517 matches
-
ba chiar o anume slujbă de Paște, toate acestea păstrate încă în memoria poporului în niște recitative vechi. Ei, au trecut vremile acelea. Astăzi poate chiar trebile bisericești să intre sub oblăduirea vreunui strănepot a vestitului părinte Porgație, făcător de predicație, despre care vorbesc acele recitative de mai sus și - mai știi - să modificăm chiar ritul după indicațiunile acelor minunate rămășițe de satiră populară. Sub auspiciile ideilor nouă și a oamenilor noi - cam negri - se poate ca Sf. Sinod să hotărască
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Câștigul s-a împărțit între participanți". 9 Am luat în considerare substantivele care sunt inerent "simetrice", adică substantivele care presupun matricial două argumente desemnând membrii obligatorii ai unei relații, care se pot înlocui unul cu celălalt fără a modifica adevărul predicației. Am exclus substantive precum zonă, oraș, stradă, cale ferată, timp etc., care, contextual, pot reprezenta un "interval" (deci un tip de relație) și se pot construi cu dintre sau cu între, ca în exemplele: securitatea zonei dintre Prut și Balcanii
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
aceste formule, în locul variantei mai economice (conjuncția dacă sau relativul când) ar putea fi explicată printr-o strategie pragmatică ce îi permite locutorului să câștige timp pentru a-și organiza enunțul în continuare, momentul în care se introduce în discurs predicația subordonatei fiind amânat; la aceasta se adaugă avantajul că forma și implicit funcția relativului în subordonată sunt "copiate" de la componenta nominală a grupării în mod aproape automat, după tiparul: în [nominal] + în [care]. Așadar, locutorul face un minim efort de
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
visătoriei bovarice, liliale, matern ocrotitoare (Dan C. Mihăilescu, citat în EZ, 08.III.2008), unde autorul optează pentru invitarea destinatarului la o alegere ad libitum între membrii unei clase de entități ("scriitoare române contemporane") pentru care este validă, pentru fiecare, predicația globală a întregului enunț - deci propune o perspectivă exocentrică, inclusivă 9 (care îl include pe alocutor) în locul celei egocentrice, exclusive (a locutorului, propusă ca atare alocutorului). 4.4. Convertibilitatea/conversia discursivă a conectorilor 10. Pornind de la tiparele de complexitate logico-semantică
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
coordonarea prin și o are doar în condiții determinate: enumerarea elementelor conectate (iar împreună cu acestea și enunțul care o conține) capătă un caracter deschis 17 (se sugerează că am putea alege și entități nemenționate, cărora li s-ar aplica aceeași predicație). Pentru a produce același efect, conectarea copulativă reclamă fie absența conectorului și un contur intonațional special, "de suspensie" (Au venit părinții, frații, prietenii, vecinii...), fie prezența repetată a conjuncției, plus același contur intonațional specific (I-a promis marea și sarea
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
conector între elemente, cu excepția ultimelor două, legate prin și) este, de regulă, închis. O situație specială este aceea în care enunțul cuprinzând o enumerare (realizată copulativ sau disjunctiv) este el însuși conversia discursivă, redundantă, a unui enunț neutral conținând o predicație universal valabilă pentru o clasă de entități. Astfel în: (7) Rotund, pătrat sau dreptunghiular, multicolor sau nu, el [covorul] contribuie masiv la realizarea stilului unei locuințe (EZ, 30.IV.2008) se furnizează o informație care, transmisă fără artificii retorice, s-
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
echivalente logico-semantic cu cele conectate prin și/, prezintă un grad sporit de complexitate operațională. 5.2.1.1. Atât... cât și operează, în domeniul elementelor conectate, o partiție care abolește uniformitatea impusă de și, având ca efect o divizare a predicației în două direcții distincte, reunite abia apoi datorită corelativului. În plan pragmasemantic, declanșează expectația ca elementele corelate să fie de naturi distincte, antrenând de regulă tratamente/comportamente distincte - ceea ce justifică relevanța menționării exprese a faptului că evenimentul-starea descris(ă) în
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
este atașată este mai puternică: elementele corelate ar trebui să fie nu numai diferite, ci și întrucâtva opuse (cel puțin din punctul de vedere al evenimentului/stării care le este atribuit(ă) prin enunț), fiind de așteptat ca, dacă o predicație e valabilă pentru unul din ele, ea să nu fie valabilă și pentru celălalt. 5.2.2. Varianta "persecutată" de norma oficială a corelativului de mai sus, cea având drept al doilea termen dar și, ar putea însă sta la
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
