5,789 matches
-
cărți provocatoare la Editura Albatros nu reprezintă un accident. Directoarea editurii, Geta Dimisianu, se străduiește de mai multă vreme, prin inițiativele ei editoriale, să demonstreze că avem mari bărbați în cultura română, pe care ar trebui să-i recunoaștem ca precursori și să-i luăm ca termen de comparație dacă vrem să ieșim din mediocritatea în care ne zbatem. Ca mama lui Ștefan cel Mare, cea din viziunea lui Bolintineanu, Geta Dimisianu îi spune fiecărui scriitor de azi: du-te la
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimile consecințe, marele lui gest fecundator. Întocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. Si atunci cînd arta românească are privilegiul unui fenomen de o asemenea complexitate, cînd Bucureștiul are spații potrivite pentru mari expoziții monografice, cînd un organizator de
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
sale se integrează, de fapt, în substanța temei sale anunțată în titlu. Aceste capitole au rostul de a familiariza cititorul din străinătate cu istoria fenomenului românesc, din nervurile căreia avea să se nască, mai tîrziu, în 1927, mișcarea legionară. Căutînd precursorii acestei funeste mișcări politice, autorul relevă că Legiunea se revendica de la ideologia naționalistă a lui Eminescu, A.C. Cuza, A.C. Popovici, doctrina poporanistă a lui C. Stere neintrînd în constituentul acestui izvor primar. Dar, important de semnalat ca deosebire esențială, nici
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
Cum se comportă ființa, nu ce este ființa". Pentru profesor, infinitul, stăruie el, nu este o cantitate ci o posibilitate nu din domeniul realității; finitului, prezent în existența umană cotidiană i s-ar putea opune, de pildă, nefinitul, care este precursor infinitului. Ca și observația că totul, în cercetarea metafizică, este antropologic, întrucît totul pornește de la necesitatea echilibrului omului în univers. Apoi s-a distanțat de filosofia solipsistă: "Adică, eu sunt Dumnezeu în existență, dacă în adevăr numai eu exist. Dar
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
despre Grigore Alexandrescu și Mihai Eminescu). În intenția lui Nichifor Crainic, aceste pagini reprezentau substanța unui curs de istoria poeziei religioase românești, pe care urma să-l predea la Facultatea de Teologie din București. Autorul are, fără îndoială, meritul unui precursor, intuind o coordonată fundamentală a literaturii române, religiozitatea, teoretizată mai târziu de către Constantin Ciopraga (în Personalitatea literaturii române, ediția a doua), Ilie Constantin ș.a. Aceste pagini au fost scrise în condiții neprielnice, aproape dramatice, când Nichifor Crainic era, așa cum însuși
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
român al unui timp dat. Și iarăși mă îndoiesc de saltul peste fire al poetului, la vremea sa, față de autorii vremii. Nu înțeleg de ce autori cu care Eminescu a fost contemporan și care ar merita o lectură mai atentă sau precursori ca Heliade și chiar Asachi trebuie scoși din discuție de dragul unei teorii a geniului absorbitor, care face nedreptăți literaturii române. Între geniul literar al lui Eminescu nu cred că există o relație de respingere față de contemporanii și de precursorii săi
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
sau precursori ca Heliade și chiar Asachi trebuie scoși din discuție de dragul unei teorii a geniului absorbitor, care face nedreptăți literaturii române. Între geniul literar al lui Eminescu nu cred că există o relație de respingere față de contemporanii și de precursorii săi, decît dacă privim Epigonii, drept o graniță reală în literatura română. Ceea ce n-ar fi cazul. Am mai scris asta și regret că revin - în perioada totalitarismului autohton, Eminescu a ajuns să fie considerat un fel de secretar general
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
mult: "Don Quijote este nebun pentru că prototipul sau, Orlando (Roland) din poemul lui Ariosto, Orlando furioso, a fost cuprins de o nebunie erotică. La fel i s-a întîmplat, după cum îi explică Don Quijote lui Sancho, lui Amadis de Gaula, un alt precursor eroic". Învîrtesc de multă vreme prin cap tot soiul de considerații cu privire la caracterul ludic al aventurii lui Quijote, așa că Harold Bloom nu face decît să mă întoarcă la o obsesie. Cît despre caracterul literar al nebuniei eroului, acesta nu comportă
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
la "prozatorii ardeleni și bănățeni până la Unire". Povestirile, chiar dacă nu au puterea unui realism slavician, înfățișează tipuri de țărani, pe care le vom întâlni, mai târziu în proza lui Agârbiceanu și Pavel Dan. Așa este Niculita Breazu, "săracul avut" un precursor al lui Melentea din povestirile lui Agârbiceanu sau al lui Sută din proza lui Pavel Dan. O seară în Brustureni este o povestire duioasa în care se înfățișează cu compasiune soarta unui năpăstuit al satului. Cu două povestiri nu cred
