sprijin, aliat și scut, Pădurea cu consorțiul ei suveran- Codrul cel Verde. Fără acest ajutor cu binecuvântare de
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
cu floră și faună, cu oameni, cu surâsuri de cer și cu pădure cu tot sunt averea inalienabilă și ... Citește mai mult „Pe trădător nici corbii nu-l mănâncă.”„ Pentru trădare nu există iertare.”( N. Roșianu, Maxima populară rusă)Dacoromânul precreștin și creștin a avut permanent, încă din fașa istoriei, în vreme de prigoană, de răstriște, de persecuție, lăuntrică sau din afară, ca sprijin, aliat și scut, Pădurea cu consorțiul ei suveran- Codrul cel Verde. Fără acest ajutor cu binecuvântare de
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
că Noi, Dacoromânii nu ne-am dorit niciodată pământul altora. Așadar, prin întruparea Cerului în sânul Pământului-Mamă se naște pentru Om dimensiunea spiritual-hristică a mântuirii sale. Întreaga spiritualitate dacoromână a înmugurit, a înflorit și a rodit milenar sub cupola religiosului precreștin și creștin. Din sânul religiei s-au întrupat metafizica și cultura protodacă, din care-și trage seva spirituală întreaga omenire. Pentru dacoromânii-creștini, timpul nu este trecere, ci curgere, izvor spre veșnicie, iar Pământul ca Moșie a Neamului este o ființialitate
MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI AI SFÂNTULUI NUME DUMITRU-DEMETRUS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380971_a_382300]
-
luptător. Așadar, Kassandros semnifică expresiile: bărbat distins, erou ales, luptător viteaz. Alexandra coboară deci, din aura profetesei noastre trace, Sibila Cassandra, cea care a prezis Calul troian, „Darul grecilor”culminând cu căderea Troiei, din tulpina celui mai mare împărat trac, precreștin Alexandru Macedon, ca sevă a bărbăției <>, a luptătorului neînfricat, iar prin cununa hristică a Adevărului, Iubirii și Libertății, descende din Mucenița Împărăteasă Alexandra (+303). Cartea Alexandrei Svet-Floarea din Asfalt, cuprinde 7 capitole, cu un Cuvânt de deschidere, urmat de un
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
care-l regăsim în biserica ortodoxă. După cum se știe zamolxianismul a continuat să existe în paralel cu creștinismul până spre anul 1000 DH. Unii afirmă că de fapt nu a pierit ci are o continuitate, în special prin respectarea sărbătorilor precreștine ( Drăgaica, Sânzienele, Colindele cu măști, Lupercalia, travestirea în animale ș.a). Prin urmare, în volumul ,,Zamolxeion’’, pe langă menționarea ritualurilor arhaice (precreștine) cum ar fi Caloianul, tradiții, dansuri ca Ciuleandra, legi omenești - cutumele bellagine , sunt amintite zeități locale ca Hestia
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
DH. Unii afirmă că de fapt nu a pierit ci are o continuitate, în special prin respectarea sărbătorilor precreștine ( Drăgaica, Sânzienele, Colindele cu măști, Lupercalia, travestirea în animale ș.a). Prin urmare, în volumul ,,Zamolxeion’’, pe langă menționarea ritualurilor arhaice (precreștine) cum ar fi Caloianul, tradiții, dansuri ca Ciuleandra, legi omenești - cutumele bellagine , sunt amintite zeități locale ca Hestia, Armina, Arhemora, Circe, Uran, Echidna, Hesperus, care alături de Zamolxe creau o stare de theosis, de îndumnezeire a locurilor și oamenilor mai cu
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
la capitolul mărțișoare să-ți spun că poate nu ai aflat, despre semnificația lui. - Nu, nu știu. Se întâmplă de când lumea și nu am fost curioasă să-i aflu originea. - Am citit pe internet că sărbătoarea mărțișorului este o datină precreștină a cărei semnificație a rămas aceeași de-a lungul timpului, simbolul venirii primăverii. La originile mărțișorului a stat o moneda de aur sau de argint, la care se atașa o sfoară făcută din doua fire răsucite, una roșie și alta
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
în cadrul instituțiilor de învățământ de diferite grade, întreținute în diverse epoci de Biserica noastră. Este un tratat cu o structură tripartită. Prima parte, Dialectica sau Capete filosofice (Kefalia filosofica) demonstrează modul cum Sfântul Ioan Damaschin se raportează la cugetarea antică precreștină, pe care o admiră, dar și la marii doctrinari ai Bisericii de până la el. se află în această primă parte a tratatului Sfântului Ioan Damaschin o exprimare sistematică a principiilor impuse de logică, știință a demonstrației și a legilor raționării
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