Tipul calificativ reprezintă un concept descriptiv, caracterizant; adjectivul denotă proprietăți ale unor referenți deja constituiți. Tipul secund, categorial nu denotă proprietăți inerente numelor adiacente, ci îndeplinește în cadrul grupului nominal în care apare o funcție de identificare, de clasificare, de restrângere a predicației. Așadar, adjectivul, fie el calificativ sau categorial, poate participa la descrierea unui obiect, dar această descriere este referință numai dacă adjectivul se comportă substantival. Doar prin recategorizare (un pur, sublimul, săracii, un demisec), adjectivul poate determina direct ocurențe particulare. Adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
sus, poate face ca enunțul Sunt dulci pepenii să nu fie cel mai pertinent pentru vânzătorul V, la t0. Trebuie menționat și faptul că, În structura propoziției enunțate, nu numai conceptele joacă un rol important În evaluarea pertinenței, ci și predicația fiecărei propoziții. Să ne imaginăm prezența conceptului foc În următorul enunț rostit undeva În preajma vânzătorului V (ceilalți stimuli lingvistici rămânând aceiași): Foc! Decodarea exclamației Foc! activează o altă schemă procedurală În care funcționează conceptul foc: incendiul. Procedura standard (dictată de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Întors. În enunțul Sunt dulci pepenii? nu există elemente de ambiguitate de natură lexicală, sintactică, morfologică etc. Singura sarcină a vânzătorului este de a identifica referentul semnului lingvistic pepenii, În alți termeni, de a stabili la ce pepeni face referire predicația propoziției. În acest scop, el folosește informațiile furnizate de semnul lingvistic Însuși și de ipotezele pe care le are formate sau le poate produce simultan cu derularea procesului de interpretare, ipoteze referitoare la mediul fizic În care se desfășoară schimbul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fiind considerate sintagme puternic marcate afectiv 1. Această particularitate este, în esență, strâns legată de comportamentul sintactic și semantic de tip special. Încărcăturii stilistice îi corespunde la nivel sintactic ordinea specială a constituenților în grupul nominal: informația nouă conținută de predicație este plasată într-o poziție care nu este cea prototipică (N1), o poziție de tematizare forte. Au existat foarte multe discuții cu privire la calitatea de centru de grup a primului sau a celui de-al doilea component și, implicit, în legătură cu modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
-ne, dacă știi, exemple asemănătoare, precizând și sensul cu care le folosești. 1 Mai mult decât atât, s-a spus de cele mai multe ori despre elementul de pe prima poziție că presupune o caracterizare subiectivă a referentului și că este purtătorul unei predicații de calificare depreciativă cel mai adesea (apreciere ironică, blamare, insultă, injurie). Observația nu este pe deplin motivată, pentru că există în cadrul realizărilor tiparului zona aprecierilor valorizante, sfera bogată a compasiunii (bietul/săracul/sărmanul/nenorocitul/nefericitul de el), precum și posibilitatea descrierii unei
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
i-am zis evei zic↓ tu↑ îmi aduci și mie prefectura# și: o scriu io. și s-a dus la prefectură cu alina. (IVLRA: 119). O situație specială de focalizare o reprezintă exprimarea prin pronume a actantului implicit al unei predicații adjectivale, proiectat la nivel sintactic ca atribut prepozițional al unui substantiv convertit din adjectivul corespunzător (amărâta de ea, 57; pentu acest tipar, vezi Mihail, în acest volum, p. ). 3.2. Dublarea clitică Considerată o particularitate structurală a limbii române, dublarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
anaforic este amplificată de nonreferențialitatea cliticului acuzativ. Procedeul de focalizare a individului prin "dativ posesiv" s-a extins și la situații în care relația de posesie s-a abstractizat, iar individul și obiectul sunt puși în relație pe baza unei predicații implicite: mi-o băgat [articolul cu] evaziunea fiscală [pe care l-am scris eu] (121), mi-o băgat coloana aia [pe care am scris-o] (121), îți pune textul [cu care lucrezi] pe coloane (69). Astfel, individul-beneficiar capătă proeminență discursivă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
contextual, pe baza implicațiilor generate de particularitățile sintactice ale structurii (subiect plural - multiplu sau rezultat din coordonare; identitate referențială între subiect și complementul direct; simetrie semantică și structurală). Prezența pronumelui reciproc corespunde focalizării relației dintre actanții implicați în actul de predicație sau a relației dintre aceștia și acțiunea în care sunt implicați. În funcție de pronumele reciproc actualizat în limitele unor constrângeri sintactice, în limba actuală se pot distinge mai multe nuanțe ale focalizării: focalizare standard (loc. pron. unul... altul); focalizare binară, când
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
