204 matches
-
structură similară, și în contextul deloc fabulos al Țărilor Române aflate în criză culturală identificată, și a cărei soluție nu va mai fi nașterea miraculoasă a moștenitorului sau uciderea zmeului, ci oferta sapiențială cartea/ scrierea, precum în splendidul fragment din predoslovia la Carte românească de învățătură, 1646, purtând titlul Toți ceia ce sâmt creștini pravoslavnici, cine va ceti ca să înțeleagă, si semnată Evstratie biv Logofet. Cităm întregul paragraf ce descrie "osârdia" căutărilor Domnitorului Vasile Lupu domn înțelept, bun observator, conștient de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în oglindă, prin activarea unui fond ancestral latent 59, rămân semnificative, pe de o parte, această trăire a realității imediate după ritmurile și modelele fabulosului exemplar și unic (susținut și de insertul de tip narratio din structura discursului retoric al predosloviei), pe de alta, permeabilitatea unor medii ce se alimentează reciproc: cultura populară și cultura cultă, fantasticul și istoria trăită zi de zi, în desfășurarea ei. Am focalizat acest motiv pentru că, în spațiul culturii și literaturii române vechi, ideea scrierii ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
zi de zi, în desfășurarea ei. Am focalizat acest motiv pentru că, în spațiul culturii și literaturii române vechi, ideea scrierii ca salvare (de uitare, de păcat, ba chiar de moarte) este regăsită, sub diferite ipostaze, în majoritatea textelor prefațiale. În predoslovia la Evanghelie învățătoare, de la Mănăstirea Dealu, din 1644, Meletie Macedoneanul îi conferă în forma ei exemplară, a Scripturilor, valoare ontologică, de redempțiune, de recuperarea a darului perfecțiunii inițiale pierdute prin păcatul originar, și a vieții veșnice: "ca să putem ajunge întra
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cele dintâi "multe și bogate mijloace [...] pentru spășnie"64 prin care se arată dragostea divină, creștinismul, prin excelență o religie și o civilizație a scrisului, concepe scrierea ca formă supremă de cunoaștere a lui Dumnezeu și de comunicare cu El. Predosloviile vechilor texte religioase românești asumă ideea și o transformă în motivație esențială a tipăririi cărților într-un spațiu unde ivirea lor în lumină echivalează, de multe ori, cu o profesiune de credință religioasă, identitară și culturală deopotrivă, prefigurând, în același
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să deceleze semne ale importanței cărții nu numai ca formă de intercesorat om-Dumnezeu, dar și ca mijloc fundamental de educare și edificare culturală și intelectuală a celor de același neam și credință. Pentru că, sintetizând realitatea complexă a unei întregi societăți, predosloviile devin adevărate agore simbolice de unde cărturarii vremii ambiționează să modeleze mințile și spiritele în domenii tot mai vaste, cel mai adesea cu sentimentul și conștiința necesității și importanței propriului act de pionierat, ca și al nevoii de explicitare, de inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
umane se definesc în funcție de raporturile cu cartea ale protagoniștilor, iubitori ori ctitori de carte, în ipostaze diferite, de la simplul cititor la autor, traducător, diortositor, protector sau finanțator. Astfel, comentariile vor fi organizate pe trei paliere, vizând să distingă în textele predosloviilor: 1. Metafore ale cărții și modele auctoriale implicite, alături de metafore ale lecturii construind un model ideal al cititorului; 2. Imagini ale scriitorului-cărturar. La care se adăuga, pentru precizie, și o a treia ofertă de exemplaritate umană în raporturile cu cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mecenatul. 2. "Oglindî văzâtoare pre Dumnezeu luminî nestinsî a strălucirei de minte..." Metafore carte/ scriitor, lectură/cititor Scrise după regulile retoricii antice, unde un text, pentru a fi receptat, trebuie să respecte triada ciceroniană și quintiliană deopotrivă delectare, persuadere, docere, predosloviile nu uită imperativul estetic, condiție a atragerii cititorului între paginile cărții. Din această perspectivă, metaforele cărții devin emblematici ambreiori retorici în măsură să influențeze decisiv demersul de receptare, scriitorii concepând opera însăși ca pe un spațio-timp simbolic ce-i conține
