130 matches
-
tendința bio-eco este foarte prezentă în mărfurile expuse. La fel ca și în alți ani, am reîntâlnit-o în zonă pe femeia care vindea păsări vii. Un singur cocoș, păstrat într-o pungă mare de rafie, așa cum vindeau pe vremuri precupețele de la Piața Obor. Când am întrebat-o ce vinde acolo, mi-a spus cu aerul cel mai firesc din lume, „un cocoș de țară, din ăsta bio, cum îi zice acuma...”. Icoane și castraveți „bio” - noua economie a mănăstirilor Orele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acum, când problemele acesteia nu mai sunt luate de nimeni în serios. Și, atunci, cum să comitem eroarea de a lăsa să piară televiziunea știind că (în ciuda crizei culturii, de care, mai nou, începe să fie obsedată până și ultima precupeață) ea tinde să devină o veritabilă casă de filme pentru marii creatori ai momentului?! Desigur, costurile acestor lungmetraje (în mai multe variante cu totul și cu totul originale) sunt enorme, nu numai pentru noi, cei care le-am plătit cu
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
mijloacele lăsate de vechea conducere și toate darurile postrevoluționare în bani și în natură) consideră că nu are nici o responsabilitate pentru ce se întâmplă; că trebuie să lăsăm cultura națională să devină cultură de piață și, eventual, să o facă precupețele. Noi ne încăpățânăm să nu abandonăm această corabie care se scufundă. Fiindcă Viața Românească a însemnat ceva nu numai în istoria culturii, ci și în istoria acestei țări și considerăm că ar fi o rușine națională ca ea să dispară
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
vreau cei doi cenți înapoi! a spus o altă fată cu furie. - Și eu! Vrăjitorul și-a pus pe umeri încărcătura - orgă, șoareci, papagali, răvașe și restul, și a dispărut. - Asta e! Ducă-se învârtindu-se, a strigat după el precupeața. Acum o să facem niște afaceri în cinstea sărbătorii. - Morcovi, morcovi. Pește, pește viu ("Pillelu" 58-59). Și astfel se încheie povestirea vieții de stradă a orașului din noua lume a imigrantului. Punctele forte ale lui Cahan ca practicant de jurnalism literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Căci, la urma urmelor, ce să faci cu doar câțiva stropi de parfum rar și "exquisit", cum să acoperi agresiunea irepresibilă, clocotitoare și sufocantă a Magnei Cloaca? Cine să țină piept acestui tsunami de mitocănie, țopism și hoție pe care precupețele și mârlanii de la televizor și guvern îl revarsă gros, sufocant și ucigător asupra noastră, zi de zi. Cum să faci față blestemului de a fi condus de o formă de mutant a lui homo sapiens, aclimatizată pe Dâmbovița, și pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Domnul Tănase respingea, de plano, ideea responsabilității formative a mass-media spunând că toată această mare de abrutizați care-și trăiesc viața prin delegație, uitându-se zilnic la telenovele și meci, cei care vor smintite hormonale pe post de moderatoare și precupețe politice (feminine și masculine) care răcnesc în același timp, aproape scuipându-se literalmente, la un punct de păruială, drept "spectacol civic" (trebuie, nu-i așa?), lăsați în pace să-și consume liniștiți, de bună-voie, drogul ieftin pe care televiziunile comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să inventeze, să exagereze cât mai multe chestii de scandal, fie el (scandalul!) politic, monden sau juridic. Spațiul public este deja suprasaturat de țoape care-și iau una alteia vorba din gură, cu spume la gură și cu răcnete de precupeață, de talk show-uri inepte, unde agenda grosolană a patronilor este pusă în aplicare rudimentar și scrâșnit de o liotă de slugi cu microfon care dezonorează meseria de ziarist. Asta e!, bineînțeles, și ceea ce poate face un om decent este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
e decât pentru proști" a jefuitorului sudic, în care referința denigratoare la adresa moldovenilor să nu fie prezentă. Fie că e vorba de oameni cât de cât decenți, de gazetuțe de perete cu aer umoristic sau de acea infernală corcitură de precupeață și "jmecher" care face media statistică a concetățenilor "dă capitală", veșnic scârbiți de nimicnicia "provinciei", loc al decăderii pe care se cuvine, natural, să-l mulgi dezinvolt de șpăgi doar grație elecțiunii tale superioare de metec bucureștean, referința la moldoveni
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sale O femeie, apărut la Editura Humanitas în 2002, propune o serie de prezențe feminine. Printre acestea regăsim și femeia finlandeză "o pictură în ulei, grea, masivă, într-o ramă din secolul al XIX-lea, decorată frumos, trufașă. Înfățișa niște precupețe de pește din Norvegia, pe malul mării, într-o piață, sufla vântul și se revărsa o lumină stranie, ceva care nu-i nici întunecat, nici luminos, nici crepuscular. Întunecat și luminos și crepuscular și sclipitor, întuneric sclipitor, crepuscul luminos, amurg
