130 matches
-
patriotice. Volumul Povești culese și corese (1860), semnat Emeric Basiliu Stănescu Arădanul, reprezintă cea dintâi colecție de proză populară tipărită în limba română, conținând două basme, tot atâtea snoave, o legendă și două povestiri. Din motoul cărții, ca și din „precuvântare”, se poate sesiza rațiunea unui asemenea demers: cunoașterea spiritului popular, publicarea acestor pagini reprezentând un act ce se integra crezului național al lui S.-A. Din păcate, culegătorul a modificat textele, alterându-le autenticitatea. SCRIERI: Buchet de simțăminte naționale pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
de naționalitate și unificare politică este unul dintre semnele distinctive ale istoriografiei romantice, prin care se disociază de paradigma iluministă a Școlii Ardelene în care revendicarea unificării politice a tuturor românilor nu figura printre obiectivele urmărite prin instrumentalizarea cunoașterii istorice. Precuvântarea la Idee repede constituie un adevărat manifest al naționalismului istoriografic de factură romantică, în care F. Aaron rezumă, în câteva pagini scrise cu patimă, suișurile și coborâșurile duhului național în istorie. Odată cu Aaron, care poate fi considerat drept inauguratorul romanticismului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual... se remarcă printr-o sobrietate profesorală văduvită de patosul naționalist exprimat anterior. Iar în cazul lui Albineț, cu toate că Precuvântarea pe care o atașează ca prolog la manualul său de istorie a principatului Moldovei este redactată pe liniile stabilite de Kogălniceanu în Cuvântul... său din 1843, preia selectiv pasaje din acesta, încorporând doar formule precaute și lăsând pe dinafară enunțurile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ieșean până la Ștefan ce Mare: "Planul său cel favorit de a uni sub domnia lui toată România, îl făcu de a căuta pretecsturi, sub care se poată începe resboiu cu Radul domnul Valahiei" (Albineț, 1845, pp. 92-93). Apoi, în finalul Precuvântării sale la Manual..., Albineț laudă ideile veacului al XIX-lea (patriotismul și iluminismul asociate cu Petru Maior și Școala Ardeleană), comparându-le cu "focul lui Promiteu adus din ceriu", al căror efect a constat în "a aprinde în inimele tinerimei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ardeleană), comparându-le cu "focul lui Promiteu adus din ceriu", al căror efect a constat în "a aprinde în inimele tinerimei Românilor sentimentul civilizației" (Albineț, 1845, p. XXX). În spiritul formulei de încheiere a rugăciunilor creștine - amin! -, Albineț își încheie Precuvântarea cu această năzuință: "Fie ca lucrul început întru renașterea morală și politică a Românilor se ajungă la ținta dorinților poftite de toți bine cugetătorii și adevărații patrioți" (Albineț, 1845, p. XXXII). Criptic și evaziv, nu putem decât intui că ținta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
daco-romane. Teza sintetică nu este, totuși, o ruptură față de paradigma puristă a Școlii Ardelene, ci mai curând o revizuire a acesteia. Elementul dominant, de fapt singurul care contează și care este arborat ca simbol identitar, este cel roman. Încă din Precuvântarea volumului, care conține miezul programatic al manualului, Xenopol afirmă că întreaga identitate națională a românilor "se bazează pe ideea că suntem un popor de viță romană. Această idee, [...] este temelia întregeĭ noastre viețĭ, rațiunea pentru care nu primim contopirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tipografia lui I. Eliad [Text cu caractere chirilice]. Aaron, F. (1843). Patria, patriotul și patriotismul, București: Tipografia curții a lui Fr. Valbaum [Cu alfabet de tranziție]. Bălcescu, N. (1894). Istoria românilor sub Mihaiu Vodă Viteazul (3 volume), însoțită de o precuvântare și note de Al. I. Odobescu, Bucuresci: Editura Librăriei Socecŭ & Comp. Edițiune școlară aprobată de Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor. Baltiiski, N. (1945). Despre patriotism. Scânteia, Anul 2, Nr. 253, 254 și 255 din 18, 20 și 21 iunie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
palinodie, cu siguranță Geoffrey Chaucer nu a fost străin de manuscrisele religioase care circulau în Evul Mediu târziu sub titlul de Legenda Aurea (Viețile sfinților), eroinele lui fiind însă niște „sfinte ale lui Cupidon” 684 , așa cum avea să mărturisească în Precuvântarea la Povestirea notarului. „Femeile cinstite ale căror tragice vieți le povestește, eroine ale antichității clasice, făpturi care au suferit sau și-au pierdut viața din credință față de iubiții lor, sunt înfățișate ca sfinte sau martire. Este un nou exemplu al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