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sau "câmpul istoriilor", unde scriitorul, cavaler fără teamă, folosește dragostea de moșie ca scut și armă76. O atenție particulară impune în context, prin capacitatea sa de a concentra, sintetiza și dezvolta în același text o mare parte a metaforelor perioadei, predoslovia la Evanghelie învățătoare, Govora, 1642, a lui Udriște Năsturel 77. Astfel, metaforei cărții grădină îi corespunde, aici, cea a cărții-floare: receptarea se face sub semnul esteticului și al senzorialului ca variantă de exploatare a lui drept formă de cunoaștere deplină
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
inițiatică și ale cunoașterii de sine și ale lumii ca premise necesare cunoașterii lui Dumnezeu 81 un model uman ideal. 3. "...să ne cunoașteți, cum că ne sârguim pentru folosul obștii...". Autorul Vom selecta aici, punctual, câteva atitudini autorefe-rențiale ale predoslovilor configurând și alte modele ideale, umane și cărturărești deopotrivă, lăsând citatul să vorbească elocvent, cu impresia schițării fugitive, dar în tușe memorabile, a unor portrete de erudiți în cabinetul lor de lucru, reactualizând, parcă, imaginea Sfântului Ieronim, traducătorul Vulgatei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mea userdie, cum, de va vrea Dumnezeu, o veți cunoaște tocmai caldă în toate zilele" și o augmentează prin promisiunea și de alte "adăogiri" cu "dragostea descoperirei învățăturii de folosul țărăi și a sufletelor voastre tuturora". Interesante în mod particular predosloviile domnilor sau înalților prelați: Șerban Cantacuzino din prefața la Apostolul, București, 1683, schimbă ordinea "etapelor" definirii de sine, dar construiește aceeași perspectivă dublă, începând cu legitimarea de autoritate absolută "de la Dumnezeu dându-ni-să Domnia", dublată și cu recuperare originilor imperiale, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și cu recuperare originilor imperiale, pe care, focalizând credința și "facerea de bine" a antecesorilor săi, o convertește în smerită datorie de a urma acelora ce "multă nevoință au arătat spre ceale besericești" (regăsim aici tușele unui autoportret implicit). În predoslovia la Psaltire, Buzău, 1701, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei, deși exploatează magistral toposul modestiei pe întreg parcursul textului, prin micșorare a propriei persoane și minimalizare a efortului său "puțina și mica mea ostenală" -, păstrează în subtext ceva din superioritatea subsidiară a autorității
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Cătră măriia sa craiul Ardealului... la Sicriiul de aur, Sas-Sebeș, 1683, sunt, cu siguranță, mai multe elemente ce pot fi circumscrise auto-reprezentării. Mai întâi, ofranda primei cărți "aceasta iaste pârga dintâi a tipografiei noastre" imagine regăsită în diferite variante în predosloviile românești, de fiecare dată purtând cu ele o încărcătură estetică particulară, pentru că relaționează emoția celei dintâi reușite tipografice ori cărturărești cu ideea de rod dăruit. Mai mult, importanța acordată începutului, întemeierii oricărei întreprinderi ce așază totul sub semnul unui proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
