218 matches
-
în mediile practicante. în primul caz, religia este înțeleasă ca fiind un domeniu între alte domenii care decupează tipuri diferite de activitate, cunoaștere, acțiune, în vre me ce religia este percepută ca făcând trimitere la o dimen siune esențială și preeminentă a umanului, care subsumează și înnobilează toate celelalte dimensiuni sau dome nii de activitate ale omului. Indiferent de tradiția avută în vedere, dimensiunea „religioasă“ este deschisă printr un tip de relație aparte, de neregăsit în alte contexte mundane: mai precis
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cunoașterea corpurilor (prin fizică și matematică), cât și cunoașterea manierei în care voința umană este pusă în acțiune (prin economie și morală, ambele coordonate de către guvernare). Primordial asociat ideologiei este, după cum rezultă din Eléments d'idéologie, rolul epistemologic, care este preeminent prin raportare la celelalte domenii în care ideile se manifestă, conlucrând cu senzațiile. Prin urmare, ideologia constituie fundamentul tuturor celorlalte științe. Ca produs al gândirii iluministe, ideologia este atât o formă de cunoaștere teoretică, cât și una practică. Cum am
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
diferențierea între diferitele tipuri de cunoaștere, ci, mai curând, modul în care cunoașterea interdisciplinară poate servi rezolvării problemelor implicate de transformările survenite în societatea contemporană. Teze precum cunoașterea ca progres al rațiunii umane, cunoașterea "de dragul cunoașterii" și afirmarea statutului naturaliter preeminent din punct de vedere epistemologic al științelor naturii își trăiesc "sfâr-șitul", din moment ce reflectoarele sunt ațintite acum asupra consecințelor cunoașterii în plan socio-politic și asupra rezolvării problemelor care apar în acest spațiu. Acest nou tip de cunoaștere se bazează foarte mult
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
purpose of the third chapter is to configure an answer to this question. Even if in this paper we consider the political function of ideology as secondary (for our epistemological endeavour, the function related to the problem of knowledge is preeminent) it is clear that we cannot elude it. Taking into account this function brings to light important aspects of the knowledge, explanation and understanding of political phenomena, such as domination and interests, and in this respect we think that it
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Otomană să-i acorde țării sale, în anul 1805, dreptul de navigație pe Marea Neagră. Acel privilegiu a fost acordat, însă, în condiții oneroase pentru Suedia 117. Or, acceptarea lor era justificată tocmai datorită faptului că Rusia își consolida poziția de preeminenta la Istanbul și, pe cale de consecință, nu-și ascundea intenția de a cenzură și raporturile suedo-otomane118. Și poate tocmai de aceea reprezentantul diplomatic al Rusiei la Istanbul, Andrej Iakovlevich Italinski, a făcut uz de influența sa, fără de care, susținea A
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sprijinit de accentul pus pe aceste drepturi? Cu excepția cazului în care se consider] c] singurele drepturi pe care oamenii le au sunt aceste drepturi de bâz] la subzistent] - și ar p]rea foarte ciudat] aceast] restrângere - problema reapare în termenii preeminentei unor drepturi în fața altora, precum cele care țin de libertate. Este nevoie deci și de un principiu normativ pentru a stabili care drepturi au prioritate sau o inc]rc]tur] moral] special]. Dac] ne întoarcem la perspectiva agentului care, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
șocul acestei poziției (așa cum, câteodat], încearc] s] procedeze el însuși), incorporând aceste rațiuni puternice în cadrul moralei. Reconstrucția utilitarist] a moraliei face întocmai acest lucru: accept] orice motiv pentru acțiune, care este în mod „rațional” îndeajuns de puternic pentru a reclama preeminenta unui motiv moral. Alte puncte de vedere pot face același lucru tratând „ideea de a înv]ta cum s] nu fii bun” că simpl] acumulare de virtuți politice sau că îndeplinire a unor îndatoriri politice distincte. Dac] se ia ins
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
perceperii obiectului, așa cum am mai menționat, prin simpla comparare a formei de cruce în cele două poziții (vezi figura 11), influențând însăși compoziția așa cum a fost concepută de artist. În altă parte am sugerat că dimensiunea verticală servește ca domeniu preeminent al contemplării vizuale, în timp ce aceea orizontală - ca domeniu al acțiunii. Lucrurile verticale, fie că sunt tablouri pe pereți sau oameni stând înaintea noastră, sunt văzute frontal, ceea ce înseamnă că sunt văzute corect. Ele se prezintă fără distorsiuni și de la o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în țări de spirit și observanță laică", atunci putem afirma că nu laicizarea este factorul preeminent al detașării Bisericii de stat. De altfel, apariția statelor naționale corespunde cu procesul de separare al Bisericii de stat. În momentul în care statele au organizat "așezări cu unitate organică - națiile", atunci a început să se pună problema acestei separări