au împrumutat cuvintele. Tradițiile, o sursă Este o sfidare și o umilire a românilor și a strămoșilor lor, ca să le spunem că limba lor, cuvintele lor provin de la alte popoare, fără să se țină seama de adevărul istoric. Ritualurile credințelor precreștine, apoi ale credinței noastre ortodoxe, tradițiile, obiceiurile străvechi, creațiile populare (basme, cântece, colinde ș.a.) nu au fost considerate de către autorii DEX-ului „surse științifice”, demne de luat în seamă. De ce nu au pus problema invers? Adică, de ce atâtea cuvinte românești
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
An, proaspăt venit. Că muncind prin el cu spor, truditoru-i răsplătit! Umblând cu semănatul, feciori pocnesc din bice. Vrând să dezlege rodul păioaselor cu spice. 1 Ianuarie © Maria Filipoiu Superstiții de Anul Nou Cu An Nou vin tradiții din vremuri precreștine. Cernute-n superstiții, prevestesc rău sau bine. Să te îmbraci în roșu, un an să te iubească draga sau drăgăstosu'! Să ți se dăruiască! Să te duci la bal-mascat, cu cei dragi să te cinstești! Dar să nu cazi în
TRADIȚII, SUPERSTIȚII ȘI PREDICȚII DE SF.VASILE ȘI ANUL NOU (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376678_a_378007]
-
revistă nici multiplele influențe din această „cultură păgână” asupra creștinismului, pe aceste meleaguri (Crăciunul și colindele, oferirea de cadouri, aprinderea de lumânări, împodobirea pomului de Crăciun, steaua așezată în vârful bradului), cu descrierea și filiațiile lor în zone ale lumii precreștine. Memorabil este tabloul pe care autorul îl face Daciei lui Burebista: „o țară atât de puternică sub aspect economic și militar, atât de bine organizată și înțelept condusă încât își putea permite să se opună expansiunii romane. Unind sau supunând
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
dintre anul vechi și anul nou. Cu toate că există mai multe versiuni privind rădăcinile și tradițiile culturale ale sărbătorii Ignatul porcilor, cea mai credibilă este aceea a amestecului dintre mitologia Greciei antice și credința populară românească, având legătură și cu formele precreștine de cult al soarelui, numele derivând din latinescul ignis care înseamnă foc. Credința că sângele scurs la sacrificial porcului putea spăla crimele sau nelegiuirile oamenilor, oricât de mari ar fi fost acestea o întâlnim atât la români, cât și în
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
și neaccentuate. Filosoful insistă asupra distincției între peisaj și efectele sale asupra mentalității colective și asupra peisajului ca matrice a inconștientului. Mergînd mai departe, el încearcă să încheie, într-o filosofie a unui Unu național, dezbaterea privind originile folclorului: arhaism precreștin sau inspirație ortodoxă? Blaga demonstrează capacitatea asimilatoare și creatoare a poporului care își aproprie religiosul pentru a-1 transforma în sacru. Aceasta nu mai relevă existența religiosului, ci a etnicului. Prezentate în 1935, într-un articol publicat în revista "Gîndirea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
România, este un eveniment rarisim. Nunta este a întregii comunități și se organizează antrenându-se întreaga comunitate. În mediul rural există familii la care nunta ține trei zile, desfășurându-se după reguli și cutume ancestrale, cele mai multe dintre ele de esență precreștină. Obiceiul ca mireasa să-l calce pe ginere pe picior în fața preotului a fost demult abandonat. Se născocesc alte și alte momente și obiceiuri, venind din mintea unor înnapoiați care, asemeni primitivilor, au în cap că pot capta și pot
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
jos pentru a-l alunga pe Satana. Mireasa se îmbracă doar în alb, indiferent la a câta căsătorie se află și trebuie să verse o găleată de apă la intrarea în biserică, pentru a face copii sănătoși. Românii sunt singurii precreștini, anormali, care cred în Dumnezeu și se bulucesc la mânăstiri și la biserici atunci când preoții dau semnalul. Fără să exagerăm, vom spune că darul de nuntă este un potlatch, practicat în secolul XXI, de către un popor aparținător de o țară
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