scoaterii în lumină a noii tipărituri, într-o smerită apologie a mulțumirii ca sinteză a tuturor virtuților: bunătate, milă, purtare de grijă, facere de bine etc. A da mulțumire, sugerează prelatul, este echivalent cu aducere de jertfă și de aceea predoslovia, și cartea deodată cu ea, devin și ele, implicit, o cale de închinare a jertfei. Asemenea fericitului Pavel, care "întru toate poslaniile sale și mai ales la începuturi dă mulțemită lui Dumnezeu de toate" (model perfect pentru predoslovia ce marchează
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de aceea predoslovia, și cartea deodată cu ea, devin și ele, implicit, o cale de închinare a jertfei. Asemenea fericitului Pavel, care "întru toate poslaniile sale și mai ales la începuturi dă mulțemită lui Dumnezeu de toate" (model perfect pentru predoslovia ce marchează începutul cărții), autorul se portretizează în chipul celui ce aduce slavă și oferă cartea ca mulțumire pentru binefacere, cu bucurie și asumare vorbind, implicit, de pasiune, el fiind "iubitoriul de ostenele", precum Teodosie, mitropolitul Ungrovlahiei se definea la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dragoste, că toți vă veți folosi [s.n.]". Un eu auctorial care cercetează și vrea să își comunice explicit opinia își face tot mai simțită prezența ("Insă eu dintru acésté descoper[ă] lucruri minunate, aflu liniia némului rumânesc" Episcopul Chesarie, în predoslovia la Mineiul pe ianuarie, Râmnic, 1779), vizând tot mai des introspecția și căutarea de sine, ca în predoslovia Episcopului Filaret la Mineiul pe aprilie, ce oferă o magistrală imagine a unei ideale lecturi "în cărțile firii", în oglinda cărora, privindu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
opinia își face tot mai simțită prezența ("Insă eu dintru acésté descoper[ă] lucruri minunate, aflu liniia némului rumânesc" Episcopul Chesarie, în predoslovia la Mineiul pe ianuarie, Râmnic, 1779), vizând tot mai des introspecția și căutarea de sine, ca în predoslovia Episcopului Filaret la Mineiul pe aprilie, ce oferă o magistrală imagine a unei ideale lecturi "în cărțile firii", în oglinda cărora, privindu-ne și analizându-ne, "și [de] ne vom învăța din povățuiré lor [s.n.]" "atunci cu adevărat ni să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ideale lecturi "în cărțile firii", în oglinda cărora, privindu-ne și analizându-ne, "și [de] ne vom învăța din povățuiré lor [s.n.]" "atunci cu adevărat ni să va arătă ființa noastră". Iar "ființa noastră" se arată în deplinătate, cum tot predosloviile ne-o mărturisesc, prin recunoașterea misiunii cu care suntem învestiți în fața cerului, ca în exemplul "duhovniceștilor slujitori", așezați de Dumnezeu, "aicé pre pământ [...] împărțitori de cerești taine", după mărturisirea Episcopului Grigorie din introducerea la Preoția, Râmnic, 1749) și în fața lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
prezente aici: înainte de toate, darul elocvenței (de două ori marcat în aceeași propoziție, dar cu referenți diferiți în relație de coordonare sintactică), cinstea și capacitatea de a discerne, dreapta credință, iubirea de învățătură. Portrete similare, memorabile, regăsim și în alte predoslovii, așa cum Biblia de la 1688, evaluând calitatea traducerii lui Milescu Spătaru în descendența cărei se și așezau autorii grandioasei întreprinderi schițează, cu două epitete, profilul cărturarului, "dascăl și învățat în limba elinească". Gheorghe Radovici, propunând modelul Mitropolitului Antim în prefața la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
domnii, boierii ori erudiții vremii în ipostaza lor de mecena de dăruitori, către ceilalți, a unor mijloace spirituale esențiale și cu mare lipsă în veac, asemenea cărților. "Iubitoriu de ostenele" precum minunat se autodefinea Teodosie, Mitropolitul Țării Românești, la finalul predosloviei Triodului de la Buzău, din 1700, adăpostindu-se în lucrul împlinit și în bucuria finalizării lucrării duhovnicești și intelectuale deopotrivă, cărturarul (prelat, despot luminat, boier iubitor de învățătură, ori simplu locuitor ce avusese șansa accesului la instrucție) simte nevoia și datoria
