182 matches
-
de josimea seacă a întîmplărilor lumești. E un fel de tortură iscată de neputința de a găsi o împăcare între cum ar trebui să fie viața și felul cum este ea cu adevărat. Pentru un astfel de credincios, sentimentul care precumpănește e fie resemnarea grea, fie amărăciunea dată de intuiția că mare lucru nu e de făcut. În fond, liberul arbitru e doar o consolare de care ne agățăm atunci cînd vrem să uităm că viitorul e descris în „Apocalipsa“ lui
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
de asemenea, că tu crezi în existența iadului. Apoi să ne imaginăm că pământul este un cub, ba nu, că universul este un cub și că universul infinit este finit și se află în organul tău sexual. Acum, ce ar precumpăni mai mult: faptul că în interiorul fizicului tău s-ar afla o celulă diformă, deranjantă, colțuroasă sau faptul că în interiorul interiorului acestei celule ar exista, pur și simplu, iadul?" (Florin }upu); "Doi crescători de cuvinte într-o fermă a memoriei. El
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
legendar. "Românii pot fi superbi de teatrul lor, pentru că acela e cel mai frumos în tot Orientul. "Alba Iulia e un monument neperitor al gloriei românești. Ca scriitor, Iosif Vulcan nu s-a preocupat de stilizări exterioare, esența interesului său precumpănind ca literatura, teatrul, orice activitate cultural artistică să crească din rădăcinile active ale poporului. Această orientare către izvoarele populare, se constituie în zonă de simțire autentică, firesc și realist privite, fără căderi în dulcegării pitorești, fără retorică de complezență, fără
Un entuziast: Iosif Vulcan by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13744_a_15069]
-
plictisitor". Concepție ce rimează cu cea a unui Gianni Vattimo care consideră că trăim sub zodia unei "epistemologii debile" care certifică faptul că literatura bună evită decisivul, categoricul, formulele nec plus ultra. Așa-numitul postmodernism e chiar regiunea în care precumpănește incertitudinea, aproximarea, căutarea. La originea criticii astfel înțelese s-ar afla Montaigne cu Eseurile sale. în epoca noastră ea ar fi fundamentată de "polifonia" lui M. Bahtin, de faza tîrzie a lui R. Barthes (,de care mă simt aproape, mărturisește
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
popoare, ea apărînd strîns legată, așa cum arată, între alții, Hans Robert Jauss, de momentul afirmării impetuoase a spiritului național. În evoluția criticii putem observa o dilatare și o restrîngere a perspectivei, alternative, generate de conținutul său antropologic. Cînd acest conținut precumpănește, are loc o deschidere îmbogățitoare către viu, către spontan, către neformalizabil, precum în cazul criticii impresioniste, aflată în conflict mai mult ori mai puțin declarat cu cercetarea științifică, factologică, pozitivistă. Cu toate achizițiile filosofice (Albert Thibaudet, de pildă, a asimilat
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
împînzesc Parisul surîzînd ori vorbind în gol par și ei integrați peisajului unic al metropolei gri-perlate." În această ambianță se vor desfășura dialogurile Laviniei Betea cu Serge Moscovici, autoarea mărginin-du-se la rolul de grefieră a ideilor intelectualului francez. Două teme precumpănesc: relația dintre bărbați și femei, și rolul minorităților active. Pentru Serge Moscovici, competiția socială înseamnă diferențiere, în nici un caz omogenizare, iar egalitatea de drepturi dintre sexe nu presupune defel aplatizarea lor pînă la contopire. Și asta fiindcă diferențierea aduce tensiune
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
măsuri avînd ca finalitate explicită îndepărtarea de limba română (literară), declarată creație "burgheză" și "instrument al capitalismului". Ca urmare uzul limbii române s-a redus substanțial. Ea a continuat să fie utilizată - mai ales în mediul rural, deci acolo unde precumpănește (în toate regiunile) graiul local - aproape exclusiv la nevoile comunicării cotidiene, familiare, pe cînd comunicarea în domeniile superioare, culturale și științifice, asociate firesc variantei literare, a recurs tot mai sistematic la limba rusă. Marginalizată și supusă programatic unor distorsiuni care
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
prezent la discuții îndeobște lungi despre importanța fiecărui cuvânt, substantivele se credeau mai valoroase decât adjectivele, spuneau noi însemnăm ceva, voi sunteți doar ornamente, adjectivele replicau suntem mult mai des chemate să existăm decât voi, vedeți cum în poezie adjectivele precumpănesc asupra substantivelor, acestea îi dădeau înainte, depinde de poem, substantivul stă la baza poeziilor și romanelor, până ce enormul contingent al verbelor a intrat în dezbatere, zgomotos, afirmând că acțiunea este totul și că doar verbul agită frazele. El însă nu
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