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
mi-a zis din nou că e a lui... Ca să ajung în piață, eu fugisem de la o ședință cu CEO-ul pe Europa și Asia... Mă uitam la bătrân, mă uitam la ceapă și simțeam cum mi se ridică tensiunea. Precupeața nu zicea nimic, dar îi citeam în priviri că ține cu el. M-am ambiționat și i-am oferit dublul prețului. Contraoferta dură l-a clătinat rău pe tataie, așa că a încercat să ne blocheze negocierea: „Domnișorico, las-o pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
bestialității, aș spune că nu merită mai mult decât să fie forțați să reproducă personal în public scenele de desfrâu, pe care le descriu sau le pictează. Aș pune în piața publică pe Tudor Arghezi să reproducă cu țiganca lui. precupeață de mărgăritărel, scena pe care o cântă în Florile de mucigai. în afară însă de acțiunea profilactică, prin care o societate normală e datoare să se apere împotriva imundei invazii pornografice, problema moralității în artă se reduce la izvorul ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rusă”). „E un scriitor bun Pelevin?”, am întrebat vânzătoarea. „Da, foarte bun, e cel mai popular în acest moment.” „Vă place și dumneavoastră?”. Femeia a strâns din umeri. „Cum să vă spun, nu e genul meu (Ăto ne moe citivo).“ Precupeața e prinsă între scrupul și nevoia de a nu scădea virtuțile cărții în fața potențialului cumpărător. „Dar e bun oricum. E foarte apreciat!” M-am gândit atunci la acest fenomen ciudat. Pelevin e un scriitor tânăr foarte popular. În același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu Magrebini slabi la carte, însă tari în vârtute. Damezele autohtone mai pariază pe capacitățile argumentative ale sculelor noastre. Noi ne uităm la politicieni ca la niște mari comici ai ecranului, Blandiana când își face singură cumpărăturile e luată de precupețe drept cântăreață de muzică populară, iar Ducesa de Guermantes, când avea oameni ai politicului la masă, nu le îngăduia să atace alt subiect decât literatura, cu scriitorii necomentând decât trebile cetății. Așa debanaliza dânsa cele două topici cuversaționale, smulgându-le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu câțiva gologani la turcul din piața Sărindarului, care Îți oferea, cu glas baritonal, salipul său, savantă licoare exo tică, suc distilat din coji și boabe mult aromatice, servit fierbinte În ceșcuțe de cafea și cu bonomie orientală; sau la precupețele zvelte și legănate pe șolduri sub cobilița cu chiupuri mari de pământ și cu străchioara cu cărbuni aprinși la fund, oferind gospodinelor leneșe la gătit ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet și tuslamaua prea suculentă, din călcâi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
religie, dacă nu aș fi „simpatizat” cu ardoare creștinismul. Despre ce este vorba? În una din interminabilele sale cuvântări, „conducătorul”, mare amator de versuri, cum îl știm, după ce a confundat pentru a mia oară bigotismul cu mistica (de parcă o obtuză precupeață bisericoasă ar putea avea ceva în comun cu Sf. Francesco d’Assisi!), amestecându-le apoi pe amândouă cu multe alte noțiuni, complet străine, precum șovinism, naționalism, rasism, a îndrăznit să declame Eminescu. O mai făcuse și altădată. Acum a ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tuturor teraselor bucureștene "destul de dubioase". Sorbeam dintr-o cola rece, privind cu plăcere la panorama zgomotoasă și multicoloră a pieței, forfotind de cea mai diversă lume, de la "șuți" care au un tip anume, numai să fii deprins cu tipologia, la precupețe grase și pensionari gravi, grijulii cu banii lor puțini; erau acolo și o mulțime de "interlopi", grăsulii, unsuroși, valutiști impertinenți..., în sfârșit, toată fauna. Celelalte mese de pe terasa care se numea "Rapidulețul" erau libere, cu excepția uneia, mai îndepărtate, unde un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