locuitori și apariția unor noi comunități a fost opera unui misionarism de contact, direct, "celular" de la un nucleu daco-roman la altul în care erau implicați credincioși și slujitori locali. Acest mod de convertire a păgânilor explică conservarea unor elemente antice (precreștine) în creștinismul românesc. Bisericile daco-romane din nordul Dunării nu erau izolate, ele se aflau în contact cu comunitățile din Imperiu, mai ales din eparhiile Moesia Prima și Dacia Ripensis, a căror jurisdicție se extindea și în nordul Dunării-ceea ce susținea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru a zugrăvi starea creștinilor din nordul Dunării. Întregul context istoric-politic-cultural a favorizat, în spațiul nord-dunărean (viitor românesc), însușirea unui creștinism mai puțin riguros, cu multe elemente străine de dogma sa, în care s-au infiltrat idei și tradiții vechi, precreștine (necreștine), așadar, un creștinism popular, spontan, mai aproape de sufletul oamenilor. Întrebare: printre creștinii din nordul Dunării au pătruns și erezii ale secolului al IV-lea? Petre Ș. Năsturel, într-un studiu despre Creștinismul românesc în epoca invaziilor, ajungea la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau: Nașterea, Boboteaza, Paștele, Înălțarea, Cincizecimea. Ritul funerar în Dacia nord-dunăreană, universul funerar al credincioșilor locali erau dominate de numeroase elemente păgâne, pe care ierarhii, sinoadele și Imperiul creștin încercau zadarnic să le elimine din comportamentul supușilor. Dar moștenirea antică (precreștină) era prea puternică pentru a fi ușor eliminată. Prezența în limba română a termenilor "priveghea", "priveghere", priveghi", proveniți din latinul pervigilare ("a veghea toată noaptea") și a "comânda" ("a da de pomană"), "comând" ("pomană") provenite din lat. commendare (a încredința
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doua jumătate a secolului al X-lea, au reprezentat un interval de timp suficient de lung pentru a înlesni abandonarea sau estomparea unor aspecte ale credinței, săvârșirea aproximativă a actelor de cult sau reactivarea unor atavisme (păgânisme) ale lumii vechi, precreștine. Desenele rupestre de la Basarabi-Murfatlar, semne simbolice păgâne și creștine, figuri geometrice, semne alfabetiforme duc la concluzia că aici se vehicula un sincretism de tradiții creștine primare cu practici cultuale păgâne de sorginte romană, slavă și alte origini. Ipoteza aceasta aparține
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adorarea Sylvanelor, Geniilor, Nimfelor, la fel și la geți (daci), înainte și după Zalmoxe. La fel ca și semidivinitățile cu nume slave drăgaicele (drag), milostivele (milostiv), sfintele (sfânt), ele se integrează marii "familii" de personificări originare din spațiul religios autohton (precreștin), cunoscute în credințele populare ale românilor, sub numele de "iele" (din thr.-dc. elle sau preindoeur. ellai), din care fac parte zânele (zână), din lat. Diana, sânzienele (sânziana), vântoasele (vânt), lat. ventus, frumoasele (frumos)-lat. formosus, măestrele (măestru) -lat. magister
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
originea sa străveche, păgână, este confirmată de reminiscențele din mitologia romană, de rosturile magice asemănătoare cu cele ale descântecului, de elemente de ritual, ca bătăi de tobe, refrenuri neînțelese. Textele în întregime laice ale unor variante probează și ele originea precreștină. În ajunul Crăciunului se practică două forme diferite de c.: aceea a copiilor (numită în unele locuri „Moș Ajun” sau „apițură”) și aceea a colindătorilor tineri sau maturi, care este tipul cel mai răspândit și mai consistent. C. se poate
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
a unei alte teme, cea a întemeierii construcției pe locul și din lemnul unui copac din care au fost alungate, pe cale magică, duhurile malefice (103). 5. Toaca lui Noe și Toaca lui Dumnezeu Obiceiul de a bate toaca este, probabil, precreștin. El a fost preluat și încorporat ceremonialului creștin-ortodox în exclusivitate, fiind complet necunoscut la catolici. În limbile vest-europene nici nu există termeni care să desemneze acest instrument. La jumătatea secolului al XVII-lea, arhiepiscopul catolic Marcus Bandinus era contrariat de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în peștera-chilia sa, pentru a-l consulta în privința unor probleme critice (ducerea unor războaie, întemeierea noilor mănăstiri etc.) (vezi 65, pp. 454- 475). Daniil era adeptul unei practici-doctrine cunoscute sub numele grecesc Hesychasma (de unde derivă rom. sihastru), cu puternice filoane precreștine, „o doctrină și o practică de tip pythagorician” (91, p. 313). Sihastrul trăia solitar, „în liniște” (gr. hesychia), la fel cum (chiar cu același termen, hesychia) era prezentat modul de viață al preoților geto- misieni (Strabon, Geografia, VII, 3, 3
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]