triplului, aleasă de compozitor, este destul de rar prezentă în literatura concertantă, căci problematica ce o caracterizază poate fi, neîndoios, “capricioasă”. Potrivindu-și ideile după tiparul mai multor individualități, compozitorul s-a îndreptat către o desfășurare dialogată în care factura narativă precumpănește, asigurând desfășurarea activă a discursului sonor. Pe de o parte, asistăm la “discuțiile” flautului cu clarinetul - întrebări, răspunsuri, cuplaje sau paralelisme; pe de altă parte, inițiatorul întâlnirii și relațiilor solistice, după teluricul ecou de tutti orchestral inițial, este violoncelul, care
Dan Dediu - Conversa?ii concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]
-
personalității sale, prin poezie ea își etalează chipul nocturn, realizând un descensus ad inferos. Din interstițiile rostirii lirice, contingentul nu lipsește, dar este integrat unei tragedii cosmice, un soi de fază solve a alchimiei sinelui. în cartea Corneliei Maria Savu precumpănește discursul mediat, indirect, sugerat, veritabil autoportret la persoana a doua, detașat, detectabil, parcă în pofida voinței auctoriale, îndărătul unei perpetue măști. Când poemul spune tu, asta vrea să însemne eu, dar retractilitatea își urmează netulburată artificiile: ,și tu ai trecut prin
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
în ,mărunțișuri", în pariuri riscante și în bătălii de uzură. Dimpotrivă, a mizat, mizează în continuare, pe valori sigure, pe temeiuri clare, puse în discuție tehnic și sobru, într-un joc echilibrat de rezerve și de nuanțe. Ceea ce pare să precumpănească, peste polemici și ,acute" ale multor altor voci, e stăruința în a-și defini punctul de vedere, pe un ton jos și calm, însă foarte greu de ,contrat". Așa-mi explic cum, într-o lume (literară) unde nici măcar prietenia nu
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
economice ale țării noastre și cele ale investitorilor străini a devenit, de foarte mult timp, un imperativ. Pentru soluționarea acestei probleme deosebit de presante ar trebui avute în vedere mai multe posibilități. O posibilitate vizează reconsiderarea opticii asupra privatizării, ce a precumpănit la factorii de decizie de la noi. Această optică a servit pentru eliberarea guvernaților de responsabilitatea gestionării avutului public moștenit din perioada socialistă, prin transferul lui, la prețuri subevaluate, fie în proprietatea unor cetățeni români din anturajul puterii, fie unor investitori
Curierul „Ginta latină” by Prof. dr. I. D. Adumistrăcesei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2227]
-
a tezei lui Ștefan Lupașcu despre logica dinamică a contradictoriului, pe care o examinează critic. Se face caz în presă de originea română a celor doi filosofi la aniversări-comemorări, dar cînd e vorba de editarea lor pentru publicul de la noi, precumpănește criteriul comercial. Dr. Vasile Sporici își păstrează decent amărăciunea, dar nouă ni se pare inadmisibil ca, în condițiile în care se obțin subvenții și pentru te miri ce veleitar versificator sau romancier diletant, studiul lui Fondane să nu-și poată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
adevăratul eroism cognitiv e să contempli absurditatea vieții fără să recurgi la surogate de înfrumusețare, pe cînd la Plantinga eroismul cunoașterii stă în puterea de a te lepăda de aroganța faustică a celui care vrea să știe tot. La Plantinga precumpănește privirea alegorică, la Dennett cea aporetică. Alegorică e acea privire sub bătaia căreia orice fleac se scaldă într-un fundal de subînțelesuri subtile, ceea ce înseamnă că cel mai anodin detaliu ascunde o fabulă. Un lucru cît de infim înseamnă mult
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
pentru călătorii, pentru experiențe, după atîta ,închidere". O plecăciune făcută, cu toată detașarea modernității (foarte) tîrzii, diferenței fondatoare. Ceva mai ,jovial" (epitet care-i este, de altfel, foarte drag...) scrie Horia Gârbea scurte portrete de poeți, prozatori, dramaturgi ,în ascensiune". Precumpănesc, parcă, primii, în contextele mai largi ale promoțiilor sau ale generațiilor, ale căror ,ideologii" dau, de cîte ori se poate, linia cronicilor. Horia Gîrbea ,critică" de plăcere, cu ironie benignă, reluînd, dacă are ocazia, părerile confraților. Arte parțiale e, altfel
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
sau emoția e filtrată printr-o schemă conceptuală. Cu alte cuvinte, dacă viața fără teorie e zbatere oarbă și teoria fără viață e apoftegmă sterilă, atunci îmbinarea lor naște ipostaza filozofiei vii. Iar în Scrisori către fiul meu temele care precumpănesc sunt în număr de două: iubirea și frica. Cum amîndouă sentimentele își au sediul simbolic în organul numit convențional inimă, leitmotivul cărții e inima. Inima într-o triplă ipostază: cordul biologic suspus competenței cardiologilor, inima afectivă supusă trăirii intime și
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
deci a o putea confirma, procedeu mai convingător decît nuda declarație. Așternute peste luminozitatea exaltării, liniile deformatoare (exacte, crud realiste) ne duc gîndul la desenele lui Florin Pucă. Numai că acesta trata mai cu seamă stările postbahice, de mahmureală. Aici precumpănește incizia în miezul jubilant al experienței, drept care un asemenea ton rezervat constituie o excepție: „Iar mi-e frică. Mi-e frică. Mi-e frică peste măsură. Stau culcat pe frunze galbene și uscate. / picuri-picuri sîngele îngerașului îmi cade pe gură