verbelor de percepție, semnalăm, pe baza unor distincții din bibliografie, importanța trăsăturilor temporal-aspectuale în descrierea structurii interne a verbelor de percepție. Folosind tipologia aspectuală stabilită de Vendler [1967] 1974 și alte distincții aspectuale relevante în analiza gradului de complexitate a predicației, prezentăm trăsăturile semantice interne pe care le au verbele de percepție din limba română. Arătăm că unitățile verbale încadrate în cele trei clase delimitate anterior au un comportament diferit din punctul de vedere al trăsăturilor semantice interne: unele sunt interpretate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de complexitate. Obiectivul pe care ni-l propunem în acest capitol este de a analiza structura semantică a verbelor de percepție, urmărind corelația dintre tipul de acțiune, de eveniment sau de stare și actualizarea rolurilor tematice, precum și trăsăturile inerente ale predicației - componenta aspectuală, caracterul decompozabil, omogen etc. 2. Schema cazuală a verbelor de percepție Discuția despre rolurile tematice atribuite argumentelor verbelor are ca reper teoria propusă de Fillmore (1968)28, vizând reprezentarea predicatelor în termeni lexico-semantici sub forma unor liste de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sistematiza astfel: Clasificarea verbelor progresie telicitate stări - - activități + - accomplishments + + achievements - + Împărțirea propusă de Vendler a primit multe critici. S-a arătat ulterior că trăsăturile interne temporale ale verbelor nu pot fi determinate decât contextual și ținând seama de structura întregii predicații, nu numai a verbului. Există mai multe elemente care contribuie la determinarea trăsăturilor temporal-aspectuale: proprietățile semantico-referențiale ale argumentelor subiect și obiect direct, determinările circumstanțiale și aspectul gramatical. Astfel, prezența unui obiect direct cu trăsătura [+Delimitat] recategorizează o activitate într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
desemnează o proprietate (7a), în timp ce selecția unui obiect direct cu trăsătura [+ Singular] determină interpretarea telică (7b): (7a) Ion construiește case ("Ion este arhitect"). (7b) Ion construiește o casă. Distincția subiect specific vs subiect generic este de asemenea importantă pentru interpretarea predicației verbale. Să se compare exemplul (8a), în care se exprimă o activitate, cu exemplul (8b), în care se exprimă o proprietate, o stare: (8a) Doi copii mănâncă biscuiți. (8b) Copiii mănâncă biscuiți. Vom arăta în cele ce urmează că structura
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că strigă la mine. (39) Liliecii aud, dar nu văd. ("au și își pot exercita simțul văzului, sunt văzători") * Trăsătura numărabil operează distincția proces unic - proces iterativ. Verbele de percepție pot exprima această opoziție doar atunci când se raportează la o predicație subordonată: (40) L-am văzut intrând. (proces unic) (41) L-am văzut intrând și ieșind de nenumărate ori. (proces iterativ) Când exprimă proprietăți de tipul "a avea capacitatea văzului/auzului/mirosului etc.", verbele de percepție nu participă propriu-zis la opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mirosiintranz., a fost delimitată și denumită în funcție de rolul tematic al subiectului (Temă/Obiect al percepției) și de informația semantică încorporată. Pornind de la tipologia aspectuală stabilită de Vendler (1967) și folosind anumite distincții aspectuale importante în analiza gradului de complexitate a predicației, am urmărit trăsăturile semantice interne pe care le au verbele de percepție. Am arătat că unitățile verbale încadrate în cele trei clase delimitate au un comportament diferit din punctul de vedere al trăsăturilor semantice interne, în sensul de mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbele de percepție. Am arătat că unitățile verbale încadrate în cele trei clase delimitate au un comportament diferit din punctul de vedere al trăsăturilor semantice interne, în sensul de mai jos: (a) verbele de percepție nonintențională sunt dependente semantic de predicația subordonată, desemnând stări durative sau evenimente punctuale; (b) verbele de percepție intențională denotă, în toate utilizărilor lor, activități (în sensul clasificării lui Vendler); (c) verbele de percepție evidențială denotă stări/proprietăți. CAPITOLUL 3 POLISEMIA - TRĂSĂTURĂ SEMANTICĂ A VERBELOR DE PERCEPȚIE
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
propoziție conjuncțională având drept centru complementizatorul that. Ceea ce i se poate reproșa unui astfel de demers lexicografic este: nespecificarea mai exactă a naturii referenților (în cazul de față, a referenților din poziția obiectului direct) de care depinde sensul global al predicației, dar și inexistența unei ierarhizări care să dea seama de legătura dintre diferite sensuri, de transferurile semantice și să poată, eventual, explica direcția de generare a sensurilor secundare. 3.1.2.3. Grezka (2009). Modelul "claselor de obiecte" O propunere
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
senzoriale, unele poziții rămân "neacoperite". Ipoteza se verifică și în română pentru percepția vizuală, al cărei membru prototipic este a vedea. Atunci când selectează un complement realizat propozițional, a vedea desemnează și alte percepții decât percepția vizuală. Contextual, verbul poate suplini predicații de tipul a mirosi, în (41), a auzi, în (42), a simți gustul, în (43), a simți (alt stimul de natură fizică), în (44), dezvoltând un sens mai general, hiperonimic -"a observa": (41) Vezi ce bine miroase în cameră? (42
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]