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și Occident. Virtualității Răsăritului, a posibilității de manifestare a "lăuntricului" i se contrapune actualizarea Occidentului, a exprimării urgente a exteriorității 5. Comprehensiunea rolului preeminent al Ecclesiei constituie un exemplu semnificativ al raportului dintre virtualizare și actualizare: dacă în Răsărit, Biserica, "organism spiritual viu" dispune de nenumărate oportunități latente pe care nu le actualizează decât în cazuri extreme, reprezentând "scăderi" - "explicitarea dogmei e pentru Răsărit
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sensibilității, dominantă În epoca fetișismului; (2) logica (contemplativă) a imaginilor (fie ele interioare, ori exterioare) și a imaginației, reprezentativă pentru epoca politeismului; (3) logica (meditativă și voluntară) a semnelor abstracte și arbitrare, respectiv a gândirii și a calculării, o logică preeminentă În epoca monoteismului . O astfel de „tri-logică“ cu dublă deschidere (spre filogenia spiritului umanității, dar și spre fiziologia gândirii unei persoane) se vede Încurajată de convingerea că În actul de gândire se realizează combinația Între „idei“, conform „semnelor“ asociate; se
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
unor legi imuabile și aceste legi sunt rațiunea sa", când își pune în joc întreaga pasiune pentru a disloca raționalismul lui Spinoza, el ajunge la concluzia zădărniciei oricărei rațiuni; de aici, printr-o întoarcere firească și ilegitimă, la aceea a preeminentei iraționalului. Dar trecerea nu este evidentă. Căci aici pot interveni noțiunile de limită și de plan. Legile naturii pot fi valabile până la o anumită limită, care, o dată trecută, se întorc împotriva lor însele, dând naștere absurdului. Sau, de asemenea, ele
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
inima capitalei britanice, pune accentul pe moștenirea secolului al XIX-lea, adică a epocii în care lira sterlină era pivotul sistemului monetar mondial. Marea Britanie era atunci cea mai mare putere colonială și prima dintre națiunile industrializate"2. Exercitarea unui rol preeminent în domeniile financiar și cultural (muzee, teatre, universități, splendori arhitecturale) era întemeiată pe acumularea unor straturi succesive de bogăție. Orașele îndeplinesc numeroase funcții importante. Tokyo, de pildă, poate fi considerat ca o metropolă dominantă din nouă puncte de vedere: demografic
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de legitimare și justificare, de acreditare și prezentare a anumitor practici ca modele de urmat într-un spațiu de viață umană determinat, astfel fiind stabilită o ierarhie a lor: desigur, în funcție de anumite criterii, cumva "naturale". Datorită acestui fenomen au devenit preeminente, la un moment dat, tocmai tehnicile de justificare a unor practici într-o unitate de viață, anumite forme de cunoaștere și recunoaștere a lor. Și fiindcă tehnicile în cauză sunt ele însele posibile printr-o "facultate sufletească", anume "gândirea" (în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi nesocotită, tocmai pentru că are preeminență în sens istoric, fiind și mai vizibilă în orizontul existenței omenești. Prin evenimentul constituirii gândirii autonome s-a petrecut o formalizare a logos-ului, așa încât faptul de a gândi (în mod formal) a devenit preeminent; cumva, și separat față de propriul său "obiect". Abia acum putem vorbi despre o coincidență între ceea-ce-este-formal și ceea-ce-este-a-priori. De asemenea, logos-ul inițial a fost de-naturat, adică scos din propria "natură", pentru a fi concentrat în aspectul său formal. Această
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
element a priori" al acesteia, cogito-ul unei cogitații, "noema și noesa" unui act intențional etc. Reducțiile readuc faptele gândirii, rostirii și făptuirii, "formate" judicativ, la unitatea lor originară logos-ul formal ca timp, întâi, apoi logos-ul ca atare -, unitate preeminentă față de aceste fapte și tocmai de aceea expusă unei reducții (desigur, și în măsura în care "lumea vieții" umane îl dispune pe locuitorul ei, într-un mod esențial, la o relație reflexivă, la o raportare esențială față de sine). Totuși, o exigență a metodei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la "lucrurile însele"; chiar și aceia care, în manieră "critică", au inventat argumente solide împotriva valabilității altor demersuri (multe dintre ele, similare) din tradiția proprie. Uimirea mea, din care au pornit interogațiile formulate mai sus, nu are de-a face, preeminent, cu însăși cunoașterea; desigur, nu vizează, în primul rând, nici condițiile de posibilitate ale acesteia; ea se îndreaptă mai cu seamă către recunoașterea filosofică, sau către ceea ce numim îndeobște reconstrucție filosofică, înțeleasă ca unitate a demersului filosofic, așa cum teoria este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tradiție în sens de coapartenență la o (aceeași) unitate istorică, are deschideri non-judicative, care pot trece în sensuri veritabile pentru cel ce răspunde acestor deschideri printr-o închidere față de convențiile judicativ-constitutive, care este, în fapt, deschidere autentică dar nu și preeminent "formală" către sine și către tradiția din care el însuși face parte, cu înțelegerea sa zăbavnică. 1.3. Schița unei probleme judicative fundamentale: logicul ca sinteză între ontic și lingvistic Ce se întâmplă însă mai departe, date fiind aceste tematizări