occidentale și pizzerii de lux și ies într-un maidan înconjurat de un munte de gunoaie printre care se simte un miros de mititei. Îi înveți să se strecoare dibaci printre tarabe cu detergenți, aparate de țânțari, răzătoare de legume, precupețe care vând dovlecei pe ziar așezat pe asfalt. Le explici că, deși liftul are doar o jumătate de ușă și butoanele sunt arse de mult, circulă totuși. Le spui că, vigilenți fiind, noi facem revizii vara la apă caldă și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Nicolae Manolescu? Mă întreabă în cor profesoarele de liceu din București. Și nu numai profesoarele din București, dar și din toată România (de la Nistru pân’la Tisa...). Și nu numai profesoarele, dar și profesorii, studenții, militarii, minerii, bodyguarzii de la Cotroceni, precupețele din Piața 1 Mai, băutorii de bere de la muzeu, cei care beau vin și votcă la Casa Verdi, adică toți cititorii României literare, ba chiar și ai altor reviste mai mult sau mai puțin literare. Toți sunt indignați de tratamentul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nu e galactic decît dacă vrem noi să-l credităm astfel. Altminteri, e o activitate care, de obicei, îi răsplătește pe cei corecți și-i amendează pe șmecheri sau pe cei care vor să bage imediat banii în buzunar, ca precupețele care au vîndut repede trei grămăjoare de pătrunjel și îndeasă banii în șorț, grăbite să nu piardă rata. octombrie 2006 Miorița și-a dat autogol Am căzut pradă fatalității, deși nu era cazul. O întîmplare nefericită ne-a făcut să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
declarativ, generic, obiectiv, practic, riguros, serios, tehnic, teoretic sunt categorizate și de la modul, și de din punct de vedere și/sau vorbind. În fine, din asta "Bătrâneii comuniști de la blocuri nostalgici după sectoristul care le rezolva problemele cu "liniștea publică", precupețele certărețe din piață... ș.a.m.d. Aștia suntem... cu ăștia defilăm." s-ar putea deduce la modul glumeț că tu ești un bătrânel comunist nostalgic; iar la modul serios că faci extrapolări fără fundament. (discuție pe forumul hotnews.ro, 13
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
demult, bună treabă am fi făcut împreună. Cu cât incultura lui Drasch apărea mai evidentă, cu atât și popularitatea lui creștea mai mult. Însă această popularitate se exercita numai printre clasele cele mai de jos, printre servitoare, mahalagioaice, precupeți și precupețe etc. Manierele ca și înfățișarea doctorului impresionau adânc aceste naturi primitive care nu vedeau decât aparențele. Drasch era înalt, avea o figură energică, purta întotdeauna pălărie cu marginile foarte largi, avea un picior colosal de mare ce era proverbial. Călca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Franța; 1848, Întreaga Europă 2). Dacă Încă nu putem vorbi În 1789 despre o agendă politică a femeilor, conștiința politică oscilând Între expresia voinței participării politice 1 a femeilor din stările superioare și deja cunoscutul „Când va fi pâine?” al precupețelor franceze din stradă, vedem, totuși prefigurate rădăcinile acesteia, care s-au dezvoltat pe cele două coordonate: cetățenia activă și participativă și politicile sociale, ambele având ca principiu comun egalitatea, valoare civilă și socială existentă pe agenda politică a revoluționarilor 2
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
am întrebat noi năuci îmi iubesc foarte mult țara scriu în timp ce ascult la el arunc boabele crăpate și nu le păstrez decât pe cele sănătoase soția mea e paralizată un film redegist în comună trăiesc mai mulți maghiari decât români precupețele nu au voie să vândă la colț de stradă formidabilă această intuiție a lui g maccabi haifa zero p atmosfera urmează să fie animată de digei dansatori și vigei din mai multe județe puneți compoziție în formă până la jumătate montați
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
fiind una din cele mai mai puternice opere care s-a scris înainte de "Ion" al lui Liviu Rebreanu. Romanul prezintă lumea foarte cunoscută lui Slavici a țăranilor și târgoveților din jurul Aradului, cu un subiect și o intrigă sumară. Mara, o precupeață abilă, chibzuită și egoistă, cu un spirit pragmatic și o dârzenie aproape bărbătească, se luptă să asigure un viitor îndestulat copiilor săi, Persida și Trică. Conflictele care se declanșează și consecințele lor, prezentate pe un larg fundal social și caracterizarea
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
reală. Neîndemânarea să în societatea Dresdei provine din capacitatea să de a percepe lumea populată de ființe magice, cum ar fi arhivarul Lindhorst și fiica sa, șerpoaica verde Serpentina. Anselmus intuiește existența acestei lumi fantastice în urmă altercației cu o precupeața, în ziua Înălțării Domnului. Rămas fără banii de buzunar, el se duce pe malul Elbei, de unde aude un clinchet de cristal. Apropiindu-se de șocul din care se auzea sunetul, a zărit trei șerpoaice de aur verde și s-a
Urciorul de aur () [Corola-website/Science/313863_a_315192]