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
-i spunem "gîndire" și care, asemenea unui ferment catalizînd toate atitudinile, i-a impregnat întîmplările din care i-a fost alcătuită viața. Din păcate, a spune astăzi că, din toate trăsăturile unui om, cea a gîndirii speculative e cea care precumpănește, aduce cu o exagerare ditirambică și artificioasă, făcută din dorința ca, eclipsîndu-i laturile omenești, să-i pui în lumină "spiritualitatea". Totul seamănă cu o tămîiere nepotrivită în cursul căreia, dînd atenție unor calități în dauna altora, schimonosești portretul real al
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
preocupare a bărbaților și a femeilor, fără excepție recrutați din medii artistice și mondene, pare a fi copulația. Descrierea e uneori îndrăzneață, dar nu scutită de perifrazele metaforice la care românul nostru mai vechi apela în astfel de situații. Senzorialul precumpănește asupra analiticului. Titlul însuși e o metaforă pentru epilepsie, boala de care suferă protagonistul (care e și narator), un pictor asaltat de femei de toate vîrstele (alt clișeu al românului vremii). Latura morală e ca și inexistentă. Un exemplu: o
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
pe ”frustrare, exaltare sau ură”, Mihail Neamțu se arată încrezător în victoria dreptei, care va oferi șansa unei relansări economice. "Trebuie să construim organic, precum semănătorul aflat pe ogor în acord cu timpul naturii. Măsura și buna-cuviință e bine să precumpănească. Nu își au locul falsele mesianisme (propagate eventual bazate pe comparații Hristos și un fost premier PNL, între sfinții evangheliști și foști miniștri PSD)... Nu putem construi pe frustrare, exaltare sau ură. Dreapta va câștiga prin modestia muncii de convingere
Mihail Neamțu: Dreapta va câștiga prin modestia muncii de convingere () [Corola-journal/Journalistic/42435_a_43760]
-
încep să cred că formula trebuie un pic emendată. Sau măcar supusă unui examen riguros. Sigur, argumente în favoarea ei putem găsi în continuare (nostalgia pentru Vaideiul natal amintind de „înstrăinați” ca St. O. Iosif sau Goga), dar ele nu mai precumpănesc. În ansamblul cărții, această filieră a tradiției devine secundară. Si oricât am insista asupra ei, nu vom putea ignora evidența: în Gravuri, nordicul Ion Horea capătă un suflu meridional. Surpriza e imensă. Fără a-și abandona reflexele (nici măcar pe acelea
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
vulgar. Afirm, doar, că voluntara omisiune a acestor două sau trei desfătări - divertismentele oculare produse de metaforă, cele auditive produse de ritm, ca și surpriza interjecției sau a hiperbatonului - ne dovedește, de obicei, că pasiunea temei tratate e cea care precumpănește la scriitorul respectiv. Asprimea unei fraze îi e la fel de indiferentă literaturii adevărate, ca și onctuozitatea ei..." Ceva rămâne sigur, notează Borges la capătul Superstițioasei etici a cititorului. "Greșeala predilectă a literaturii de azi este emfaza... unic, niciodată, întotdeauna, totul, desăvârșit
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
mișcării legionare, recent dispărutul Pan M. Vizirescu și Ion Coja, pedeseriști trup și suflet ca Alexandru Mironov și Șerban Cionoff sau național-comuniști ca Vadim Tudor. Cu toții detestă Convenția, elitele intelectuale "vîndute", democrația, și au același arhicunoscut tip de discurs patriotard. Precumpănește limba de lemn, fiindcă majoritatea nici nu știu alta. Cei care sînt cît de cît profesioniști ai scrisului, încearcă să fie caustici, dar stilul lor e tot o înșiruire jalnică de formule și idei tocite. Iată-l pe scriitorul SF
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
peste puține rânduri. Ion Ianoși, de fapt, cum ne și spune în „Cuvântul înainte”, este „recidivist” în materie. A mai scris Secolul nostru cel de toate zilele (carte apărută în 1980) ca și altele în care elementul evocator și memorialistic precumpănește: Opțiuni (1989), Idei inoportune (1995). Cartea de acum, suntem preveniți, nu le înglobează pe celelalte, nu e un „montaj” de fragmente din ele, ci „o coerentă rememorare finală”. Cu alte cuvinte, ce a trăit autorul, chiar dacă a mai fost evocat
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
Neagoe, cu meditația Ecleziastului, ce se poate concentra în îndemnul: "Adu-ți aminte adeseori de moartea ta și nu vei greși mult lui Dumnezeu". Prin urmare, așa cum observă Noica însuși, nu vedem altceva decît "o conștiință orientată spre absolut, unde precumpănește eternul". Al doilea moment al "coborîrii" noastre în zona istorică l-ar constitui opera lui Dimitrie Cantemir, care înfățișează și ea conflictul dintre "planul istoric" și "planul eternității", conflict soluționat de data aceasta în defavoarea ultimului. Asistăm acum, consideră Noica, "la
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]