într-un proverb.” William Hazlitt, On Chaucer and Spenser, în Lectures on the English Poets and the English Comic Writers, edited by William Carew Hazlitt, George Bell and Sons, 1894, p. 49. 783 Autor pe care Chaucer îl laudă în precuvântarea povestirii prin intermediul naratorului său, diacul din Oxford, și de la care mărturisește că a preluat istorioara. 784 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 343. 214 Nezăbovind din zori și până-n sară.”785 Valter se dovedește mai înțelept decât toți, deoarece respectă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
oi spune răzvedit/ Că tot nevasta dăinuie din toate/ Mai multă vreme... Chiar prea multă, poate.../ Căci taina nunții este lucru sfânt.”881 Laudele închinate femeii, în acest început al povestirii, trebuie privite cu suspiciune, deoarece părerea naratorului pelerin din precuvântarea sa era de-a dreptul misogină, toate imnele glorificatoare nu reprezintă decât impresiile greșite ale bătrânului dornic de 878 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 376. 879 Ibidem, p. 377. 880 Ibidem, p. 378. 881 Ibidem. 237 însoțire: „Vedeți de-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
15 mai 1921; cântăreț I - Gh. Grigoraș, născut la 1903, școală de cântăreți, numit la 1 august 1926; cântăreț II - A. Budașu, născut 1912, școală de cântăreți, numit la 1 noiembrie 1936. După Anuar 1909 , București, Tipografia cărților bisericești - cu precuvântare de O. Carboviceanu, apărut sub 451 administrația Casei Bisericii, anterior paroh l a Priponești a fost pr.Iacomi Nicolae, născut la 4 iulie 1856. Avea ca studii seminarul inferior. Numit la Priponești la 1 ia nuarie 1906; adus de la Popeni
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1901; Mitică, București, 1902; 1907 - Din primăvară până-n toamnă, București, 1907; Opere complete, I-III, București, 1908; Schițe nouă, București, 1910; Reminiscențe, București, 1915; Abu-Hasan, București, 1915; Culegeri postume, Iași, 1920; Versuri, îngr. Barbu Lăzăreanu, București, 1922; Teatru, I-II, precuvântare Al. Davila, București, 1922; Momente, I-II, pref. E. Lovinescu, București, 1928; Nuvele, povestiri și povești, pref. E. Lovinescu, București, 1929; Opere, I-VII, îngr. Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu, București, 1930-1942; Teatru, pref. D. Murărașu, Craiova, 1931; Pagini de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
a făcut prea mare caz nu e decât o producție de tălmăciri de Psaltiri, Tetraevanghele, Praxii, Biblii, Slujebnice, Molitvenice, Minee, Paterice etc. O Viață a sfântului Léger sau un Heliant n-avem în această epocă. Traducerile sunt însoțite uneori de precuvântări, care au interesul lor filologic și psihologic. Procurîndu-și teasc de la Petru Movilă, mitropolitul de obârșie română din Kiev, Matei Basarab începu seria tipăriturilor printr-un Molitvenic slavon în 1635 și prin Pravila românească ("direptătoriu de leage") tălmăcită după un nomocanon
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ROMANIA DEMETRIO MARIN PUBLIUS OVIDIUS NASO MISTERUL RELEGĂRII LA TOMIS TEZE ȘI IPOTEZE Traducere din italiană de Corina-Gabriela BĂDELIȚĂ Prefață de Traian DIACONESCU INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Cuprins OVIDIU LA TOMIS Enigma relegării și metamorfoza poeziei / 7 Notă asupra ediției / 27 • PRECUVÂNTARE / 31 • SOLUȚII PROPUSE PÂNĂ ÎN PREZENT / 33 1. De natură morală / 34 2. De natură religioasa / 36 3. De natură politică / 38 • REEXAMINAREA PROBLEMEI RELEGĂRII / 45 1. Confesiunile poetului: carmen et error / 53 2. Delicte cărora li se aplică relegarea / 66
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la Universitatea din Foggia, pentru colaborarea sa cordială cu noi și, de asemenea, către doctoranda noastră Corina Bădeliță, eminentă italienistă, pentru traducerea acestei lucrări în limba română. DEMETRIO MARIN Ovidiu a fost exilat pentru că s-a opus regimului lui Augustus? PRECUVÂNTARE În toamna anului în curs 1958 se împlinesc exact 1950 de ani de când în viața, fericită până atunci, a acelui tenerorum lusor amorum s-a produs, după cum se exprimă poetul însuși, o lovitură de fulger pe cer senin: pe când se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și un adevăr: iubirea descoperă și Întemeiază ființa individului. („căci orice idee de om este o idee de dragoste” - zice Denis de Rougemont În Les mythes de l’amour), erosul provoacă și Întemeiază lirica. Conachi se angajează, În finalul citatei precuvîntări, să slujească pînă la moarte pe aceea „cătră care mă cinstesc a fi În viața me plecată slugă”, făcînd din robie condiția lui de existență. Însă, slujind iubirea, el Înțelege să slujească poezia. O slujește cu suflet („să dau suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