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în contextul la care fac referire. În plus, cum precizam mai sus, el trebuie gândit ca valoare de adevăr. Ambiguitatea sistematică specifică adevărului plasarea lui fie la nivelul judecății (sintezei onticului și lingvisticului în logic), fie la nivelul propoziției (lingvisticului preeminent față de ontic) -, accentuată după constituirea "logicii noi", caracterizează și logos-ul, înțeles: a) fie ca noțiune (formă a gândirii), fie ca termen (element al propoziției, al enunțării); b) fie ca judecată, fie ca enunțare (propoziție); c) fie ca raționament, fie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul precizat mai sus). Nu trebuie înțeles, din cele spuse despre schimbarea de perspectivă adusă de logica simbolică și de logos-ul ei reformalizat, că ar exista o diferență totală între logic (ca sinteză între ontic și lingvistic) și lingvistic (preeminent față de ontic). Dar se poate spune că există între ele, totuși, o diferență esențială: lingvisticul ține de simpla exprimare (enunțare), iar problema care se pune în legătură cu el este aceea a adecvării, chiar dacă în cazul său nu mai este vorba despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului; este vorba despre actul constituirii cunoștinței prin mijlocirea unor principii formale, ele însele fundate pe enunțul/principiul S este P. Logica nu poate fi decât o "știință" judicativă, atâta vreme cât lucrează ca un instrument formal. Fiindcă ea reține din logos, preeminent, forma de exprimare (de aceea afirmam mai sus că logica a fost socotită, uneori, cumva justificat, drept lingvistică), iar atunci când va încerca să prindă cu mai multă putere și ceea-ce-este-exprimat și corespunde "lucrurilor însele", anume atunci când va îngădui formarea științelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a nu respinge în mod absolut calitatea de cunoaștere pentru raționamentele incorecte din punct de vedere formal. 3.1.1.5. Elementul a priori al logicii formale Deși nu trebuie să uităm caracterul formal al logicii-organon, faptul că ea vizează, preeminent, forma (formele) gândirii (simpla ordine a operațiilor acesteia), având drept element originar structura judicativă S P, în lămurirea problemei deschise aici despre rosturile analiticii și dialecticii, în măsura în care acestea au de-a face și cu obiectul "cunoștințelor" dobândite prin construcția de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății, formal și alethic, pe care doar reducția judicativului ce va fi operată într-o altă secțiune a acestei lucrări le va putea scoate la iveală, în sensul lor originar; 2) ipostaza adevărului proprie judicativului (pentru care judecata este "forma" preeminentă a gândirii), reglată de însăși diferența dintre formă și obiectul ei, este adevărul-corespondență; ea nu are valabilitate pentru alte forme ale gândirii în afară de judecată; particularizarea aspectului alethic al judecății prin ideea de corespondență întărește convențiile judicativului; dar, deși adevărul corespondență
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a premiselor dialectice, toate dependente de "locurile comune", pe care Artistotel le determină pe temeiul celor patru predicabile: definiția, propriul, genul și accidentul. Chiar în această operație de căutare a locurilor comune, în vederea determinării premiselor raționamentelor dialectice, aspectul formal este preeminent. Poate fi recunoscut în folosirea operatorului "trebuie", care, de fapt, este în acest context mai degrabă ceea ce s-ar putea numi "indicator de regulă", apoi în formularea ca atare a unor reguli care conduc spre folosirea "dreaptă" a gândirii, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teoretice" cât și "practice"). Prin urmare, cel puțin la o primă vedere, cele două "discipline" capătă și la Kant un rol propriu-zis constitutiv, dar, într-o anumită măsură, diferit față de cel avut la Aristotel. De fapt, diferența are un sens preeminent funcțional, dictatura judicativului fiind mai "eficace" în momentul reprezentat de Kant decât în momentul de început al istoriei sale, la Aristotel, așa cum voi încerca să dovedesc în această aplicație. Am putea spune, de asemenea, că este vorba despre o diferență
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]