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
dinamică a românului hispano-american (ai cărui autori fuseseră lansați în majoritate de către industria editorială spaniolă) umbrea de-a binelea producția literară a ămetropoleiă. Mendoza - ca și Cămilo José Cela, care în ordinea de idei respectivă poate fi considerat drept un precursor al înnoirilor înregistrate de românul spaniol - reactivează și consideră cu un ochi actual o formulă narativa ăclasică și specifică Spaniei, care și-a dovedit în repetate rânduri eficacitatea timp de peste trei secole, si anume picaresca. Orașul minunilor se încadrează deci
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
context: " Dacă am zis că istoria literaturii române este în fond istoria culturii și a desteptărei noastre, de aici nu urmează că ne putem dispensa de a aplica asupra producțiilor noastre literare măsură severă a criticei". Atît de necruțător cu precursorul sau, mai cu seamă din pricina capitolului despre Eminescu din Istorie, G. Călinescu n-a băgat de seamă că Aron Densusianu a legat, cu cincizeci de ani înaintea Principiilor de estetică, istoria de critică literară! E drept că toate generațiile maioresciene
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
Mihăieș. Ceea ce d-na Neculau n-a băgat de seamă este că d-na Rădulescu avea exact părerea d-sale, exprimîndu-se însă ironic. Nesimțind antifraza, corespondență noastră vede în autoarea scrisorii un dușman. Deși îi era un aliat și un precursor. În fine, dl I. Pomojnicu o admonestează și el drastic pe d-na Speranța Rădulescu, citind-o însă corect, și luînd deschis partea d-lui Mihăieș. Și care credeți că e obiectul nemulțumirii d-lui pomojnicu? Autoarea scrisorii nu de
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
-o contagioasă și imposibil de vindecat. Cei ce se încumetau totuși să îi caute leacul erau, se-ntelege, fie clasicul spițer al vremii, convins că poate lecui orice luîndu-i bolnavului sînge sau aplicîndu-i cîteva comprese, fie, fără să o știe, precursorii psihanaliștilor de mai tîrziu. Drept tratament, aceștia din urmă recomandau înainte de toate identificarea dintre pacient și medic: ca să înțelegi suferință nostalgicului era neapărat nevoie să o asumi, si astfel preluînd-o îl ușurai pe bolnav de o parte a poverii lui
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Lucian Blaga (Dostoievski e un "profet al unui nou creștinism și al revoluției rusești, care, orice culoare ar avea, nu se poate despărți de religie"12) și Nichifor Crainic ("romancierul fără egal" este "un părinte bisericesc modern"13) îi sînt precursori. Totuși, filosoful marxist are o privire mai penetranta decît aceea a lui G. Călinescu: "În Jurnalul unui scriitor Dostoievski invocă de cîteva ori spet Don Quijote, cea mai tristă și mai sublima (sic) dintre cărți, pe care omul nu va uita
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Dostoievski (cf. Mihail Sebastian, Nota la Posedații, în "Revista Fundațiilor Regale" din 1 sept. 1937, pp. 679-683). Ar fi de inserat aici și opinia lui Nathalie Sarraute dintr-un eseu inclus în L^ère du supçon privind pe Dostoievski drept precursor al lui Kafka. 6) Cf. Dinu Pillat, Dostoievski în conștiința literară românească, Ed. Cartea Românească, București, 1976, pp. 88-89. 7) Cf. Mircea Constantinescu, Studenții și literatura contemporană, în "Amfiteatru", ianuarie 1972. 8) Cum e bine să iertam, dar să nu
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
și sănătoasa tradiție), ar însemna să abolim pur și simplu genul, care (se vede cu ochiul liber) nu întrunește suficiente „voturi”, fiind rând pe rând abandonat de un secol `ncoace. Nici vorbă să-i învinuiesc pe Paul Cernat și pe precursorii lui de dată recentă pentru opțiunea lor. O consider tot atât de validă pe cât e cealaltă, a anduranței. Mi se pare însă că a decreta „dispariția cronicii literare” în felul acesta (adică statistic) aduce a inducție incompletă (despre care preopinentul meu știe
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
două etape cade în anul 1948, pentru că aniversarea revoluției de la 1848 este ocazia pe care conducătorii ideologici prin diriguitorii culturii o folosesc pentru a introduce și oficializa procedeul de însușire a unor evenimente sau nume din trecut, care sunt declarate ”precursori” al regimului comunist. Anul 1848 și nume precum cele ale lui Bălcescu, Bolliac, Alecu Russo ș.a. sunt sărbătorite cu mare fast într-o acțiune concertată de remodelare a trecutului istoric. Este o modalitate de a găsi precedente, justificări, rădăcini ale
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