elementară, dar solidă. Pann scrie mult și ușor despre orice. Nu cunoaște obstacole, n-are mari griji din pricina literaturii. Orice poate fi versificat, chiar și o foaie de Înștiințare către abonați. Multe scrieri sînt, În fapt, cronici ritmate, ca aceste precuvîntări În care autorul Îmbrobodește cititorii cu justificările și sfaturile lui. Poezia propriu-zisă are o epică, un scenariu ce poate fi reconstituit. Grija lui Pann este să strecoare bine printre rînduri morala fabulei, cînd n-o exprimă, direct, În finalul poemului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Motivul Dalilei. Iarăși pățitul Anton Pann și adiatele lui. 24. O șezătoare la țară. Povestea vorbei și, din nou. portretul femeii Îndrăcite. Figura conjugalității periclitate. Femeia bună, În fine. 25. O paranteză: paraliteratura lui Anton Pann (dedicațiile Înștiințările de plată, precuvîntările...). Estetica și spiritul comercial. Folosul irmoaselor. Nedesăvîrșirea Începutului. Poezia ca trecere și petrecere... Stilul luminat și scrisul gorgonat. Cuviința și retorica. Un spectacol verbal În jurul unei teme morale. „Pritocirea” În minte și metoda colajului. 26. Retorica amoroasă. Protocolul iubirii. Formele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la adresa justiției corupte. Pentru repertoriul de teatru, traduce comedia Nepotul răposat de August von Kotzebue, reprezentată la Iași, în decembrie 1845. Buna cunoaștere a unor limbi străine stă la baza preocupărilor sale lexicografice. În 1833 tipărea Abețedarul franțezo-românesc, dând în precuvântare și informații autobiografice, mai târziu redactează Vocabulariu de limba germană și română (1852), bine primit, mai ales în Transilvania. S. a făcut parte din grupul de redactare a primului dicționar enciclopedic românesc, Lexicon de conversație, din care a apărut o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
Scrieri lingvistice, p. 163. 83. Arune pumnul, op.cit., vol. IV, 1, p. 37. 84. Const. Diaconovici-Loga, Chiemare la tipărirea cărților românești, p. 8. 85. G.Dem. Teodorescu, Vieața și operile lui Eufrosin poteca (București, 1889), p. 57. 86. Iordache Mălinescu, precuvântare, in: petru Maior, Istoria pentru începutul Românilor în Dachia, (Buda, 1834). 87. I. Heliade-Rădulescu, Curierul românesc, no. 1, 8/20 april 1829. 88. N. Iorga, Istoria presei românești (București, 1922), p. 67. 89. N. Iorga, Contribuții la istoria literaturii române
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
părintele vieții monahale de obște, gândul lui Dionisie Exiguul s-a îndreptat către patriarhul monahilor. La cererea unei comunități de călugări, în frunte cu starețul Gaudențiu, el transpune din grecește lucrarea arhimandritului Marcel, Istoria aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul. În precuvântarea lucrării se arată cinstea de care se bucură Înaintemergătorul, ca cel mai mare dintre prooroci și, totodată, ca o pildă unică de trăire monahală. Plecând de la aceia care „nu se rușinează să înjosească prin vorbe urâte ceea ce ar trebui să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de necontestat în istoria publicisticii medicale românești, cu toată existența sa efemeră. Aici ne interesează, în special, reflectarea unor aspecte legate de Ospiciul Neamț. Redactorii Nosographului, dr. D. Ulle, medic primar, și dr. M. Moscovici, medic secundar, menționează, chiar în precuvântarea inserată în primul număr, că apariția publicației este determinată de cazuistica foarte bogată de la "ospitalul" și ospiciul pe care, ambii, îl serveau în comun. "Fiecare din aceste ospitale având un No. de 80 crivate, și singurul ospital din Neamțu de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
CÂNTAREA ROMÂNIEI, poem în proză atribuit lui Alecu Russo sau lui Nicolae Bălcescu. A apărut pentru prima oară în revista „România viitoare” (1850), la Paris. În „precuvântarea” care îl însoțește, Bălcescu pretinde că ar fi descoperit poemul, scris pe la 1830, la un schit, iar autorul ar fi fost „un călugăr hrănit în singurătate de cetirea Bibliei și a Psalmilor lui David”. Sibilinicele destăinuiri sunt, evident, o mistificare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
românilor din Transilvania și Ungaria (1901) are ca modele realizările similare datorate lui Iordache Golescu, Anton Pann, Gheorghe Alexici, Petre Ispirescu, Iuliu A. Zanne, I.C. Hințescu, Karl Schuller, Otto von Reinsberg-Düringsfeld, Karl Fr. W. Wander și E.B. Mawr, amintiți în Precuvântare. Convorbirile și predicile lui C. îmbină patosul pastoral cu exigențele experienței omiletice a Bisericii și cu tradițiile literare și oratorice impuse în cultura noastră de Varlaam, Antim Ivireanul, Dionisie Romano și alții. Acestea conțin mărturii și date de un excepțional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
de naționalitate și unificare politică este unul dintre semnele distinctive ale istoriografiei romantice, prin care se disociază de paradigma iluministă a Școlii Ardelene în care revendicarea unificării politice a tuturor românilor nu figura printre obiectivele urmărite prin instrumentalizarea cunoașterii istorice. Precuvântarea la Idee repede constituie un adevărat manifest al naționalismului istoriografic de factură romantică, în care F. Aaron rezumă, în câteva pagini scrise cu patimă, suișurile și coborâșurile duhului național în istorie. Odată cu Aaron, care poate fi considerat drept inauguratorul romanticismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]