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
duhovnicești și intelectuale deopotrivă, cărturarul (prelat, despot luminat, boier iubitor de învățătură, ori simplu locuitor ce avusese șansa accesului la instrucție) simte nevoia și datoria să înmulțească darul primit, împărțindu-l cu ceilalți. Laitmotivul lipsei de carte este omniprezent în predosloviile enumerând motivațiile fundamentale ce au îndemnat la tipărirea tomului ce tocmai ieșea la lumină, adesea cu entuziasmul sentimentului întemeierii unor repere culturale proprii și a posibilității dăruirii "dar din dar" prin acoperirea unei lacune, precum în același text prefațatoriu al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Măriia sa, ca un Domn creștin și blagocestiv și iubitoriu de besearică grijind ca un stăpân bun de folosul oilor lui Hristos, nu numai pentru ceale trupéști, ce și pentru ceale sufletéști"82. Găsim aici, în concepția mereu prezentă în predoslovii, responsabilitatea primordială a domnitorului, efectele ei reverberându-se nu numai asupra vieții de aici, ci și a celei de dincolo, într-o eternitate unde locul/rolul domnului creștin este asimilat o dată în plus cu acela al apostolului/ apostolatului: aleși și "rânduiți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
calvine? Rămâne un răspuns de căutat într-o altă cercetare. Deocamdată, focalizăm imaginea cărții-"pomană neuitată în veaci": act de milostenie, ofrandă, danie binecuvântată 83 prin care cel ce dăruiește (domn, boier, neguțător înstărit, tipograf ori prelat) este, ca în predoslovia la Tâlcuirea Liturghiei, Iași, 1697, a Hatmanului Lupu Bogdan, semănătoriu de-nțelepciune. Și, tot aici, notăm remarcabila strategie a enumerării elogioase a cărților tipărite sub mecenatul Domnului, în Triod, Buzău, 1700, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei chiar așe-zându-l pe Brâncoveanu 84 într-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a enumerării elogioase a cărților tipărite sub mecenatul Domnului, în Triod, Buzău, 1700, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei chiar așe-zându-l pe Brâncoveanu 84 într-o absolută relație cu însuși Dumnezeu cel ce dăruiește fără să I se ceară, strategie exploatată și în Predoslovia la Octoihul tocmai tipărit în același an (amintit, în mod previzibil, în enumerare), ori în Penticostarul de la Buzău, 1701, care se transformă, parcă, într-un imn al cărții și al bibliotecii canonice exemplare. De altfel, panegiricele închinate lui Constantin Brâncoveanu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în enumerare), ori în Penticostarul de la Buzău, 1701, care se transformă, parcă, într-un imn al cărții și al bibliotecii canonice exemplare. De altfel, panegiricele închinate lui Constantin Brâncoveanu sunt cele mai complexe și mai complete elogii portretistice oferite de predoslovii. Poate numai Dedicația din Ceaslovul de la 1715, închinată de Antim Ivireanul lui Ștefan Cantacuzino mai are o asemenea amplitudine de imagine și slavă, construită pe o spectaculoasă arhitectură retorică. Doar câteva elemente selectate din chiar prefețele tocmai amintite. În Predoslovia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
predoslovii. Poate numai Dedicația din Ceaslovul de la 1715, închinată de Antim Ivireanul lui Ștefan Cantacuzino mai are o asemenea amplitudine de imagine și slavă, construită pe o spectaculoasă arhitectură retorică. Doar câteva elemente selectate din chiar prefețele tocmai amintite. În Predoslovia la Octoih, metafora preluată de la proorocul David om-pom, ideal uman implicit: "cel fericit și drept", omul complet care ospătează, veselește, bucură, îndulcește auzirea, primește oaspeți pe cei osteniți, însănătoșește, îmblânzește, împletește cununi (semn de biruință și slavă dată Domnului). Metafora
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]