că unele voci critice încercaseră, încă de la apariția volumului de versuri nicolina blues (2007), să-l scoată pe scriitorul ieșean de sub umbrela epigonismului optzecist. De pildă, Andrei Terian, care atrăgea atenția că „pactul pe care O. Nimigean îl stabilește cu precursorii săi este fundamental diferit de acela din optzecismul «canonic»“, întrucât „livrescul nu e doar un arc pentru propulsarea propriei viziuni literare, ci și o componentă necesară a propriei vieți, o clipă de grație în care intertextualitatea se transformă în intersubiectivitate
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
că o parte dintre suprarealiști, oricum adversari ai tradiționaliștilor interbelici dintre care mulți aveau zgomotoase opțiuni politice de dreapta, au militat sau măcar au publicat în reviste de stânga și au putut fi revendicați de regimul instalat după război ca precursori ai „noii” literaturi. Cea mai suprarealistă performanță de acest fel a fost alegerea/numirea unui fost suprarealist, Virgil Teodorescu, în funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor în 1974, într-o epocă de accentuare a controlului de partid în cultură. Au
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
la sfîrșitul veacului trecut, e, oricum, sigur că de îndată ce a ocupat poziții fruntașe în hartă vieții politice, filonul liric s-a epuizat sau s-a atrofiat. A făcut însă multă publicistica iar în aceste pagini vibranțe (Mai ales in volumul Precursorii din 1930, din care nu se antologhează nimic în volumul pe care il comentez.) îl descoperim lesne pe poet. S-a afirmat, ca poet, în atmosferă sămănătoristă-poporanistă și, în ciuda aprecierii editorului ediției din publicistica autorului Clăcașilor, pe care o comentez
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
îi fusese iremediabil mediocra. Ediția d-lui Constantin Schifirnet e o antologie cuprinzătoare din materia a șase volume de publicistica. Desigur, orice antologie e subiectivă și aș fi preferat includerea în sumar și a altor articole, inclusiv din amintitul volum Precursorii, total exclus din antologie. Din păcate, dl Const. Schifirnet nu-și cunoaște îndatoririle de editor. Nu a menționat, la sfîrșitul articolelor, cum se cuvenea obligatoriu, locul și data primei apariții a articolelor antologate și, firește, nu a colaționat textul din
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
unii - destui - critici și scriitori a admite asemenea adevăruri simple, care țin de abecedarul esteticii, hulite din pricini prea lesne de înțeles, înainte de-a fi aplicate. Evenimentele istoriei se întîlnesc în serii relativ omogene. Tinerii cerchiști de ieri erau precursorii esteticii, după cum conștiințele critice actuale ce se ridică împotriva concepțiilor postideologice sînt urmașii lor, pe aceeași linie maiorescian-lovinesciană ce-și probează, iată, la sfîrșit de mileniu, perenitatea. I. Negoițescu, Despre E. Lovinescu, ediție îngrijită și note de Dan Damaschin, Ed.
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
a dus probabil la o neglijare a creației literare, risipită și puțin semnificativă pînă la paginile memorialistice, așternute la bătrînețe, care par a răscumpăra atenția redusă arătată pînă atunci operei proprii, concurată de slujirea creației altora. Înaintea "trăirismului", al cărui precursor, fie și modest, a fost, C. Beldie dă frîu liber fluxului vitalist al ființei sale predipuse la o erotică exaltată, la un sibaritism al simțirii ce se reflectă în oglinda unui intelect analitic. C. Beldie e un hedonist. Confesiunea sa
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
rurală, transilvani și ei, Ion Alexandru și Gheorghe Pituț. E ca o dezumflare a unui balon uriaș. Irealității retorizate îi ia locul o apropiere umilă, dar mai profund emoțională de realii, "filosofia" trece în fulgurațiile metaforei ne(pre)meditate. Dacă precursorii menționați încercau a reconstitui schelăriile haosului și a puncta o cosmogonie indigenă, Ioan Modovan săvîrșește operația contrară, a de-construcției. El demontează analitic universul dat. Pune sub lupă detaliile. Elanul dionisiac e înlocuit de lehamite (o stare "minoră"), incandescența e
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
mult decît poetul, publicului larg? E efectiv o aberație. În fapt, se știe, gazetarul Eminescu este o descoperire de la începutul veacului nostru, de către sămănătorism (ediția din publicistica poetului a lui Ion Scurtu e din 1904) care avea nevoie de un precursor întru naționalism. Pînă atunci puțini știau de publicistica poetului. De fapt, Eminescu a devenit cunoscut publicului larg după publicarea plachetei de poezii, pe care ne-am obișnuit s-o numim ediția princeps. Nu-i scria Maiorescu poetului, după apariția plachetei
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]